Enterocolita este tulburare gastrointestinala de natura infectioasa, frecvent intalnita atat in cazul adultilor, cat si al copiilor. Este o afectiune provocata in principal de bacterii, fungi, virusuri sau paraziti intestinali. Modul de transmitere, dar si patrunderea agentilor infectiosi are loc pe cale orala prin consumul alimentelor contaminate, a apei nepotabile sau chiar prin intermediul mainilor murdare.
Manifestarile comune tin de semne si simptome ale tractului digestiv precum: diaree, greata, varsaturi, dureri abdominale, insotite uneori de febra si frisoane, cu alterarea starii generale. Aceste manifestari pot fi data atat de diseminarea agentului infectios, dar si de toxinele emise.
Desi, de obicei nu este severa, enterocolita poate avea insa repercusiuni grave la sugari sau batrani, deoarece produce deshidratare severa ce duce la dezechilibre electrolitice.
Enterecolita debuteaza in general brusc si se manifesta prin greata si varsaturi importante, inclusiv posibilitatea de a mai consuma alte alimente deoarece persoana in cauza orice mananca varsa.
De cele mai multe ori, apar si crampele intestinale, care sunt foarte puternice, iar uneori sunt insotite de diaree. In cazuri rare, diareea este insotita de urme de sange si mucus.
Durerile musculare, balonarea, febra si starea generala de rau, care uneori se manifesta prin oboseala extrema, sunt alte simptome ale enterocolitei.
Episoadele de voma si diaree sunt frecvente si pot duce la deshidratare severa, de aceea provoaca stari de slabiciune si epuizare ce necesita tratament de specialitate.
Enterecolita se transmite oral prin ingerarea de alimente infectate viral sau antibacterian. Infectia se transmite de la o persoana la alta daca aceasta a contractat infectia si nu s-a spalat pe maini sau daca are un sistem imunitar mai sensibil.
Enterecolita se poate face si din cauza apei, de exemplu prin inotul intr-o piscina contaminata de materii fecale eliminate de o persoana infectata.
De asemenea, infectia se poate contacta si in urma contactului cu animale purtatoare ale microorganismului infectios.
Enterocolita poate fi de mai multe feluri, in functie de cauza care a declansat-o, dar si de manifestarile sale:
Enterocolita necrozanta
Enterocolita necrozanta apare atunci cand inflamatia este acompaniata de moartea unor tesuturi de la nivelul intestinelor. Acest tip de enterocolita este specifica nou-nascutilor prematuri. 85% dintre cazurile de enterocolita necrozanta sunt intalnite in cazul bebelusilor nascuti inainte de termen.
Cauza exacta nu este cunoscuta, insa aparitia enterocolitei necrozante la copiii prematuri este pusa pe seama sistemului imunitar slab dezvoltat, care ii face vulnerabili in fata bacteriilor.
Alte teorii sugereaza ca o pierdere a fluxului sanguin sau a oxigenului la nivel intestinal ce provoaca inflamatia locala, care mai apoi se extinde pe parcurs ce microorganismele patologice se inmultesc. In plus, supraalimentarea copiilor ar putea determina acumularea bacteriilor in intestin, pe care care organismul nou-nascutilor nu este pregatit sa le gestioneze.
Simptomele enterocolitei necrozante sunt:
• abdomen balonat, destins de volum
• sange in scaun;
• diaree;
• varsaturi.
Bebelusii pot avea tulburari de alimentatie sau pot refuza mancarea in cazul in care sufera de enterocolita. In plus, enterocolita poate cauza si simptome specifice unei infectii bacteriene precum: febra, agitatie sau somnolenta. Netratata, enterocolita necrozanta poate fi fatala. De aceea este extrem de important ca nou-nascutii sa primeasca ingrijire medicala de urgenta.
Enterocolita post-antibiotice
Administrarea tratamentului cu antibiotice pe termen lung sau fara protectie gastrica ori probiotic poate duce la aparitia enterocolitei, de aceeea medicii insista sa evitam tratamentele antibiotice nejustificate din proprie initiativa.
Antibioticele afecteaza echilibrul bacterian de la nivelul tractului gastrointestinal, distrugand flora intestinala normala si favorizand inmultirea bacteriilor patologice responsabile de aparitia enterocolitei.
Simptomele acestui tip de enterocolita apar in primele 10 zile de tratament cu antibiotice sau la o distanta relativ scurta de la finalizarea tratamentului si se manifesta astfel:
• dureri epigastrice sau abdominale;
• greata;
• diaree apoasa cu sange (3-15 scaune zilnic,urat mirositoare);
• febra;
• oboseala;
• stare generala de rau.
