Cum se previne si cum se trateaza retentia de apa?

Generalitati

Adesea se aude in doua domenii principale despre retentia de apa sau faptul ca organismul retine apa.

Aceasta este foarte des intalnita in ce priveste aspectul estetic, dieta sau incercarea de slabire si se precizeaza ca aceasta ar fi defectuoasa deoarece organismul retine apa.

Iar un al doilea capitol in care se precizeaza despre retentia hidrica este cel al hipertensiunii.

Explicatia care este cel mai des conferita este aceea ca nu exista o functionare adecvata la nivelul rinichilor si ca daca acestia nu asigura o diureza adecvata aceasta apa nu este eliminata si ajungem la fenomenul nedorit de retentie de apa.

Continutul de apa al organismului

Organismul uman are un procent foarte ridicat de apa care este prezent la toate nivelurile celulare din organism.

Continutul de apa al unui nou nascut este de aproximativ 75-80% apa, dar care in doar primii trei ani de viata ating un procent de 65-70% apa.

Un organism al unui adult senior (al unui batran) atinge un procent de 50-55% apa. Acest aport hidric este una din cauzele modificarii de aspect al persoanelor si totodata este motivul pentru care persoanele mai in varsta sunt mai ridate.

Apa este prezenta in toate celulele organismului si este necesara pentru toate activitatile metabolice pe care le realizeaza celula.

In functie de organul la care facem referire, inima, plamanii si rinichii au un continut procentual de apa de 70-85% apa.

La nivelul tesutului muscular apa este situata intre 55-65% iar la nivelul celui osos vorbim de aproximativ 35% continut de apa.

Insa apa este prezenta in toate celulele organismului, apa care este un catalizator excelent in metabolismul intracelular dar totodata este mediul de stocare pentru electroliti.

Din acest motiv este necesar un consum permanent si adecvat de apa pentru o buna functionare a organismului. Apa asigurata atat prin legume, fructe sau alte alimente, insa si prin aport hidric direct din lichide, unde includem si toate sucurile, cafelele dar si apa in starea de agregare naturala.

Circuitul apei in organism

Apa este ingerata sau ar trebui sa fie ingerata in mod constant, adica zilnic in organism.

Canitatea de apa care este recomandat a fi ingerata per 24 de ore, este de 2,5 litri minim pentru o femeie si de aproximativ 3 litri minim pentru un barbat.

Aceasta apa nu inseamna cum am mai precizat doar un consum direct de apa, doar ca aproximativ 80% din acest consum este si trebuie sa fie asigurat de consumul de lichide.

Acest consum de lichide se refera la sucuri sau cafele ori energizante sau bere, dar trebuie sa reprezinte in mare parte un consum de apa direct fara alti aditivi. Deoarece un consum de suc de 0,5 litri are totodata un aport de glucide adaugat acestuia.

Iar tocmai pentru descompunerea si metabolizarea acestor zaharuri din suc este nevoie de o alta cantitate de apa pentru ca aceasta sa se produca eficient.

Pe langa aceasta este necesar sa existe si un consum adecvat de fructe si legume per o zi din care sunt extrase aceste aporturi hidrice suplimentare.

Deoarece din mezeluri sau multe din tipurile de fainoase din alimentatie au procentual vorbin cantitatea de apa insignifianta, astfel ca o dieta care sa contina fructe si legume in starea lor naturala este esentiala.

In timp ce castravetele este una din legumele cu cea mai bogata cantitate de apa, in perioada sezonului estival se poate consuma pepene verde deoarece are un aport foarte mare de apa si o serie de zaharuri din fructe (fructoza) foarte benefice.

La aceasta se pot adauga citricele de tipul: portocalelor, grefelor sau lamailor care au continut bogat in apa si vitamine.

Astfel ca este recomandat ca si garnitura sau chiar ca masa singulara (cina) sa fie asigurata din legume nu doar pentru sanatatea pe care o confera multitudinea de minerale si de vitamine dar si prin aportul necesar de apa.

Apa intra in procesele metabolice, are un continut bogat in oxigen si ajuta la o diureza adecvata in care prin apa sunt eliminati si produsii de metabolism si catabolism care au rezultat si care reprezinta intr-o maniera "reziduu uscat " ce nu mai este folositor organismului, iar la aceasta se adauga si apa eliminata prin mictiune/urinare.

