Ce este arteriopatia periferica cronica?
Arteriopatia periferica cronica sau arteriopatia obliteranta a membrelor reprezinta acea conditie prin care fluxul de sange este diminuat in drumul sau spre tesuturi determinand aparitia unor simptome specifice, cel mai caracteristic dintre acestea fiind reprezentat de claudicatie (durere musculara).
Principalul factor etiologic al arteriopatiei periferice cronice este reprezentat de ateroscleroza.
Factorii de risc pentru ateroscleroza sunt reprezentati de fumat, obezitate, diabet, hipercolesterolemie (concentratie crescuta de colesterol in sange), hipertenstiune, etc.
Pentru a determina cel mai corect tratament pentru combaterea simptomatologiei si scaderii riscului de complicatii trebuie stratificat riscul pe care o persoana cu arteriopatie periferica cronica il are.
In acest sens, Rene Fontaine, a facut o stadializare a bolii:
a) Stadiul I – reprezinta un stadiu asimptomatic – prezenta bolii fiind pusa in evidenta doar cu ajutorul tehnicilor si aparaturii medicale;
b) Stadiul II – este impartit la randul sau in alte doua stadii:
b.1) Stadiul IIa – claudicatia apare dupa o distanta de mers > 200 metri;
b.2) Stadiul Iib – claudicatia apare dupa o distanta de mers < 200 metri;
c) Stadiul III – claudicatia apare in repaus – fara ca pacientul sa faca vreun efort;
d) Stadiul IV – durerea este insotita de aparitia leziunilor ulceroase (ulcere) la nivelul membrului afectat.
Cu cat stadiul de evolutie al bolii este mai mare cu atat prognosticul este mai incert iar tratamentul trebuie sa fie cat mai tintit problemei.
Tratamentul in arteriopatia periferica cronica presupune urmatoarele metode:
a) Tratamentul non-farmacologic – este tratamentul care se adreseaza combaterii factorilor de risc prin masuri generale, igieno-dietetice, etc. Aplicarea lui este posibila pentru toti pacientii. Este recomandat atat profilactic cat si ca metoda adjuvanta in tratarea stadiului I si II de boala. Presupune – mers pe jos, in limita tolerantei (30 de minute – de 3 ori pe saptamana), combaterea factorilor de risc (renuntarea la fumat, controlul tensiunii), etc.
b) Tratamentul farmacologic – o serie de medicamente pot fi folosite in tratarea sau in reducerea simptomatologiei arteriopatiei periferice cronice; dintre acestea cele mai cunoscute sunt:
1. Pentoxifilina – in anumite studii si-a dovedit eficacitatea prin cresterea usoara a distantei de mers la un pacient cu arteriopatie periferica cronica;
2. Tratament antialgic – algocalmin sau in cazurile severe, analogi de morfina (ex. mialgin);
3. Anticoagulante – sunt indicate doar in cazul unui episod acut de arteriopatie periferica cronica (de ex. un tromb plecat pe vas care obstrueaza circulatia sangelui) – se folosesc (heparina i.v. sau profilactic – sintrom, trombostop, etc.);
4. Antiagregantele – Aspirina, Clopidogrel – rol in profilaxia ischemiei acute ce poate surveni ca o complicatie a arteriopatiei periferice cronice;
c) Tratamentul interventional – presupune imbunatatirea fluxului sangvin urmata de ameliorarea simptomatologiei prin plasarea de stenturi la nivelul zonelor de ingustare vasculara (placi de aterom, etc.). Aceasta tehnica tinde sa inlocuiasca din ce in ce mai mult abordarea chirurgicala a pacientului cu boala arteriala. Stentul reprezinta un dispozitiv cu ajutorul caruia se realizeaza dilatarea permanenta a unui vas de sange.
d) Tratamentul chirurgical - presupune tehnici de by-pass (utilizarea unui alt vas de sange pentru realizarea unei bune vascularizatii a zonei afectate), in cazurile avansate se poate practica simpatectomie lombara ( intreruperea activitatii sistemului nervos simpatic urmata de dilatarea vaselor membrului inferior). Amputatia membrului afectat se practica in ischemia critica fara alta solutie de tratament.