Bolile aparatului cardio-vascular ocupa un loc foarte inalt in patologiile secolului nostru. Din acest motiv este foarte important sa cunoastem cum se manifesta si la ce fel de investigatii putem fi supusi de catre medicul specialist.
Modificarile aparute in activitatea si alimentatia oamenilor a influentat foarte mult dezvoltarea acestor boli precum si modul lor de manifestare.
Daca in trecut aceste boli se manifestau mult mai tardiv in timpul vietii unui om, astazi s-a ajuns la manifestari mult mai precoce. Alimentatia sanatoasa si activitatea fizica influenteaza foarte mult evolutia bolilor cardiovasculare.
Stenoza aortica reprezinta afectarea valvei aortice ce se caracterizeaza prin obstructionarea fluxului de sange la golirea din ventriculul stang in aorta. Aceasta patologie reprezinta cel mai frecvent tip de obstructie si reprezinta totodata si cea mai frecventa valvulopatie a adultului clasandu-se pe locul al treilea ca frecventa in cadrul bolilor cardiovasculare in Europa si America de Nord.
Boala cardiaca ischemica si hipertensiunea arteriala se claseaza pe celelalte doua locuri.
Prevalenta stenozei aortice tinde sa fie in crestere, iar acest lucru se datoreaza in special contextului general de imbatranire al populatiei.
Cauze de stenoza aortica
Grosso modo, stenoza aortica se poate clasifica in stenoza aortica congenitala in sensul ca valvele sunt afectate inca de la nastere si stenoza aortica dobandita care la randul ei poate fi de mai multe cauze. Cele mai frecvente forme de stenoza aortica dobandita fiind forma degenerativa si cea reumatismala (scundar reumatismului articular acut).
Forma congenitala – reprezinta o anomalie a valvei care este prezenta inca de la nastere. Valva aortica, in mod normal, este formata din trei foite, cunoscute in literatura de specialitate sub numele de cuspe. In cadrul formei congenitale, valva aortica poate sa fie unicuspida (prezinta o singura cuspa), bicuspida (prezinta doua cuspe), tricuspida (prezinta trei cuspe, dar forma si dimensiunea acestora est afectata) si mai rar se poate intalni o valva cvadricuspida (prezinta patru cuspe).
Forma reumatismala – in urma unui episod de reumatism articular acut, patologie care apare in urma infectiei cu streptococ beta hemolitic de grup A, la nivelul foitelor valvei aortice se dezvolta un proces in urma caruia rezulta niste formatiuni numite vegetatii. Aceste vegetatii cu timpul vor duce la calcificarea si alipirea foitelor valvulare ce va limita foarte mult deschiderea acestora.
Forma degenerativa – este cunoscuta si sub denumirea de stenoza aortica cu valve calcificare. Aceasta forma de stenoza aortica este cea mai intalnita la adulti. Degenerarea (calcificarea) unei valve poate sa cuprinda atat o valva normala cat si o valva afectata congenital. Initial se credea ca acest proces de calcificare apare pasiv, in urma stresului mecanic la care era supusa valva in timpul curgerii sangelui; ulterior in urma unor studii s-a ajuns la un nou concept cunoscut sub numele de boala aortica cu valve aortice calcificate
Diagnosticul stenozei aortice
Tabloul clinic al bolii asociat investigatiilor paraclinice (ECG, imagistica, cateterism cardiac, probe biologice, etc.) conduc in cele din urma, pe baza datelor culese, la diagnosticarea acestei patologii.
O buna perioada de timp stenoza aortica ramane asimptomatica fiind descoperita la investigatii de rutina sau in timpul unor investigatii pentru alta patologie. Aparitia simptomatologiei in cadrul stenozei aortice subliniaza un moment important in evolutia bolii deoarece, fara interventie chirurgicala de reparare a valvei, supravietuirea pacientului scade dramatic. O anamneza atenta este unul dintre elementele cheie in evaluarea acestor pacienti.
Cele mai frecvente simptome ale stenozei aortice care de altfel atrag atentia medicului cu privire la gravitatea bolii sunt reprezentate de: dispnee (respiratie greoaie), angina pectorala (dureri in piept) si sincopa (lesin cu pierderea constientei).
Aparitia acestor simptome se inregistreaza la varste diferite in functie de etiologia stenozei; astfel ca, in cazul stenozei aortice de etiologie reumatismala simptomatologia apare intre 20 – 40 de ani, in cazul stenozei aortice secundara bicuspidiei aortice intre 50 – 70 de ani, iar in cazul pacientilor cu valve degenerate (calcificate) simptomatologia apare la peste 70 de ani.
Valva mitrala este valva ce are rol in separarea celor doua camere stangi ale inimii, atriul stang si ventriculul stang, precum si in curgere unidirectionala, fiziologica a sangelui.
Stenoza mitrala reprezinta acea patologie valvulara caracterizata prin deschiderea incompleta a valvei cu diminuarea consecutiva a orificiului mitral rezultand astfel un obstacol in calea fluxului sanguin. Cu alte cuvinte, golirea atriului stang in ventriculul stang se face mult mai greu, rezultand manifestari specifice acestei patologii.
Patologia valvelor cardiace pot fi impartite, din punct de vedere al fiziopatologiei, in patologii valvulare care obstructioneaza fluxul sanguin – stenoze valvulare (ex. stenoza mitrala, stenoza aortica, stenoza tricuspidiana, etc.) – si patologii valvulare caracterizate printr-o inchidere incompleta a valvei – insuficiente valvulare (ex. insuficienta mitrala, insuficienta aortica, etc.)