Totodata se poate constata ca la persoanele ce nu au un aport hidric adecvat exista o tendinta de constipare, deoarece chiar si fecaloidul este alcatuit si din apa. In afara de excipientii de exrectie, sangele uman are un continut bogat in apa la care se adauga elementele figurate: leucocite, eritrocite, minerale, etc.

Totodata lichidul limfatic, lichidul cefalo-rahidian (creier+maduva), lichidul sinovial (adica cel prezent in articulatii) ori un alt caz este cel al acidului gastric, adica al continutului din stomac care are rolul in digestia tuturor alimenterol si mineralelor.

Si cam toate lichidele sau mediile lichide prezente in organism au un continut foarte mare de apa.

Ce inseamna retentie de apa?

Retentia de apa reprezinta ca, in ciuda unei cantitati mari sau mici ingerate de apa in forma directa sau indirecta, aceasta nu este eliminata corespunzator.

Aceasta retentie de apa se poate observa printr-o scadere a diurezei, adica a sub 3 diureze per zi si nici una pe timp de noapte, sau mai precis vorbind reducerea a sub 3 mictiuni in 24 de ore.

Aceasta inseamna ca apa ingerata nu mai paraseste organismul ceea ce poate constitui o problema.

Locatiile de fixare sau de stationare ale apei sunt adesea articulatiile atat ale membrelor inferioare cat si ale celor inferioare de unde nu mai sunt drenate corespunzator de sistemul nostru limfatic.

Exista cazuri de retentie de apa la nivelul cavitatii abdominale unde va purta denumirea de ascita (sau lichid de ascita, unde se pot cumula si pana la 2,3 litri de lichid de ascita) si in zona pulmonara unde se va denumi edem pulmonar.

In afara de articulatiile membrelor, apa se mai poate regasi sub forma de edeme si de-a lungul intregului membru superior ori inferior.

Exista si un alt loc de cumulare al apei, dar este foarte rar si este cauzat de infectia cu un agent patogen si se numeste hidro-encefalie, adica localizarea sa la nivelul encefalului sau la nivelul maduvei.

Cauzele retentiei de apa

Cauza renala este una din principalele cauze pentru retentia de apa si aceasta inseamna mai precis o disfunctie la nivelul rinichiului cauzata de infectii repetate, precum pielonefrita sau nefrozele repetate, ori glomerulo-nefrita.

Adica inflamarea si infectarea rinichiului la nivelul celulei sale fundamentale, denumita glomerul.

Aceasta infectie si inflamare a rinichiului va produce disfunctia sa si astfel ca acesta nu doar ca nu mai poate efectua o filtrare adecvata dar nu va filtra si elimina inspre mictiune apa ci o va reintoarce in circulatia sanguina.

Acesta retentie hidrica este foarte des asociata cu o hipertensiune de regula acuta sau subacuta de etiologie extracardiaca.

Acest lucru se mai poate intampla si persoanelor care au suferit o nefrectomie, adica extragerea unui rinchi si atunci in mod cert eliminarea apei este deficitara.

Din acest motiv dupa aceasta operatie este recomandat un regim hidric special pentru a nu supraincarca activitatea rinichiului.

O alta cauza o reprezinta cea produsa de medicamente sau substante chimice din aceasta categorie.

Cel mai des incriminat medicament este reprezentat de categoria anticonceptionalelor. Deoarece acestea modifica pe cale endocrina intregul metabolism si intr-o oarecare masura il va incetini va ingreuna metabolismul celular si nu neaparat cel de la nivel renal fapt pentru care nu se va mai reusi filtrarea si eliminarea de apa pana la nivel renal.

Acest tip de retentie de apa este adesea asociat cu o crestere pondereala imediata dupa inceperea tratamentului cu anticonceptionale.

Dereglari endocrino-metabolice: Intocmai prin acelasi sistem cum este produsa dezechilibrarea hidrica prin administrarea de anticonceptionale, intr-un mod similar se produce si dezechilibrul de eliminare hidrica daca exista o afectiune endocrina, chiar si la nivelul tiroidei care are un rol important in metabolismul din organism.

