In cazul majoritatii persoanelor, molarul de minte erupe in perioada adolescentei tarzii (obisnuit intre 18-24 de ani), insa eruptia sa la alte varste, spre exemplu la 30 ani, nu este neobisnuita fiind dintele cu evolutia cea mai variabila dintre toti dintii permanenti.
Cei mai multi indivizi prezinta unul, doi, trei sau patru molari de minte, dar exista si cazuri in care mugurii acestor dinti nu se formeaza sau din contra, rare situatii, in care pot fi mai multi decat normal.
In general, eruptia molarului de minte se petrece fara incidente daca exista suficient spatiu pe arcada, acest lucru este insa corelat cu dezvoltarea scheletala si dimensiunea dintilor fiecarui individ in parte.
O dezvoltare insuficienta a maxilarelor in raport cu dimensiunea dintilor individului poate determina lipsa eruptiei sau o eruptie problematica a molarilor de minte. Pe langa lipsa spatiului, tulburari ale eruptiei molarului de minte apar si din cauza pozitiei anormale a mugurelui dentar in os cu imposibilitatea redresarii naturale ulterioare a acestuia.
In cazul in care molarul in discutie nu beneficiaza de toate premisele favorabile eruptiei, va ramane in incluzie (totala sau partiala – depinzand de modul cum a fost blocat in procesul fiziologic de eruptie).
Statistic vorbind, molarii de minte inferiori sunt dintii care raman cel mai frecvent in incluzie, generand probleme. Acest fapt nu exclude insa molarii de minte maxilari care, in ultimii ani, au inceput sa fie tot mai frecvent afectati.
Rezultatul celor descrise mai sus este aparitia mai multor probleme, mai mult sau mai putin grave, cu implicatii asupra sanatatii intregii cavitati orale.
In acest context, este foarte important ca pacientul sa cunoasca si sa fie informat asupra necesitatii diagnosticarii la timp a patologiei molarului de minte, mai ales pentru ca foarte multi medici neglijeaza sau minimalizeaza acest aspect.
Voi detalia in randurile ce urmeaza ce trebuie facut pentru a interveni la timp putand astfel preintampina posibile complicatii:
La prima consultatie, medicul trebuie sa prescrie pacientului o radiografie panoramica. Aceasta ajuta la stabilirea pozitiei molarilor de minte (atat maxilari cat si mandibulari). In plus ofera date si asupra tuturor structurilor care sunt ascunse vederii directe: radacinile dentare, oasele maxilare, sinusurile maxilare etc.
Fara acest tip de investigatie, medicul nu poate observa decat ceea ce este prezent in cavitatea orala la momentul examenului clinic direct. In cazul in care molarii de minte au ramas in incluzie si intr-o pozitie anormala, viciata, nu pot fi vizualizati cu ochiul liber. Prin urmare acest tip de investigatie furnizeaza medicului o serie de amanunte importante pentru ulterioara conduita terapeutica.
In alta ordine de idei, este deosebit de important sa cunoastem care sunt patologiile si complicatiile, atat cele grave cat si cele mai putin grave, daca nu se pune un diagnostic corect si nu este investigata pozitia si starea molarilor de minte inclusi:
Pericoronarita: este o inflamatie a mucoasei din zona si din vecinatatea molarului de minte. Aceasta poate fi localizata sau mai extinsa. Ca si tablou clinic, aceasta se poate manifesta prin febra, dureri pulsatile intermitente sau continue, ce pot iradia la nivelul maxilarului opus sau in zonele invecinate.
De multe ori durerea se extinde la nivelul urechii interne sau a amigdalelor putand fi confundata cu alte afectiuni. Netratata, pericoronarita poate deveni supurata (cu colectie purulenta) sau se cronicizeaza si duce la resorbtia (distrugerea) osului invecinat cu consecinte asupra dintilor vecini.
Supuratii si/sau infectii ale spatiilor perimaxilare: complicatii ale pericoronaritei ce implica interventia chirurgicala de urgenta asociata cu tratament antibiotic de lunga durata. Netratate la timp, aceaste complicatii pot pune in pericol viata.
Regiunea capului si gatului este extrem de vascularizata, iar densitatea structurilor anatomice prezente este foarte mare astfel incat aceste infectii pot difuza rapid in zone cu risc vital.
Inghesuirea dintilor vecini si posibil a intregii arcade dentare: acest efect apare cand avem o dezvoltare insuficienta a maxilarelor in raport cu dintii. In momentul cand molarul de minte se afla intr-o pozitie anormala, exista riscul sa creeze o presiune care in timp va duce la o schimbare a pozitiei celorlalti dinti vecini avand ca raspuns inghesuirea grupului anterior de dinti. Implicatiile ulterioare vor fi atat estetice cat si functionale: o masticatie incorecta, rapoarte dentare compromise cu riscul instalarii in ani de zile a bolii parodontale.
Distrugerea molarului aflat anterior molarului de minte: prin presiuni repetate si constante asupra dintilor anteriori, in timp pot aparea carii la nivelul acestora sau chiar resorbtia partiala sau in totalitate cu posibilitatea pierderii unui dinte bun si deosebit de important in masticatie.
Toate complicatiile si problemele care pot aparea in cazul in care molarii de minte raman inclusi sau se alfa in pozitii viciate, se pot rezolva prin extractia lor. Aceasta se realizeaza numai in urma unei analize amanuntite si numai daca specialistul o considera indicatie.
Interventia se realizeaza sub anestezie locala, pacientul nu simte durere, iar postoperator se prescriu atat antibiotice cat si anti-inflamatoare, disconfortul ulterior fiind minim. In cazul pacientilor foarte anxiosi, cu frica deosebita de dentist, se poate recurge la sedare intravenoasa, interventie ce ajuta individul sa fie complet relaxat, senin si linistit pe toata durata tratamentului.
In urma celor descrise anterior putem trage concluzia ca este extrem de important sa evaluam, sa cunoastem si sa tratam la timp patologia molarului de minte pentru a nu ajunge la complicatii grave ce necesita un tratament mult mai agresiv pentru pacient, cu recuperare de lunga durata si cu riscuri care nu pot fi neglijate.