Etilogia stenozei mitrale
Reumatismul articular acut, patologie data de infectia cu streptococ beta-hemolitic de grup A, reprezenta pana nu de mult principala patologie ce ducea la aparitia stenozei mitrale. Diagnosticul precoce si tratamentul precoce al reumatismului articular acut a dus la scaderea incidentei stenozei mitrale secundara reumatismului articular acut.
Alte conditii asociate cu aparitia stenozei mitrale sunt reprezentate de: calcificarea de inel mitral, lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, mixom atrial (masa tumorala la nivelul atriului), endocardita infectioasa, etc. O forma particulara de stenoza mitrala este reprezentata de stenoza mitrala congenitala.
Simptomatologia stenozei mitrale
Simptomatologia in cadrul stenozei mitrale este strans legata de dimensiunile orificiului valvular - intr-o stenoza mitrala usoara manifestarile vor fi mai reduse comparativ cu o stenoza mitrala severa. Bineinteles ca exista mai multi factori care trebuiesc luati in considerare pentru a caracteriza severitatea unei stenoze mitrale (anatomia aparatului valvular, subvalvular, calcificari, etiologie, etc.). De notat este faptul ca simptomatologia unei stenoze mitrale se poate prezenta diferit la pacienti cu acelasi grad de stenoza.
In cazul pacientilor cu orificiu mitral suficient de larg, care poate compensa manifestarea bolii, se observa doar o usoara crestere a presiunii sangelui in atriul stang. Cu cat orificiul se ingusteaza, apar manifestarile cresterii presiunii sangelui retrograd de obstacol.
Astfel ca, in amonte de obstacol, presiunea crescuta a sangelui se va manifesta la nivel pulmonar. Acest lucru se datoreaza legaturii dintre plamani si atriu stang prin intermediul venelor pulmonare. Apar astfel, tuse, dispnee si uneori hemoptizii (tuse cu sange), toate acestea fiind manifestari de congestie pulmonara.
Cresterea treptata a presiunii in atriul stang va duce in cele din urma la dilatarea acestuia cu aparitia tulburarilor de ritm (ex. fibrilatie atriala) si cu stagnarea sangelui in atriu, favorizand formarea de trombi (cheaguri sanguine).
Cardiomiopatiile reprezinta un grup de afectiuni ale muschiului cardiac aparute in urma unor solicitari de volum sau de presiune ale cordului precum si datorita unor afectiuni de etiologie genetica, inflamatorie, etc. Pe scurt, cardiomiopatia este descrisa ca fiind boala muschiului cardiac.
Majoritatea cardiomiopatiilor se datoreaza altor patologii deja existente. In acest caz vorbim de cardiomiopatii secundare. Ele apar in boli precum: ateroscleroza coronariana, hipertensiune, boala a valvelor cardiace (valvulopatii), etc.
O alta entitate de cardiomiopatii este reprezentata de cardiomiopatiile primare. Aceste cardiomiopatii se caracterizeaza printr-o afectare intrinseca a muschiului cardiac. Daca in primul caz, cel al cardiomiopatiilor secundare, o alta patologie conduce la aparitia afectarii muschiului cardiac, in cazul cardiomiopatiilor primare afectarea intrinseca a muschiului cardiac este responsabila de aparitia altor patologii.
Cardiomiopatiile reprezinta un grup divers de afectiuni care inglobeaza o serie de conditii precum: miocardita (reprezinta inflamatia muschiului cardiac), sarcoidoza (este rezultatul unei complicatii imune), hemocromatoza (acumularea exagerata de fier la nivelul organismului), distrofie musculara, boli genetice la miocardului, etc.
In unele cazuri se discuta si despre existenta unei cardiomiopatii de cauza necunoscuta; in acest caz afectiunea este numita cardiomiopatie idiopatica.
Nu este o afectiune cardiovasculara, dar este un factor determinant al bolilor cardiovasculare. Prevenirea acestui sindrom protejeaza pacientul in fata dezvoltarii unei afectiuni cardiovasculare.
Sindromul metabolic reprezinta o asociere de modificari care de-a lungul timpului a primit o serie de defintii pana a ajuns ceea ce este astazi. In ultima vreme, sindromul metabolic a primit o atentie accentuata dat fiind asocierea acestuia cu bolile cardio-vasculare si cu diabetul zaharat. Denumirea de sindrom metabolic traduce oarecum o alterare la nivelul diferitilor compusi metabolici, alterare care predispune la aparitia acestui sindrom.
Se spune ca o persoana care prezinta sindrom metabolic este de doua ori mai predispusa la afectiuni cardiovasculare in comparatie cu o persoana care nu prezinta sindrom metabolic.
Tot in sfera sindromului metabolic se discuta si de prezenta sindromului metabolic la persoane non-diabetice; astfel ca in cazul in care o persoana care nu se stie cu diabet, dar asociaza un sindrom metabolic, prezinta un risc de cinci ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 in comparatie cu o persoana care nu asociaza sindrom metabolic. Sumarizand, sindromul metabolic creste de doua ori aparitia bolilor cardiovasculare si de cinci ori aparitia diabetului zaharat la o persoana non-diabetica.
Pentru combaterea sindromului metabolic si a factorilor asociati acestuia trebuie avut in vedere, pe langa un tratament medicamentos si un tratament igienico-dietetic care poate ajuta foarte mult la diminuarea riscurilor si la imbunatatirea calitatii vietii. Tratamentul tinteste o serie de factori predispozanti cum ar fi: sedentarismul, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperglicemia, factori predispozanti aterosclerozei, etc.