Povestile si basmele au "efect hipnotic" prin ele insele.
Devenind "prinsi" de actiunea povestii, basmului, romanului, povestirii, traim o transa hipnotica, suntem scufundati in acea actiune, ne transpunem intr-o alta lume.
De aici si valoarea terapeutica a basmelor si povestilor, a interventiilor metaforice. Clientul se identifica cu unul dintre personaje si prin mecanisme proiective se poate ajunge la schimbare.
Acesta este, de altfel, principiul pe care se bazeaza si cinematerapia. Povestea este transpusa cinematografic si, prin impactul vizual, transa hipnotica este indusa cu mai mare usurinta.
Mass-media a fost intotdeauna preocupata de hipnoza si a preluat o multitudine de mituri hipnotice pe care le-a popularizat.
Mesmerismul, hipnotizatorii malefici, vrajitorii, hipnotizarea impotriva vointei persoanei hipnotizate sunt toate teme prezente in variate filme de pe marele si micul ecran. Acestea au captat imaginatia publicului, de aici si conceptiile gresite pe care multe persoane le au in legatura cu hipnoza.
O credinta larg raspandita este aceea ca poti fi hipnotizat impotriva vointei tale sau ca risti sa nu te mai trezesti din transa hipnotica.
Desigur, nimic nu poate fi mai departe de adevar, pentru ca hipnoza nu inseamna somn. Inca din copilarie privim desene animate care ne invata aceste lucruri despre hipnoza.
In afara de valoarea lor "hipnotica" asupra copiiilor, indusa de focalizarea atentiei, desenele animate prezinta scene care au legatura cu hipnoza si descriu copiiilor ce ar insemna hipnoza - dintr-un punct de vedere - mitic, mitologic sau legendar. Dar in mintea copilului se poate forma o imagine despre ceea ce este hipnoza, in acesti termeni.
In "Alladin", de exemplu, personajul Jafar are un toiag magic in forma de sarpe care are puterea de a hipnotiza. De multe ori, sarpele este asociat cu hipnoza, asa cum se intampla si in desenul animat "Cartea Junglei", in care Ka il hipnotizeaza pe Mowgli, cantand, in acelasi timp, versurile cantecului prin repetitie si ritm, avand intr-adevar, efect de inductie hipnotica: "Increde-te in mine, increde-te in mine".
Vorbim de inductia de transa prin metode directive, putin utilizata in zilele noastre, dar care poate cu toate acestea sa dea rezultate.
Avem deja doua exemple prin care desenele animate speculeaza ca se poate induce transa hipnotica: cu ajutorul unui obiect sau prin intermediul fixarii vizuale.
Din punct de vedere istoric, acestea au fost intr-adevar metode prin care se inducea sau se incearca inductia de transa: privitul unui obiect in miscare, in mod clasic ceasul cu lant, sau fixarea prin privitul fix in ochii terapeutului sau intr-un anumit punct.
Hipnoza nu este ceva ce sa poata fi indus numai de anumite persoane, care se presupune ca ar avea talente speciale. Oricine poate induce transa hipnotica.
Insa indiferent de miturile propagate in desenele animate, ele au o certa influenta asupra noastra in copilarie - sunt povestile pe care le privim la televizor.
Este suficient sa amintim ca povestea sau basmul preferat in copilarie este congruent scenariului de viata. Iar personajul cu care ne identificam ne poate defini "rolurile" pe care ni le asumam in viata, traim scenariul pe care personajul preferat il traieste in poveste si atribuim roluri secundare din poveste persoanelor aflate in jurul nostru.