In perioada recenta parca vedem tot mai des persoane ce sufera de obezitate sau in anumite cazuri de o supraponderabilitate. Conform predictiilor Federatiei Mondiale a Obezitatii (World Obesity Federation) se asteapta ca 1 din 4 persoane sa sufere de obezitate pana in anul 2035, la nivel mondial.
In Romania, peste 50 % din populatie are un indice de masa corporala (indicatorul pe baza caruia se poate diagnostica obezitatea) peste valorile recomandate.
Printre factorii care contribuie la cresterea numarului de persoane care traiesc cu obezitate se numara si accesul facil la produse de tip fast-food, sucuri indulcite sau la o serie de restaurante cu livrari la domiciliu dar si diversificarea tot mai mare a produselor alimentare.
Insa daca vor fi intrebati cel putin jumatate din persoanele ce sufera de obezitate ori de supraponderabilitate, vor preciza ca problema lor principala este una de natura hormonala.
Exista probleme hormonale atat de grave care vor afecta metabolismul? Pot hormonii sa dicteze in asa mare masura greutatea noastra? Si este adevarata expresia folosita de multe din persoanele cu obezitate care afirma ca mananca foarte putin si cu toate astea sunt obeze?
a. In primul rand, indiferent daca exista probleme hormonale sau nu trebuie avut in vedere ca singura metoda prin care putem acumula in greutate este prin alimentatie.
De multe ori avem impresia ca mancam foarte putin si ca totusi crestem in greutate. Si da, se poate- in cazul acesta, este vorba de manca putin din punct de vedere cantitativ- un covrig, 3 bomboane, 5 biscuiti nu cantaresc mult insa, daca ne gandim la aportul energetic pe care acestea il aduc, cu siguranta vom gasi motivul pentru care crestem in greutate. Un covrig aduce tot atata energie cata ne luam din 150- 200 g carne slaba sau chiar din 250- 300 g peste slab (biban, dorada sau ton).
Fiecare aliment are un continut energetic masurat in kilocalorii sau in kilojouli. Exista o conventie prin care, in cazul alimentelor, 1 kilocalorie este, de fapt 1 calorie.
Matematic vorbind, 7.000 de kcal reprezinta 1 kg de masa corporala. Dar ca si necesar zilnic o femeie are nevoie de 1.600-1.800 de kcal / 24 de ore si un barbat are nevoie de 1.800 – 2.000 kcal / 24 de ore. Acest necesar de kcal poate fi chiar si mai mare daca ne referim la o diferenta a activitatii fizice zilnice.
Adica acest necesar de aproximativ 1.800 de kcal este necesarul pentru mentinerea functiilor vitale zilnice, contractia musculara de tonicitate a organismului, respiratie, batai cardiace si chiar functiile sistemului digestiv sau tuturor celorlalte celule si tesuturi dar, in cazul multor adulti, cuprinde si energia arsa prin activitatea fizica, sedentara de obicei, pe parcursul unei zile.
Arderile necesare mentinerii functiilor vitale se pot masura, investigatia se numeste rata metabolica de repaus si poate fi efectuata in clinici de nutritie. O data aflata rata metabolica de repaus, aceasta este folosita la stabilirea arderilor corpului ce includ si nivelul de activitate fizica. In functie de pacient, pornind de la cifra care exprima arderile totale ale corpului dintr-o zi, se stabileste aportul caloric necesar mentinerii, scaderii sau cresterii in greutate.
Tot ceea ce mancam si bem (cu exceptia apei plate, apei minerale, ceaiurilor neindulcite, sucurilor de tip zero) aduce un aport caloric mai mare sau mai mic. Practic, orice aliment, orice fruct ori leguma si nu numai are un continut caloric, chiar daca mai mic sau mai mare, totusi il are. De exemplu, cafeaua are un numar de kcal dar si plicul de zahar din ea si stropul de lapte.
Din acest motiv orice aliment ingerat care are un aport caloric va participa la indeplinirea acelui necesar caloric zilnic si in momentul in care acela va fi depasit, se va produce cresterea in greutate.
Insa daca zilnic este adus prin alimentatie doar necesarul de kcal cu aproximatie, persoana nu va suferi nici ingrasari si nici slabiri ci doar isi va mentine greutatea.
b. Modificari de necesar de kcal in functie de nivelul de activitate fizica efectuat
In functie de tipul de activitate, de sex, varsta si de inaltime exista un interval ideal sau normal (din punct de vedere fiziologic) de greutate dar si de necesar caloric.
Un sportiv antrenat, care efectueaza efort fizic prin antrenamente zilnice sau periodice de o intensitate aproximativ egala isi va adapta sistemul metabolic la conditiile actuale.
Un astfel de atlet poate efectua acelasi tip de exercitiu si sa consume ca si exemplu de medie calorica 300-400 kcal per o ora de exercitii.
