Tot ce trebuie stiut despre escarele de decubit

Generalitati

Escarele de decubit, cunoscute si sub denumirea de ulceratii de presiune, apar in cazul persoanelor care petrec mult timp imobilizate la pat, de exemplu la pacientii paralizati, in general batrani. Cu alte cuvinte, aceste leziuni apar cand exista frecare sau presiune constanta si pe perioade prelungite pe o anumita zona din corp.

Escarele pot afecta orice regiune a corpului, dar cele mai predispuse zone sunt cele osoase, din cauza planului dur format de os. Astfel, coatele, genunchii, calcaiele, coccisul si gleznele sunt frecvent afectate.

Trebuie cunoscut faptul ca escarele de decubit reprezinta leziuni tratabile, in cele mai multe cazuri, dar daca se intervine prea tarziu pot produce chiar si complicatii letale.

In mod normal, leziunile se agraveaza treptat, in etape, iar mobilizarea frecventa a pacientilor si masarea acestora reprezinta metode prin care profilaxia poate fi realizata.

In multe cazuri, se considera ca escarele de decubit apar din cauza unei ingrijiri deficitare. Personalul medical trebuie sa efectueze un examen amanuntit al pacientului atunci cand acesta se interneaza, tocmai pentru a observa daca exista escare cu care acesta a venit de acasa.

Cauze

Orice persoana care devine imobilizata la pat pentru perioade lungi de timp este predispusa la escare, mai ales daca nu isi poate schimba pozitia fara ajutor. Ulceratiile de presiune se dezvolta si progreseaza rapid si pot fi dificil de tratat.

Presiunea sustinuta poate intrerupe circulatia sangvina din zonele vulnerabile ale corpului. Fara o cantitate suficienta de sange, tesuturile nu mai primesc oxigen si substante nutritive si mor. Conform studiilor, escarele debuteaza atunci cand aportul de sange este intrerupt pentru minim 2-3 ore.

Cauzele escarelor de decubit sunt reprezentate de:

• Presiunea continua – presiunea continua asupra pielii, pusa de planul osos si de un alt plan dur, precum salteaua, duce la reducerea circulatiei sangelui la nivelul pielii si a tesuturilor subiacente;

• Frecarea – pentru unii pacienti, in special cei cu piele subtire si fragila, la care circulatia este inadecvata, rasucirile si miscarile ample pot deteriora pielea;

• Forfecarea – atunci cand pielea se misca intr-o directie, iar osul se misca in directia opusa, exista riscul ca peretii celulelor si a vaselor mici de sange sa se rupa.

De asemenea, prezenta firmiturilor sau a cutelor lenjeriei de pat sunt factori ce pot provoca aparitia escarelor. Tesutul lezat poate deveni infectat, iar infectia se poate raspandi ducand chiar si la septicemie.

Tablou clinic

Escarele de decubit variaza ca simptomatologie in functie de etapele de evolutie. Astfel, escarele de gradul 1 pot produce mancarime, roseata si se pot simti calde la atingere.

Escarele de gradul 2 se caracterizeaza prin ulceratii sau vezicule dureroase. Escarele de gradul 3 sunt mai adanci, afectand din ce in ce mai mult tesuturile.

In cazul escarelor de gradul 4, severitatea leziunilor este crescuta, iar riscul de infectie este foarte mare. In unele cazuri, muschii, oasele si tendoanele pot deveni vizibile.

In cazul pacientilor imobilizati la pat, zonele cele mai afectate sunt reprezentate de glezne, umeri, coccis, coate si ceafa. Pacientii ce utilizeaza scaune cu rotile au un risc mai mare de a dezvolta escare la nivelul feselor si a spatelui, mai ales in regiunea omoplatilor.

Factorii de risc si complicatiile asociate

Escarele de decubit apar cel mai frecvent la pacienti imobilizati din cauza ranirilor, bolilor sau a sedarilor.

De asemenea, un factor de risc crescut il au si pacientii cu leziuni pe termen lung ale maduvei spinarii sau cei cu neuropatii, de exemplu diabeticii. In multe cazuri, pacientii nu sunt deranjati de escare, iar acestea se dezvolta progresiv.

Pacientii care nu pot misca anumite segmente ale corpului fara ajutor au un risc si mai mare de a dezvolta escare de decubit.

