Cum recunoastem boala serului

Generalitati

Boala serului este mai usor de incadrat in tipul unui sindrom si nu al unei boli singulare.

Sindromul inseamna un cumul de semne si de simptome caracteristice mai multor boli.

In cazul de fata, sindromul reprezinta ansamblul unor serii de manifestari de tip alergic ca si consecinta a patrunderii unui ser (injectare) cu continut simplu (ser fiziologic) ori de antibiotic, antiinflamator ori hormoni.

Simptomele acestui sindrom al serului nu este obligatoriu a aparea imediat, ci pot sa apara la 7,10 zile dupa aceasta injectare si pot fi manifestari de tip dermatologic, adica urticarie, mici pete sau simptome sistemice: febra, dureri articulare ori manifestari digestice (dureri abdominale, varsaturi sau senzatie de greata ori de varsaturi).

Tratamentul poate include tratament imediat, in cazul unei manifestari acute (puternice) si rapide si va include antihistaminice si in anumite cazuri si corticosteroizi. Altele pot sa aiba un efect de vindecare spontana fara sa necesite si un tratament medicamentos.

Descrierea patologiei

Boala serului sau sindromul serului este parte a patologiilor ce tin de imunitate sau intra in apanajul medicului alergolog. Este mai precis o reactie de hiperactivitate a sistemului imunitar, adica o hipersensibilitate (care provoaca reactia accentuata si aberanta) a sistemului imun.

Aceste reactii ale sistemului imunitar la ser, pot fi imediate sau intarziate. Severitatea acestora ce tine de complicatii pot varia de la caz la caz. Complicatiile totusi pot sa fie destul de grave si pot periclita viata pacientului.

Primo-reactia sau in cazul unui prim contact cand se observa aceasta reactie exagerata poate sa fie mai putin grava, insa o a doua expunere este posibil sa fie mult mai grava si mai puternica (la o a doua expunere la aceeasi substanta).

Reactiile de hipersensibilitate sunt masurate la aproximativ 10-20%, in functie de medicamentul la care ne referim, dar care cel mai adesea sunt precizate ca si forma simptomatica pe prospectul medicamentului.

Ce produce aceasta boala a serului?

Acest mecanism de producere al reactiei caracteristice in boala serului tine de o reactie imuna anticorp-antigen. Asadar ori de cate ori este introdus in organism un agent patogen (sau cea ce este identificat ca un agent patogen), o componenta a sistemului imunitar va reactiona pentru a neutraliza agentul patogen.

Cat de puternica trebuie sa fie reactia si ce celule trebuie sa intervina pentru neutralizarea celulei agresoare, tine de o alta componenta a sistemului imunitar.

Exista un tip de celule denumite T-helper care sunt responsabile in identificarea agentului patogen si care trebuie sa stabileasca prin reactia mediatorului chimic eliberat, tipul de celule specifice care trebuie sa intervina si numarul acestora.

Aici se produce reactia aberanta. Adica aceste celule (T-helper) vor produce o reactie mult prea puternica si vor alerta un numar prea mare de limfocite pentru a reactiona agresorului.

Aceste proteine din cadrul serului la care facem referire, vor identifica agentul patogen agresor. Proteinele pot fi parte componenta a unui medicament sau pot sa fie un produs cunoscut ca si alergen, adica un fragment de par de animal (cal, pisica).

Manifestarea simptomatica a acestor tipuri de reactii pot sa apara imediat, adica in decursul a catorva minute, dar pot aparea, cel mai adesea, la cateva zile dupa inocularea acelui ser cu continut proteic de tipul alergenului, agentului patogen.

In general este depistabil tipul de reactie dupa o analiza paraclinica de proba sanguina care identifica numarul de celule de tip IgG. Aceste imunoglobuline, parte componenta a sistemului imun, sunt cele ce vor reactiona ca si in cazul unei alergii sau reactii de tip alergic.

Numarul crescut al acestor imunoglobuline vor demonstra ca organismul reactioneaza ca si in cazul unei alergii, insa dupa realizarea unei anamneze se poate constata absenta unui alergen sau a unui agent patogen similar.

Factorii incriminatori in boala serului

In primul rand, trebuie tinut seama ca in majoritatea cazurilor nu sunt neaparat anumite clase de medicamente care induc reactia, ci ca de cele mai multe ori reactia sistemului imunitar este aceea care da aceasta hiperactivitate.

Hiperactivitatea sistemului imunitar se poate produce asadar in cazul unei variate game de medicamente care poate sau nu sa fie cunoscuta ca si reactie alergica.

Insa exista cateva medicamente cunoscute ca si principali factori incriminatori in boala serului. Aceste medicamente sunt cunoscute a avea o reactie mai accentuata de hiperactivitate a sistemului imun.

In mare parte vorbim despre antibiotice. Antibioticele des incriminate sunt cele din clasa penicilinelor (penicilinele si cele de clasa noua, de tipul amoxicilinei sau ospamox, oxacilina) dar si cele din clasa cefalosporinelor (mai rar).

Totodata vorbim si despre clasa de antibiotice a sulfamidelor sau a streptomicinelor, antibiotice cu specificitate pentru streptococi.

Tot in cadrul serurilor care pot produce acest gen de reactii sunt serurile de tipul vaccinelor, sau seruri/antidot administrate in primele ore dupa expunerea la factorul de reactivitate.

Mai sunt incluse si serurile imune de tipul celor anti-tetanice (leziune cu clostridia tetanica), sau anti-rabice (muscatura de animal contaminat cu virusul rabic), ori cele anti-botulinica (ingestia accidentala tot de o clostridie, clostridie anti-botulinica).