Timp in care o persoana ne-antrenata, cu o greutate mai mare, care efectueaza un exercitiu fizic de antrenament de o intensitate poate chiar mai scazuta decat cea a atletului va consuma 500-600 de kcal.
Asadar in functie de greutatea si efortul desi poate avea ca si numar de km parcursi pe bicicleta sau de kg ridicate o valoare echivalenta, organismul o poate resimtit mai intens sau mai putin intens.
Asadar o femeie daca va efectua timp de 15 minute ridicari repetate in cadrul unui exercitiu fizic de 10 kg este posibil sa consume chiar mai multe kcal decat un barbat care efectueaza 30 de minute de ridicari de cate 20 de kg.
Totodata, modificarea de consum de kcal este data si de varsta. Un copil sau adolescent aflat in crestere are un consum mai mare de kcal.
In acelasi timp, la polul opus, pe baza ce imbatranim, organismul necesita pentru supravietuire un numar mai redus de kcal deoarece si activitatea noastra scade atat intern dar si extern.
Multe dintre glandele endocrine pot interveni in mod direct sau indirect in metabolismul de repaus (RMR). Acestea sunt: glanda tiroida, glandele suprarenale, pancreasul, testiculele si ovarele, glandele paratiroide, hipofiza si hipotalamusul, si glanda pineala.
Dintre cele de mai sus, glanda tiroida este principalul regulator al metabolismului bazal, stimuland consumul de oxigen in celule dar si sinteza de proteine sau energie (termogeneza) dar si lipoliza si glicogenoliza.
Lipoliza este procesul prin care grasimile stocate in tesutul adipos sunt descompuse si eliberate in sange pentru a fi folosite ca sursa de energie de catre tesuturi ( in special muschi si ficat). Glicogenoliza este procesul prin care glicogenul (forma de stocare a glucozei) este descompus in glucoza pentru a fi folosita ca sursa de energie.
Glandele suprarenale secreta mai multi hormoni: cortizolul si catecolaminele (adrenalina si noradrenalina). Cortizolul stimuleaza gluconeogeneza, adica un proces prin care se produce glucoza din surse precum proteine, grasimi sau lactat, atunci cand rezervele de glicogen s-au epuizat. Catecolaminele stimuleaza lipoliza si cresterea consumului de oxigen, crescand astfel si metabolismul de repaus.
Pancreasul are atat functie endocrina cat si functie exocrina, insa interventia lui asupra metabolismului se face prin partea endocrina, adica prin hormoni precum insulina si glucagonul.
Rolul insulinei este de a promova stocarea energiei sub forma de glicogen si grasimi, mai ales imediat dupa ce mancam. Glucagonul are efect invers insulinei, secreti lui fiind mai pronuntata intre mese, cand este nevoiesa se mentina metabolismul de repaus prin stimularea lipolizei si glicogenolizei.
Testosteronul este prinicipalul hormon sexual masculin iar testiculele reprezinta principala sursa. Pentru ca efectul lui este de a creste masa musculara, influenteaza astfel in mod direct rata metabolica de repaus.
Estrogenii sunt secretati in principal de catre ovare, la femeile de varsta fertila, tesutul adipos preluand acest rol dupa menopauza. Estrogenii influenteaz RMR in mod indirect, prin meninerea masei slabe, reducerea inflamatiei, reglarea apetitului si utilizarea grasimilor. Scaderea nivelului de estrogen (ex: in menopauza) este asociata cu o scadere a RMR.
Glandele paratiroide care regleaza nivelul calcului din sange, esential pentru contractia musculara, au un impact direct minim pe metabolism.
Hipofiza si hipotalamusul coordoneaza functia altor glande endocrine, hormonii relevanti secretati fiind TSH (el care da semnalul de sinteza pentru hormonii tiroidieni), ACTH (care stimuleaza secretia de cortizol) si GH (sau hormonul de crestere, care influenteaza indirect RMR prin cresterea lipolizei).
Din punct de vedere strict teoretic, exista posibilitate ca o crestere in greutate sa se produca printr-un mecanism endocrin deoarece toate glandele endocrine sunt integrate intr-o retea care asigura homeostazia energetica de repaus.
Insa, aceasta crestere in greutate de etiologie endocrinologica este o crestere treptata si care cel mai adesea se opreste la o anumita greutate. Deci nu poate fi aceasta cauza principala dar poate fi aditionala sau co-dependenta si aceasta.
Cresterea de cateva kilograme in plus poate avea o cauza endocrina insa intotdeauna este recomandat a se cauta si obiceiuri alimentare care promoveaza cresterea in greutate (consumul unor alimente cu continut energetic crescut).
Alimentatia hipercalorica, adica acea alimentatie prin care ii aducem corpului o cantitate de energie mai mare decat arde el prin metabolismul de repaus si prin activitatea fizica, este principalul factor pentru care tot mai multe persoane au o greutate mai mare, trecand prin stadii de supraponderabilitate, obezitate grad I si ajungand la obezitate grad II sau III.