Alti factori ce cresc riscul de aparitie a escarelor sunt reprezentati de:

- Varsta inaintata - deoarece pielea se subtiaza si devine mai vulnerabila;

- Reducerea perceptiei durerii – acest lucru apare mai ales cand anumite zone ale maduvei spinarii sunt lezate;

- Circulatia deficitara a sangelui – cauzele sunt reprezentate de diabet, boli vasculare, fumat etc.;

- Dieta alimentara deficitara – carenta de zinc, proteine si vitamina C reprezinta un motiv frecvent al escarelor;

- Reducerea gradului de constientizare mentala – anumite boli sau tratamente pot reduce capacitatea pacientului de a realiza actiuni preventive;

- Incontinenta urinara sau fecala – pot sa apara zone in care pielea sa fie umeda in permanenta, crescand riscul de infectare si deteriorare;

- Indicele de masa corporala crescut sau scazut – persoanele extrem de slabe au un tesut adipos redus, presiunea pe care osul o pune asupra pielii fiind mai mare. In schimb, pacientii cu obezitate au pielea mai intinsa, iar locurile in care presiunea este mare sunt mult mai numeroase.

Fara tratament adecvat, escarele de decubit pot produce complicatii grave, precum:

- Celulita – reprezinta o infectie bacteriana ce poate pune in pericol starea pielii, de la stratul cel mai superficial pana la cel mai profund. Celulita poate determina septicemie, o afectiune ce poate pune in pericol viata;

- Infectii ale oaselor si articulatiilor – escarele de decubit in stadii avansate pot afecta oasele si articulatiile, distrugand cartilajele si tesuturile acestora. Astfel, functiile acestor sisteme devin compromise;

- Sepsis – infectarea sangelui poate duce la soc si la insuficienta de organe, in foarte multe cazuri producand decesul pacientului;

- Cancer – persoanele cu escare de decubit grave au un risc crescut de a dezvolta carcinom cu celule scuamoase, un tip de cancer extrem de agresiv.

Tratament

Tratarea escarelor de decubit nu este usoara. Astfel, o leziune deschisa este putin probabil sa se vindece rapid. Chiar si atunci cand vindecarea are loc, poate fi superficiala din cauza deteriorarii pielii si a tesuturilor adiacente.

Escarele mai putin severe se vindeca adesea in cateva saptamani cu tratament adecvat si pot fi necesare interventii chirurgicale.

Cele mai importante masuri ce trebuie luate in cazul escarelor sunt reprezentate de:

- Indepartarea presiunii – se poate realiza prin mutarea frecventa a pacientului, masarea acestuia si folosirea unor saltele anti-escara;

- Curatarea ranii – ranile minore pot fi spalate usor cu apa si cu sapun special. In cazul ranilor deschise, acestea trebuie curatate cu solutii saline de fiecare data cand pansamentul este schimbat;

- Controlarea sfincterelor – educarea pacientului cu privire la controlul sfincterelor este extrem de importanta. Cu toate acestea, atunci cand nu este posibil acest lucru, se impune verificarea frecventa a pacientului si schimbarea asternuturilor si a lenjeriei;

- Indepartarea tesutului mort – o rana nu se vindeca bine daca este prezent tesut devitalizat sau infectat. Din acest motiv este necesara debridarea leziunilor;

- Pansarea – pansamentele protejeaza rana si accelereaza vindecarea. Unele pansamente pot ajuta la prevenirea infectiilor prin dizolvarea tesuturilor moarte;

- Utilizarea de antibiotice – indiferent de forma de administrare, orala sau locala, antibioticele ajuta la tratarea infectiilor.

Tratarea prin aspiratie cu presiune negativa poate ajuta la vindecarea ranilor in aproximativ 6 saptamani. Tehnica implica atasarea unui tub de aspiratie la nivelul escarelor.

Acesta atrage umezeala de la nivelul escarelor si imbunatateste timpul de vindecare si reduce riscul de infectie.

In cazurile severe, escarele pot necesita interventii chirurgicale. Chirurgia are scopul de a curata si trata leziunea, dar si de a preveni infectia.

De asemenea, interventiile chirurgicale reduc pierderile de lichide si scad riscul complicatiilor ulterioare.

Preventie

Chiar si cu o ingrijire medicala excelenta si o supraveghere optima, ingrijorarea cu privire la aparitia escarelor la pacientii vulnerabili ramane valabila. Astfel, cele mai importante modalitati prin care preventia poate fi facuta sunt:

- Schimbarea pozitiei pacientului o fata la fiecare 15 minute in cazul celor in scaun cu rotile si o data la fiecare 2 ore pentru persoanele imobilizate la pat;
- Inspectia zilnica a tegumentelor;
- Mentinerea unei stari optime de sanatate a tegumentelor;
- Oferirea unei alimentatii optime pacientului, pentru a imbunatati starea generala de sanatate;
- Renuntarea la fumat si alcool;
- Practicarea exercitiilor fizice, chiar si la pat, deoarece imbunatatesc circulatia.

Astfel, prin masuri adecvate, riscul de aparitie a escarelor de decubit poate fi diminuat in mod semnificativ.