Grupe de sange si Rh

Generalitati

Grupa de sange inseamna in fapt mostenirea genetica la copil a genelor sau mai precis a unor antigene prezente, care se mostenesc de la parinti. Astfel ca determinismul grupei sanguine este un determinism genetic parental. Exista o predispozitie si genetica a ceea ce inseamna corelarea unei grupe de sange cu o anumita patologie, dar mai precis inseamna o predispozitie pentru anumite patologii in functie de grupa sanguina pe care o prezinta individul. 

Sangele este alcatuit din plasma (55%, care la randul ei are o compozitie de 90% apa) si elemente figurate sau celulare (45%) care cuprind celulele prezente in sange, nutrienti si ioni. Intre elementele sanguine se regasesc hematiile (celule rosii), leucocite (celule albe) si trombocitele sau plachetele.

Hematiile au unul din principalele roluri transportul oxigenului sau nutrientilor iar leucocitele au rolul de protectie. In cazul grupei sanguine interactiunea intre prezenta unei structuri pe hematie si in sange determina prin mecanismul antigen-anticorp (aglutinogen-aglutinina) cea ce noi denumim grupa sanguina. De cate ori nu s-a auzit expresia grupele de sange, insemnatatea lor si discutiile despre compatibilitatea lor si posibilitatea de transfuzii in functie de grupa sanguina, la fel cum este o intreaga discutie despre Rh, ce inseamna acest Rh si mai ales discutiile in ce priveste o diferenta de Rh in cazul unei sarcini si daca aceasta diferenta de Rh exista intre parinti sau intre Rh-ul fatului si Rh-ul matern.

Determinismul genetic

- Unul dintre parinti are grupa 0 (Parinte 1 = grupa 0)

Grupa parinte 2 0 A2 B3 AB4

Posibilitatea grupei sanguine a copilului

0 0 0 -
- A2 - A2
- - B3 B3

- Unul dintre parinti are grupa A2 (Parinte 1 = grupa A2)

Grupa parinte 2 0 A2 B3 AB4
Posibilitatea grupei sangine a copilului 0 0 0 -
A2 A2 A2 A2
- - B3 B3
- - AB4 AB4

- Unul dintre parinti are grupa B3 (Parinte 1 = grupa B3)

Grupa parinte 2 0 A2 B3 AB4
Posibilitatea grupei sanguine a copilului 0 0 0 -
- A2 - A2
B3 B3 B3 B3
- AB4 - AB4

- Unul dintre parinti are grupa AB4 (Parinte 1 = grupa AB4)

Grupa parinte 2 0 A2 B3 AB4
Posibilitatea grupei sanguine a copilului - - - -
A2 A2 A2 A2
B3 B3 B3 B3
- AB4 AB4 AB4

Grupul sanguin ABO:

Grupul sanguin se bazeaza pe acest sistem ABO, adica se refera la cele trei grupe determinate initial A2, B3 si 0 iar ulterior a aparut si a 4-a grupa sanguina denumita AB4. Acesta a fost initial stabilit si descoperit de catre Karl Landsteiner, iar ulterior a fost descoperit de catre acelasi Landsteiner impreuna cu Alexander S. Wiener si sistemul de Rh. Sistemul ABO inseamna existenta a unor aglutinine specifice adica α (anti A) si β (adica anti B). Aceasta inseamna prezenta pe suprafata eritrocitelor a antigen-ului la care se face referire si prezenta in plasma a antigenului. Pentru a face determinismul grupei sanguine s-a observat ca un individ poate avea unul din cele doua aglutinogene, ambele concomitent sau nici unul. Astfel s-a stabilit de catre Landsteiner ca cine prezinta pe suprafata hematiilor aglutinogen-ul specific, in plasma nu va fi niciodata aglutinina omoloaga ei.

Grupele sanguine care le avem astazi ca si denumire de A, B, O sau AB au fost adaugate cu cifrele stabilite de denumirea Jansky adica 1,2,3,4 astfel ca au devenit O1 sau O, A2, B3 iar ultima AB4. In functie de fiecare grupa in parte avem un aglutinogen care va actiona ca si un antigen si niste aglutinine care actioneaza ca niste anticorpi.

