Sindromul mediastinal reprezinta totalitatea patologiilor prezente la nivelul organelor si structurilor din mediastin.
Sindromul este definit ca suma tuturor semnelor si simptomelor ce insotesc o boala. In cadrul sindromului mediastinal se definesc o serie de semne si simptome specifice in functie de organul afectat.
Bolile mediastinului includ masele mediastinale, mediastinita (infectia prezenta la nivelul mediastinului) si pneumomediastinul (prezenta de aer la nivelul mediastinului).
Mediastinul reprezinta spatiul delimitat superior de apertura toracica superioara, inferior de muschiul diafragm, lateral de cei doi plamani, anterior de stern si posterior de coloana vertebrala toracala.
Orice patologie dezvoltata la acest nivel poate afecta o serie de structuri si organe prezente in mediastin. Dintre organele cu importanta vitala prezente in mediastin se descriu: Traheea, bronsiile primitive, esofagul, arterele si venele mari, cai limfatice, nervi etc. Leziuni minore la acest nivel pot avea urmari majore.
Simptomele si semnele maselor mediastinale depind de localizarea acestora; astfel ca unele pot fi asimptomatice in timp ce altele sunt simptomatice.
In general vorbim de aparitia simptomelor in momentul in care o masa mediastinala are caracter malign dar trebuie tinut cont si de faptul ca leziunile benigne in functie de localizare si dimensiune pot asocia o serie de semne si simptome
Afectiunile de la nivelul mediastinului pot fi impartite in doua mari categorii:
Benigne – produc simptomatologie in urma compresiei structurilor vecine
Maligne – produc simptomatologie in urma invaziei structurilor vecine
Compresia sau invazia:
1) Bronsiilor mari – Tuse, hemoptizie (eliminare de sange prin tuse), durere retrosternala ( localizata in spatele sternului), dispnee( senzatie de lipsa de aer) in timpul efortului.
2) Esofagului – Disfagie (dificultate la inghitire), hematemeza (sange eliminat pe gura cu origine esofagiana) odinofagie(durere la inghitire), regurgitatii, varsaturi, sughit.
3) Arterelor si venelor – prin compresia venelor intoarcerea sangelui la inima este ingreunata; astfel creste presiunea in sistemul venos cu aparitia edemelor la nivelul membrelor superioare si inferioare.
Prin compresia arterelor apar fenomene ischemice caracterizate printr-un deficit in distributia elementelor nutritive si a oxigenului la nivelul tesuturilor; apar astfel stari de oboseala, suferinta de organ, etc.
4) Nervilor:
a) compresia nervului laringelui – disfonie, voce bitonala, paralizia glotei;
b) compresia nervului frenic (al diafragmului) – sughit, paralizie de diafragm, etc.;
c) compresia nervului vag – tahicardie, hipertensiune arteriala, sialoree (salivatie excesiva) etc.;
1) Masele mediastinale pot fi produse de o varietate larga de chisturi si tumori; cauzele probabile difera in functie de varsta pacientului si de localizarea lor. Masele mediastinale pot fi asimptomatice in randul adultilor sau pot cauza simptome respiratorii obstructive si nu numai.
Mediastinul la randul sau dinspre anterior (stern) spre posterior (coloana vertebrala toracala) este impartit in mediastin anterior, mediastin mijlociu si mediastin posterior fiecare cu particularitatile si organele lui componente.
a) Principalele structuri si afectiuni intalnite la nivelul mediastinului anterior
-Tumori ale lojei timice (spatiul anatomic in care se gaseste timusul, organ important in imunitate);
-Limfoame;
-Tumori ale tiroidei;
-Tumori ale paratiroidelor;
-Gusa plonjata – se refera la glanda tiroida care are o alta localizare decat localizarea normala; mai exact aceasta se gaseste in mediastinul anterior si nu la nivelul gatului asa cum este normal.
b) Principalele structuri si afectiuni intalnite la nivelul mediastinului mijlociu
-Limfoame;
-Chisturi;
-Metastaze ganglionare limfatice;
-Anomalii vasculare – poate aparea ceea ce este cunoscut sub numele de sindromul de vena cava superioara;
-Compresia cailor aerie rezultand obstructia acestora.
c) Principalele structuri si afectiuni intalnite la nivelul mediastinului posterior
Structuri nervoase – la acest nivel se dezvolta o serie de tumori atat de natura maligna cat si de natura benigna cu originea in sistemul nervos, maduva spinarii, nervi etc.
2) Mediastinita reprezinta inflamatia acuta a mediastinului. Cele mai frecvente cauze in urma carora apare mediastinita sunt ruptura de esofag si sternotomia mediana (incizia sternului - procedeu folosit pentru deschiderea cutiei toracice in operatiile pe cord deschis).
3) Pneumomediastinul – reprezinta prezenta aerului in mediastin. Cele trei mari cauze de pneumomediastin sunt: - ruptura alveolelor pulmonare cu infiltrarea aerului in mediastin; - perforatia sau ruptura de esofag; - perforatia sau ruptura intestinala.
Simptomul principal este durerea toracica substernala. Diagnosticul pozitiv se pune cu ajutorul radiografiei pulmonare unde se constata prezenta de aer la nivelul mediastinului.
Masele mediastinale sunt descoperite de cele mai multe ori accidental la un examen radiologic sau la o alta investigatie imagistica efectuata pentru simptomatologie toracica.
Examinarea Computer Tomograf (CT) cu substanta de contrast administrata intra venos este cea mai utila investigatie imagistica in depistarea maselor mediastinale.
Pentru obtinerea unui diagnostic de certitudine se efectueaza punctia biopsie a masei respective.
Daca se suspecteaza TBC, se poate efectua IDR (intra-dermo reactia) la tuberculina; iar in cazul suspicionarii unei tiroide ectopice (gusa plonjata) se va masura TSH-ul (hormon de stimulare a glandei tiroide).
Tratamentul depinde de etiologie. Un diagnostic corect conduce catre un tratament corect. Unele leziuni benigne, cum sunt chisturile pericardiace, pot fi tinute sub observatie. In schimb majoritatea tumorilor maligne trebuiesc indepartate chirurgical la care se adauga tratament adjuvant (chimioterapie, radioterapie etc.).
Unele tumori maligne cum sunt limfoamele se trateaza cel mai bine prin chimioterapie.
Bolile inflamatorii necesita tratament etiologic, cu medicatie antibiotica adecvata germenelui implicat in generarea patologiei.
Tratamentul mediastinitei in caz de ruptura a esofagului consta in antibioticoterapie injectabila selectata sa acopere spectrul bacterian oral si al tractului gastrointestinal ( ex: clindamicina, ceftriaxona, etc.). La medicatie se adauga si interventia chirurgicala pentru repararea rupturii de esofag.