Cum sa discutati cu copilul despre pierderea locului de munca

Generalitati

Pierderea locului de munca reprezinta in orice familie un moment important de cumpana, perceput pana si de copii ca o criza majora.

Daca repercusinile financiare sunt mai putin intelese de copiii mici, tumultul emotional al adultilor are un impact major asupra psihicului celor mici.

Modul in care discutati cu copilul despre pierderea locului de munca este esential pentru echilibrul lui mental, dar si pentru modul in care invata sa gestioneze dificultatile cotidiene prin prisma exemplului parental.

Comunicarea cu copilul despre problemele financiare

Parintii nu au rolul doar de a satisface nevoile primare ale copiilor, precum hrana sau adapostul, ci si a necesitatii de stabilitate si siguranta. Cand un parinte da semne ca ar fi scapat situatia de sub control, asa cum se poate petrece in urma pierderii locului de munca, copilul incepe sa resimta puternic efectele instabilitatii familiale, precum si lipsa protectiei atat de importanta la varste fragede.

Ca in orice situatie de criza, reducerea nivelului de stres la minimum este cel mai important obiectiv in gestionarea problemei. O comunicare corecta cu copilul despre problemele financiare previne consecintele negative posibile asupra psihicului celui mic si transforma situatia problematica in una constructiva copilul invata prima lectie despre depasirea obstacolelor cu tact, optimism si inteligenta.

Explicati copilului cu sinceritate cele petrecute

O greseala comisa de foarte multi parinti este ascunderea adevarului si invocarea altor motive care sa justifice schimbarea intervenita in modul de viata al familiei. Este foarte important sa explicati copilului cu sinceritate cele petrecute, intrucat copiii valideaza orice informatie primita de la parinti, simt cand li se ascunde adevarul si sufera daca sunt mintiti. Mai mult decat atat, copilul poate sa proiecteze scenarii sumbre si ireale despre ce se va intampla in viitor, precum pierderea locuintei sau lipsa banilor pentru hrana.

Dar a spune adevarul copilului nu inseamna sa oferiti toate detaliile situatiei si nici sa va exprimati ingrijorarea asupra viitorului. In functie de varsta celui mic, va puteti adapta discursul si cantitatea de amanunte oferite. Evitati sa folositi sintagme precum am fost concediat, care transmit ideea ca ceva groaznic s-a petrecut. Insistati pe ideea ca urmeaza sa faceti o schimbare pozitiva in cariera, care nu va perturba major modul de viata al familiei.

Nu creati o perceptie falsa a realitatii

In incercarea de a proteja copilul de stresul financiar si emotional al pierderii locului de munca, multi parinti incearca sa ascunda situatia dificila prin mai multe atentii materiale, care sa transmita ca totul este in regula. Crearea acestui climat contradictoriu induce o stare de confuzie in mintea copilului, care ii accentueaza starea de nesiguranta si incertitudine. Permiteti celui mic sa participe activ la solutionarea situatiei de criza, in masura in care varsta ii permite acest lucru.

Mentineti rutina fiecarei zilei

Daca doriti ca impactul pierderii slujbei sa influenteze cat mai putin psihicul copilului, este foarte important sa mentineti rutina fiecarei zilei. Copiii au nevoie de previzibil pentru a se simti in siguranta, iar cand se confrunta cu schimbari majore, pierd confortul sentimentului de protectie.

De pilda, daca venitul lunar impune reducerea unor cheltuieli, renuntati mai degraba la mesele in oras sau la ajutorul menajerei, nicidecum la activitatile extrascolare ale copilului (antrenamente sportive, cursuri de muzica etc.).

Respectati programul obisnuit de masa, somn, activitati educative si joaca, chiar daca traversati o perioada dificila si haotica. Un copil sufera mai mult din pricina rutinei intrerupte, decat din cauza unui numar mai mic de jucarii sau dulciuri achizitionate de parinti. Orice tranzitie necesara la un moment dat (precum schimbarea gradinitei sau renuntarea la bona) ar trebui sa se petreaca lin, dupa o discutie apropiata cu cel mic, in care i se explica in termeni usor de inteles ca schimbarea poate fi una benefica.

Organizati intruniri de familie regulate

Specialistii recomanda cu tarie organizarea de mici intruniri familiale, menite sa faciliteze comunicarea si sa apropie membrii familiei, indiferent de varsta acestora. Copiii sunt intotdeauna incantati sa participe activ la solutionarea problemelor si sa li se incredinteze un rol precis in acest proces, avand o putere de intelegere mult mai mare decat li se atribuie de catre adulti.

Astfel, puteti incuraja fiecare membru al familiei sa isi exprime ideile si sentimentele, sa isi impartaseasca problemele cu care se confrunta si sa ofere sugestii personale despre cum se poate ameliora situatia dificila. Copiii simt nevoia sa se bucure de atentia totala a parintilor, mai ales in perioadele tulburi. Chiar daca cei mici nu va ofera ponturi iesite din comun, aveti certitudinea ca le satisfaceti nevoia de a se exprima liber si de a detine controlul asupra propriei vieti.

Afisati un comportament pozitiv

Copiii sunt afectati intr-o foarte mare masura de iritabilitatea, tristetea sau melancolia parintilor. Mai mult decat atat, au tendinta sa se considere vinovati pentru aceste tulburari de dispozitie, de aceea au nevoie de confirmarea faptului ca nu au contribuit cu nimic la starile de spirit negative ale adultilor.

Prin urmare, depuneti eforturi de a afisa un comportament pozitiv si increzator in fata copiilor, nu cautati consolare in bratele lor si nu va descarcati emotional asupra celor mici. Gasiti alte cai de eliberare a tensiunilor psihice acumulate si nu aratati copiilor ca va temeti pentru ziua de maine. Profitati de timpul liber pentru a va consolida legatura cu copilul, in acest fel ii aratati acestuia ca orice schimbare radicala are si o latura buna.

Toate aceste etape importante din cadrul discutiilor cu copilul despre pierderea locului de munca de catre unul dintre parinti nu previne doar o serie de sechele emotionale usor de capatat in copilarie, ci ajuta copilul sa achizitioneze abilitati importante de solutionare a problemelor.