Infectia cu Clostridium difficile se transmite pe cale digestiva (fecal-orala) direct de la purtatorul asimptomatic la alte persoane sau indirect, prin contactul cu obiectele contaminate.
Enterocolita asociata cu antibiotice poate progresa, de asemenea, intr-o alta forma, numita enterocolita pseudomembranoasa.
Enterocolita pseudomembranoasa
Enterocolita pseudomembranoasa este caracterizata prin inflamarea intregului tract gastrointestinal si apare ca urmare a unei infectii bacteriene care, de multe ori, apare pe fondul unui tratament agresiv cu antibiotice.
Simptomele specifice ale enterocolitei pseudomembranoase includ:
• diareea persistenta apoasa cu un miros urat;
• febra;
• crampe abdominale;
• stare generale grava.
Enterocolita pseudomembranoasa pot aparea atat la una-doua zile dupa administrarea antibioticelor, cat si la cateva luni dupa finalizarea tratamentului.
Enterocolita hemoragica
Enterocolita hemoragica este cauzata de o infectie cu anumite tulpini ale bacteriei Escheria coli ce reprezinta de fapt o bacterie care colonizeaza in mod normal flora intestinala, dar in unele situatii unele tulpini se inmultesc si devin patogene.
Enterocolita hemoragica se manifesta prin simptome precum:
• crampe severe;
• diaree apoasa, cu pierderi de sange;
• febra inalta care cedeaza cu greu la antitermice.
Netratata, enterocolita hemoragica este riscanta. In unele cazuri, afectiunea poate duce la aparitia sindromului hemolitic – uremic (SHU). Aceasta boala poate declansa insuficienta renala, afectarea nervilor si accidentul vascular cerebral.
In general, se diagnosticheaza in functie de simptome. Daca acestea sunt severe si dureaza peste 48 de ore, se examineaza o mostra de materii fecale pentru a stabili prezenta bacteriilor, a virusurilor sau a parazitilor ce poarta denumirea de examen coproparazitologic pentru evidentierea parazitilor intestinali, chistii sau ouale acestora, dar se face si coprocultura in vederea evidentierii bacteriei patogene.
In cazul in care simptomele persista cateva zile, se poate face o analiza a intestinului gros cu ajutorul unei colonoscopii, pentru a vedea daca este vorba despre afectiuni mai grave, precum colita ulcerativa.
Pentru ca se transmite de la o persoana la alta, prima metoda de preventie este spalarea pe maini dupa fiecare scaun.
In ceea ce priveste infectiile transmise pe cale alimentara este indicat ca produsele care urmeaza sa fie gatite sa fie preparate termic corespunzator si spalate bine in prealabil.
La sugari, o modalitate simpla de prevenire o reprezinta alaptarea, insa mama trebuie sa aiba grija la alimentatie. Totodata, este indicat sa acorde o atentie sporita si apei consumate, care trebuie sa provina din sursa sigura, necontaminata. In cazul in care nu este posibil, apa se fierbe si se raceste.
Enterocolita este o afectiune care necesita o atentie deosebita si un tratament adecvat. In prima faza, este important sa se acorde o atentie deosebita simptomelor si sa se evite administrarea medicamentelor fara consultarea medicului specialist, deoarece acestea pot agrava boala.
Pentru a trata simptomele, se pot utiliza medicamente antispastice pentru crampele musculare, antipiretice pentru febra si se recomanda consumul de lichide neîndulcite, cum ar fi apa, supele si ceaiurile.
In cazul enterocolitei bacteriene, antibioticele pot fi indicate, dar numai sub supravegherea atenta a medicului specialist. In cazul copiilor, este important sa se evite administrarea de medicamente antidiareice, deoarece acestea pot agrava boala.
Pentru a trata deshidratarea, se recomanda consumul de lichide fara zahar, cum ar fi apa, si se pot utiliza saruri de rehidratare care se pot gasi în farmacii. Pentru calmarea durerilor abdominale, se pot utiliza antispastice, doar la recomandarea medicului. Varsaturile pot fi amelioarate cu antiemetice, dar doar la indicatia medicului si in dozaj corespunzator.
Este important sa se adreseze unui medic specialist pentru a obtine un diagnostic si un tratament adecvat. In cazuri mai grave, se poate cere internarea în spital si chiar necesitatea unei interventii chirurgicale pentru a îndeparta partea de intestin afectata.
Specialistii care se ocupa de tratamentul enterocolitei includ gastroenterologi, medici de familie, pediatri sau medici de urgenta, în functie de gravitatea si cauzele bolii.
De asemenea, se recomanda un regim alimentar adecvat, bazat pe orez fiert, branza proaspata, supa de zarzavat strecurata, carne fiarta.
Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si prajelile. Regimul trebuie mentinut doua-trei zile dupa disparitia simptomelor.