Grupa O nu are aglutinogen si astfel are aglutininele α si β. Grupa A2 are aglutinogen-ul A (de aici denumirea grupei de A2) si astfel are aglutininele β. Grupa B3 este data de denumirea aglutinogenului (antigen-ului) B si astfel aglutininele prezente sunt cele α. In timp ce la grupa AB4 aglutinogenele prezente sunt si A si B deoarece nu are aglutinine.

Biochimie

In saptamana 12 de viata intrauterina apar antigenele aglutinogenele A si B ce au o structura comuna, astfel ca ele au urmatoarea metoda de formare:
Sub actiunea unei gene H un mucopolizaharid este modificat si codificat de catre gena prin suplimentarea mucopolizaharidului cu o molecula de L-fucoza, rezultant antigenul H. In acest moment, acest antigen H este comun si pentru aglutinogenele A si pentru B.

Aglutininele sunt anticorpi (de tipul gamaglobulinelor ori imunoglobulinelor) similare imunoglobulinelor clasice din sistemul nostru imunitar, de tipul IgM si uneori IgG.

Aceste imunoglobuline sau mai precis hemaglutinine (anticorpii ce determina grupa sanguina) nu sunt detectabili in sangele noului nascut chiar de la nastere, ci devin detectabili pe parcurs, prima data cand acestia pot fi indicati este la aproximativ 6 luni de viata. Insa la fel ca intregul sistem imunitar si acesta este intr-o continua dezvoltare ca numar si specificitate pe parcursul vietii, astfel ca maximum de titru este atins pe la varsta de 8 sau 10 ani.

Transfuzii sanguine

Transfuziile de sange inseamna necesitatea introducerii in circulatia sanguina a unei persoane a unui volum suplimentar deoarece aceasta dintr-o cauza traumatica (accident, traumatism, ruptura a unui vas sanguin important), hemoragica viscerala (ex.ulcer gastric perforat, sau hemoragie interna masiva) ori intra-operatorie (cand este necesara sectionarea anumitor vase importanta) ori din multe alte cauze volemia sanguina scade sub necesarul pe care il are organismul uman – socul hipovolemic.

Pentru a intelege si mai bine ce inseamna socul hipovolemic, trebuie precizat care este real cifra de sange pe care o are sau trebuie sa o aiba o persoana. Cea mai usoara metoda de calcul este ace aca sangele circulant este de 7% din greutatea totala.

Deci la o femeie de 50kg aceasta are 3,5 litri de sange iar la un barbat de 80kg volumul de sange aflat in circulatie este de 5,6 litri. In cazul acestui volum sanguin o data ce incepe sa se piarda un procent de 5-10% sanguin organismul are mecanisme compensatorii de a produce o vasoconstrictie la nivelul vaselor periferice, de a pune in circulatie sange aflat in rezerva splenica (splina), iar terapia initiala va fi acea de replentie volemica prin stabilirea unei perfuzii pe linie venoasa a unui compozit de ser sau de glucoza. Insa daca aceasta deplitie volemica scade sub 25% se instaleaza cea ce se denumeste soc hipovolemic, care necesita alte masuri ori asigurarea unei mase eritrocitare sau mase de reziduu uscat (adica asigurarea externa doar a elementelor figurate) dar cel mai adesea de asigurarea unei transfuzii de sange (adica replentia cu o cantitate de sange per total).

In cazul unei transfuzii de sange, aceasta per general nu trebuie sa depaseasca 500 ml, iar daca aceasta trebuie sa se apropie de aceasta cifra sau in cazuri extreme sa o si depaseasca se prefera administrarea de sange izo-grup, izo-Rh, adica acelasi grup sanguin, acelasi Rh. In cazul in care se doreste o administrare rapida si datorita faptului ca acel sange provine de la donatori si nu intodeauna se poate gasi sange izo-grup, izo-Rh se accepta un sistem de asigurare a transfuziei de sange de la alte grupe de sange.