Cum recunoastem boala serului?

Semnele si simptomele ne ajuta in a recunoaste daca este vorba de boala serului. Prima serie de simptome sau cele care semnifica o afectare mai putin grava vor include manifestarile dermatologice.

Vom constata o eruptie cutanata rosiatica care poate sa aiba si mancarimi (fiind insotita cel mai adesea de urticarie), dar pot sa evolueze sau sa apara si simultan simptome generalizate, de tipul: febrei, manifestarilor digestive (greata, varsaturi).

Totodata, specific pentru acest tip de reactii sunt si simptomele similare tipului inflamator articular si periarticular. Exista posibilitatea si de adenopatii, adica inflamarea ganglionilor limfatici cu marirea de volum a acestora si posibilitatea sa devina durerosi.

In cazuri severe, simptomele pot sa fie similare celor de meningita, adica cefalee puternica si fotofobie.

In faze complicate care nu au fost diagnosticate si tratate in timp util, sau in cazul unor forme evolutive rapide, simptomele pot include si afectarea organelor. Mai precis o afectare renala (poliurie sau anurie) sau o afectare a sistemului nervos, cand deja se poate vorbi de o pierdere a starii de orientare sau de o serie de ameteli, vertij.

Diagnosticare

Diagnosticul de precizie se face prin evidentierea clinica a simptomelor. Adica o analiza a reactiilor cutanate, o diagnosticare a tipului de eritem si urticarie, sau a afectarii articulare.

Insa diagnosticul de precizie necesita o serie de analize paraclinice. Adica o analiza a numarului leucocitar si limfocitar general, dar si a numarului de imunoglobuline G.

Diagnosticul de precizie poate impune si o testare de tipul celor de reactie alergica. Se va realiza o noua expunere la agentul patogen, suspect a fi declansat simptomatologia de boala a serului.

Insa aceasta testare controlata se va face intr-un mediu spitalicesc si se va realiza cu o cantitate mult mai mica de ser, pentru a nu determina o reactie prea puternica.

In acest caz se poate face o testre de scarificare, testare care impune o mica leziune si picurarea mai multor tipuri de agenti patogeni de reactie.

Complicatii evolutive

Evolutia acestui tip de reactie poate sa fie destul de nefavorabila, sau se poate remite de la sine fara alte complicatii. Aceste complicatii imediate pot sa fie de tipul unui soc anafilactic care reprezinta o urgenta medicala.

Aceasta reactie anafilactica inseamna ca se poate produce un edem glotic. Edemul glotic poate sa duca la o stare de sufocare si deci la deces.

Desi poate fi dificil sa tineti minte exact ce s-a intamplat cu un numar de zile anterior, este absolut necesar a va aminti aceste detalii. Asta pentru ca administrarea de medicamente cu cateva zile inainte de reactie va dezvalui care este serul care a provocat reactia din boala serului.

Trebuie avut in minte ca reactiile din boala serului nu sunt obligatorii a aparea ca si o reactie alergica imediat dupa administrarea serului, ci ca pot sa apara la cateva zile (7-10 zile) dupa administrarea acelui ser.

Cum se trateaza aceasta patologie?

Tratamentul se poate efectua doar intr-un mediu spitalicesc si sub indrumarea si controlul unui medic. De la aparitia primelor simptome este bine a va prezenta la un ambulator sau la un cabinet medical, deoarece evolutia nefavorabila poate sa fie destul de rapida si poate implica o serie de riscuri.

Astfel ca, este indicat ca in cazul suspectarii unei reactii sa va prezentati la medic chiar daca in final se infirma aceasta supozitie, deoarece decat a trata este mai bine a preveni.

Este recomandat ca orice medicament sa fie administrat doar la recomandarea medicului si nu dupa o auto-medicatie. Este bine a informa medicul asupra oricarei alergii cunoscute, chiar daca nu are obligatoriu legatura cu patologia in cauza.

Si de asemenea este bine a preciza medicului sau asistentului medical daca a mai fost administrat acel medicament ori ser inainte, deoarece trebuie veazut daca nu exista un istoric cunoscut de reactie sau de absenta a reactiilor alergene.

Tratamentul propriu-zis poate impune perfuzii cu un continut de anti-histaminice sau administrarea acestora in mod direct printr-o branula.

Poate sa presupuna si un tratament antihistaminic oral pe o durata mai mare de timp. Antihistaminicele se combina in general cu corticosteroizi pe o perioada de cateva zile putand sa mearga si pana la o saptamana, 10 zile de tratament.

In mediul spitalicesc este posibil sa vi se efectueze si o electrocardiograma pentru a se stabili constantele cardiace. Este posibila administrarea de oxigenoterapie.

Concluzii

Asadar, daca suspectati ca ati fi avut o reactie din categoria de boala a serului este bine chiar si dupa tratarea acestuia, de fiecare data cand va aflati intr-o situatie ce necesita administrarea de medicamente (in special cele pe cale intravenoasa, prin perfuzie sau intra-musculara), sa precizati medicului curant de reactia anterioara la boala serului.

Tineti cont de faptul ca niciun cadru medical curant nu are cum sa cunoasca tot istoricul dumneavoastra medical daca nu il precizati cu acuratete si detaliere.

Informatia detinuta de dumneavoastra poate fi foarte folositoare si trebuie transmisa si medicului pentru a putea actiona in consecinta cat mai bine cu putinta pentru sanatatea dumneavoastra.