O alta cauza este un regim alimentar drastic cu o scadere corporala foarte mare sau un dezechilibru produs printr-o serie de medicamente de slabire care asigura o excretie si o diureza prea rapida a apei, fapt pentru care in incercarea de a o combate si mecanism compensator, organismul va produce o retentie hidrica.

In final, retentia de apa este cauzata si de alimentatia noastra, adica un aport prea mare de sodiu sau de saruri.

In acest aport de mancare sarata se ia in considerare si continutul mare de muraturi sau de alimente cu condimente multiple si evident si cantitate mare de sare, cum sunt mezelurile sau mancarurile picante.

Complicatiile acestei retentii de apa

Complicatiile sunt in sine prin faptul ca nu se produce o eliminare adecvata a apei dar in special a rezultantilor ca urmare a metabolismului celular, acestea toate vor cauza o afectare a celulelor, un metabolism tot mai greoi la nivel celular si care intr-un cerc vicios vor produce si mai departe aceste retentii hidrice.

Daca este sa lasam la o parte aspectul estetic care supara pe multe persoane cand vorbim despre retentia de apa, problemele reale din punct de vedere medical sunt altele.

In primul rand este tocmai vorba despre acea hipertensiune de cauza renala si nu de una cardiaca care va necesita tratament medicamentos atat in faza acuta pentru reducerea puseului de tensiune accentuat dar si de medicamente pe termen lung pentru a preveni o hipertensiune de grad trei (180-190 mmHg / 100-110 mmHg).

O alta constanta problema este acea ca retentia de apa la nivel pulmonar si anume a edemului pulmonar duce la disfunctii respiratorii grave, comprimand practic spatiul sau de functionare si capacitatea sa respiratorie.

Cumularea de lichid de ascita este iarasi o problema care se va diagnostica din punct de vedere etiologic in spital si tot acolo este locul unde se va produce evacuarea treptata a lichidului de ascita deja cumulat. Lichid care poate produce disfunctionalitati multiple la toate organele din cavitatea abdominala.

Preventie si tratament

Preventia si tratarea retentiei de apa se face in primul rand prin diagnosticarea cauzei.

Adica vor fi necesare niste analize de functionalitate hepatica, pentru a se observa daca de acolo porneste cauza (in special cand ne referim la lichidul de ascita), analize de functionare renala pentru a se observa functionalitatea de filtrare si de eliminare a apei si a cazului in care exista o infectie la acest nivel.

O analiza a ionilor pentru a se observa cam care este gradul de eliminare al lor.

Tratamentul trebuie sa fie efectuat etapic, adica mai intai eliminarea cauzei. Daca aceasta este una medicamentoasa, este foarte simplu nu se va mai administra anticonceptionalul sau medicamentul din alta categorie, respectiv.

Daca vorbim de o infectie sau de etiologia unui agent patogen se poate administra antibiotic, antifungic ori medicamentul ce va elimina acest agent patogen.

Daca vorbim de un tratament cu diuretice, trebuie avut in minte ca majoritatea claselor de diuretice vor elimina si o mare cantitate de ioni necesari organismului odata cu accelerarea diurezei.

Adica o eliminare de sodiu, potasiu sau calciu odata cu aceasta diureza accelerata poate fi problematica.

In schimb se poate opta pentru o serie de diuretice naturale, cum ar fi ceaiul de papadie. Ceaiul de cozi de cirese sau de coada soricelului sunt cele mai bune diuretice.

Printre diureticele naturale in cazul in care vorbim de o retentie hidrica de cauza extrarenala se numara si pepenele si berea care desi asigura un aport hidric mare, totodata se vor elimina cu rapiditate deoarece nu necesita un timp de absorbtie prelungit.

Astfel ca daca exista suspiciunea unei retentii de apa nu este suficient doar sa ne preocupam de aspectul fizic ci este necesar consultul unui medic pentru a stabili cauza si a o elimina sau trata.

Deoarece retentia de apa desi nu este nici pe departe atat de periculoasa ca si alte patologii, constituie totusi o problema in starea noastra de homeopatie si de o viata sanatoasa, asadar trebuie remediata.