Astfel ca apar termenii de donator universal si de primitor universal.

Grupele A2 la fel ca si grupul B3 au o similitudine, in faptul ca grupul A2 poate primi sange de la A2 si de la grupa O, iar grupa B3 poate primi de la grupul B3 si O. Dar pot dona la grupele lor A2 la A2 si AB4, iar grupa B3 la grupa B3 si AB4.

Grupa O este donator universal adica poate dona catre grupele : O1, A2, B3 si AB4. Dar poate primi sange doar de la grupa sa adica de la O1.
Grupa AB4 este primitor universal, adica poate primi sange de la toate grupele : O1, A2, B3 si AB4.

Sistemul Rh

A doua clasificare a grupei de sange se refera la sistemul Rh, adica un sistem similar celui de grupe ABO in speta prezenta pe suprafata eritrocitelor a unor proteine specifice si prezenta in plasma a unui antigen. Asadar avem prezenta factorului D si a antigenului D. Persoanele care au pe suprafata eritrocitelor antigen-ul D sunt considerati a fi Rh pozitiv (Rh +), ceilalti Rh negativ (Rh -) cei care nu au pe suprafata antigen-ul D. Insa diferenta fata de sistemul ABO este ca la sistemul Rh, daca antigen-ul D nu este prezent, nu se va presupune automat existenta anticorpilor specifici. Identificarea celor care au Rh-ul pozitiv sau negativ este prin adaugarea semnului specific grupei. Adica un exemplu in cazul unei persoane de grupa A2 pozitiv se va adauga A2 + si invers pentru negativ.

Factorul D care determina tipul de Rh este determinat de sinteza antigenului D si are o alela recesiva d. Persoanele care au asadar Rh-ul pozitiv pot avea din punct de vedere genotipic, configuratia DD sau Dd, iar cei care au Rh-ul negativ vor avea genotipul dd. Ca si frecventa, majoritatea populationala este de un tip al Rh-ului pozitiv (84%), iar cei cu un Rh negativ (16%). Problema identificarii Rh-ului apare totodata in transfuzile de sange, unde Rh-ul trebuie sa fie izo-Rh, adica acelasi tip de Rh pentru ca sangele sa poata sa fie transfuzat fara a exista complicatii, de tipul aglutinarii.

Grupul Rh si sarcina

Problema de Rh apare doar intr-o singura situatie, in care acesta trebuie luat semnificativ in considerare. Aceasta situatie este in cazul in care organismul matern are un Rh negativ iar mai mult partenerul are un Rh pozitiv. Problema este ce se intampla mai departe in cazurile de Rh ale fatului si anume : In cazul in care Rh-ul fatului este negativ ca cel matern, atunci iarasi problema numai exista si se poate exclude boala hemolitica (Hemolitica – de distrugere a hematiilor).

Insa prima problema apare cand Rh-ul fatului este pozitiv. Rh-ul matern fiind negativ iar cel al fatului mostenit de la sangele paternal este unul pozitiv atunci organismul matern va identifica fatul ca un agent patogen si va incepe producerea de anticopri anti agresor. Este posibil ca problema sa apara inca de la prima sarcina de acest tip, insa problema majora va aparea de la a doua sarcina, adica deoarece daca primul fat nu are de suferit deoarece anticorpii materni anti Rh-ul fatului sunt inca in curs de producere, la cea de-a doua sarcina anticorpii sunt deja produsi iar sarcina va fi terminata inca din primele saptamani de viata.

Ca si tratament se poate incerca o terapie relativa pe o componenta imunosupresoare, sau cu o caracteristica in care se doreste a se estompa oprirea formarii de anticorpi anti-Rh-ului fatului, dar aceasta are o eficienta relativa.

In cazul acestei incompatibilitati de Rh (Matern – si fetal +) apare cea ce se numeste boala hemolitica a fatului (care poate sa determine oprirea in evolutie a sarcinii din primele saptamani) sau daca acesta reuseste sa supravietuiasca este boala hemolitica a noului nascut si inseamna distrugerea hematiilor organismului noului-nascut.