Sindromul metabolic reprezinta o asociere de modificari care de-a lungul timpului a primit o serie de defintii pana a ajuns ceea ce este astazi. In ultima vreme, sindromul metabolic a primit o atentie accentuata dat fiind asocierea acestuia cu bolile cardio-vasculare si cu diabetul zaharat.
Denumirea de sindrom metabolic traduce oarecum o alterare la nivelul diferitilor compusi metabolici, alterare care predispune la aparitia acestui sindrom.
Se spune ca o persoana care prezinta sindrom metabolic este de doua ori mai predispusa la afectiuni cardiovasculare in comparatie cu o persoana care nu prezinta sindrom metabolic.
Tot in sfera sindromului metabolic se discuta si de prezenta sindromului metabolic la persoane non-diabetice; astfel ca in cazul in care o persoana care nu se stie cu diabet, dar asociaza un sindrom metabolic, prezinta un risc de cinci ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 in comparatie cu o persoana care nu asociaza sindrom metabolic.
Sumarizand, sindromul metabolic creste de doua ori aparitia bolilor cardiovasculare si de cinci ori aparitia diabetului zaharat la o persoana non-diabetica.
Pentru a putea pune un diagnostic de sindrom metabolic unui pacient trebuie sa se urmareasca o serie de factori. Factorii luati in considerare pentru sindromul metabolic sunt reprezentati de:
a) valoarea trigliceridelor – aceasta reprezinta un prim criteriu de diagnostic in cadrul sindromului metabolic. O valoarea mai mare sau egala cu 150 mg/dL este pozitiva si permite luarea in calcul a acestui criteriu.
b) circumferinta abdominala (sau obezitatea centrala) – reprezinta o dimensiune in centimetri a taliei; astfel ca, in cazul unei valori mai mari sau egale cu 94 cm in cazul barbatilor si a unei valori mai mari sau egale cu 80 cm in cazul femeilor se poate vorbi despre un criteriu pozitiv si se ia in considerare.
c) nivel scazut al HDL-colesterolului (colesterol bun) – este considerat criteriu pozitiv si se ia in calcul in cazul in care valoarea determinata la barbati este mai mica sau egala cu 40 mg/dL, iar la femei o valoare mai mica sau egala cu 50 mg/dL.
d) hipertensiunea arteriala (HTA) – este considerat criteriu pozitiv si se ia in calcul in momentul in care valoarea tensiunii sistolice (tensiunea mare) este mai mare sau egala cu 130 mmHg (13), iar valoarea tensiunii diastolice (tensiune mica) este mai mare sau egala cu 80 mmHg (8).
e) valoarea glicemiei „a jeun” ( dimineata pe nemancate ) – criteriu pozitiv doar la valori ale glicemiei „a jeun” mai mari sau egale cu 100mg/dL.
Trei din cele cinci criterii de diagnostic pentru sindromul metabolic sunt suficiente pentru a incadra o persoana in acest sindrom. Criteriile de diagnostic se pot asocia in orice ordine. In functie de criteriile asociate un pacient este predispus sa dezvolte o boala cardiovasculara mai devreme sau mai tarziu.
Criteriile de tipul – nivelul trigliceridelor, nivelul HDL-colesterolului, hipertesiunea arteriala – reprezinta criterii care traduc prezenta unui risc aterogen crescut.
Prin risc aterogen se intelege prezenta tuturor factorilor care predispun la aparitia aterosclerozei. Este cunoscut faptul ca hipertensiunea arteriala impreuna cu valoarea crescuta a trigliceridelor si glucozei determina o rigidizare arteriala. Prin modificarea structurii arterelor se creeaza terenul optim de dezvoltare a unor patologii cu rasunet la nivel cardiac, pulmonar, renal, etc.
Este cunoscut faptul ca prezenta sindromului metabolic aduce cu sine un risc crescut pentru aparitia unui spectru larg de afectiuni. Riscul de a dezvolta boli cardiace si cel de aparitie a diabetului zaharat reprezinta principalele riscuri asociate cu prezenta sindromului metabolic.
Daca ar fi sa corelam principalii factori de risc cardiovasculari (obezitate, diabet, fumat, hipertensiune arteriala, metabolism deficitar al lipidelor) cu factorii de risc din sindromul metabolic (trigliceride, glicemie, obezitate, hipertensiune arteriala, HDL-colesterol) am observa faptul ca daca am lua individual fiecare factor de risc din cadrul sindromului metabolic acesta ar putea predispune la aparitia unei boli cardiace.
Concluzia acestei comparatii ne arata ca daca se asociaza mai multi factori predispozanti pentru sindromul metabolic acestia vor creste direct proportional riscul pentru boli cardiovasculare.
Este dovedit faptul ca pacientii cu criterii pozitive de sindrom metabolic si incadrati in aceasta patologie asociaza si un risc crescut de dezvoltare a aterosclerozei. Ateroscleroza este o conditie care predispune la aparitia arteriopatiilor periferice, sindromului coronarian, etc. In urma acestor manifestari pacientul este predispus la o mortalitate generala si de cauza cardiovasculara crescuta.
Pentru combaterea sindromului metabolic si a factorilor asociati acestuia trebuie avut in vedere, pe langa un tratament medicamentos si un tratament igienico-dietetic care poate ajuta foarte mult la diminuarea riscurilor si la imbunatatirea calitatii vietii. Tratamentul tinteste o serie de factori predispozanti cum ar fi: sedentarismul, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperglicemia, factori predispozanti aterosclerozei, etc.
A. Sedentarismul – pentru a combate dezavantajele aduse de sedentarism se recomanda o activitate fizica constanta si de intensitate moderata. Se recomanda miscare 30-60 de minute pe zi timp de 5 zile pe saptamana. In cazul unei boli cardiovasculare inaintea efectuarii unui efort trebuie evaluat riscul.
B. Obezitatea – se incearca reducerea greutatii cu 10% in primul an, urmat de atingerea unui indice de masa corporeala < 25kg/m2. Se recomanda – activitate fizica, consultarea unui nutritionist, dieta scazuta in calorii, etc.
C. Hipertensiunea arteriala - tensiunea arteriala trebuie sa atinga valorile de normalitate. In vederea obtinerii acestui lucru se recomanda: o dieta saraca in saruri (hiposodata), scaderea consumului de alcool, consumul bogat de fructe, legume proaspete, lactate cu grasimi putine, activitate fizica, etc. In cazul in care valoarea tensiunii depaseste 14/9 mmHg – tratamentul medicamentos trebuie luat in considerare.
D. Hiperglicemia - principala tinta in cazul hiperglicemiei este scaderea ratei de progresia catre diabetul zaharat. Se recomanda, modificarea stilului de viata, a alimentatiei, activitatea fizica si in ultima instanta se iau in considerare si masuri medicamentoase.
E. Factori predispozanti aterosclerozei – se urmareste o scadere a LDL-colesterolului (colesterol rau) si o mentinere normala a HDL-colesterolului (colesterol bun).
Pentru acest lucru se recomanda scaderea aportului de grasimi saturate (sursele alimentare sunt reprezentate de unt, margarina, untura, etc.), eliminare dulciurilor rafinate din dieta, consum crescut de fibre, grasimi nesaturate (precum nucile, uleiul de masline, de porumb sau de arahide, pestele sau avocado, etc.).
In cazuri cu o incarcatura mai mare se recomanda tratament medicamentos cu statine (ex. simvastatin). ASP