Parintii divortati sunt deseori coplesiti de propriul esec sentimental si comit o serie de greseli fata de copiii rezultati din mariaj, cele mai mari victime ale separarii conjugale.
Adultii care traverseaza un divort subestimeaza deseori impactul psihologic puternic al acestei schimbari majore asupra componentei emotionale a copiilor, care devin predispusi disfunctiilor severe de ordin personal si social.
Stresul psihologic la care sunt supusi copiii ai caror parinti divorteaza poate cauza sechele emotionale care persista si la varsta adulta si se reflecta in relatii interpersonale defectuoase si o labilitate psihica dificil de controlat.
Chiar daca specialistii in terapie de cuplu si familiala confirma faptul ca un divort este, uneori, singura solutie de restabilire a echilibrului in viata celor implicati, modul in care adultii gestioneaza intreaga situatie este definitoriu pentru dezvoltarea mentala normala a copiilor. Urmatoarele greseli grave comise de multi parinti care divorteaza sunt, potrivit psihologilor, principalii factori negativi care trebuie sa fie eliminati odata cu desfacerea unei casatorii.
Folosirea copilului pe post de mesager
Comunicarea dintre doi parteneri de viata care divorteaza este perturbata de numerosi factori, de la frustrarile si resentimentele fostilor parteneri, pana la lupta de orgolii care tinde sa prinda proportii de fiecare data. Din acest motiv, multi parinti isi transforma copiii in principalul mijloc de comunicare, pentru a evita confruntarile directe dificil de gestionat.
Aceasta este prima greseala grava pe care o comit parintii divortati, spun consilierii familiali, intrucat transformarea copilului intr-un mesager il supune pe acesta unui nivel si mai ridicat de stres emotional si il obliga sa joace rolul negociatorului, o sarcina mult prea grea la o varsta frageda si vulnerabila.
Mai mult decat atat, copilul deja ranit emotional de separarea parintilor ar trebui sa fie menajat si asigurat constant nu este supus unui razboi, ci unei schimbari in care sarcinile parintesti si colaborarea dintre mama si tata in crestere si educatie nu se schimba.
Sabotarea relatiei copilului cu celalalt parinte
Unul dintre cele mai sumbre scenarii pentru un copil este sa fie obligat sa aleaga intre a fi de partea mamei sau de partea tatalui. Aceasta nedreptate la care numerosi parinti divortati isi supun copiii conduce la nasterea sentimentului de vina, a suferintei, anxietatii si confuziei.
Inducerea ideii de ura fata de celalalt parinte, portretizarea lui intr-o lumina negativa si, mai rau, interzicerea intretinerii unei relatii apropiate cu mama sau cu tata din diverse motive sunt erori grave ce pot fi percepute ca sentinte date copilului la nefericire, depresie, lipsa de speranta si perceptie nesanatoasa asupra relatiilor dintre doi adulti.
In aceste momente dificile, copiii trebuie sa se simta intelesi, nicidecum sa li se dicteze ce sa gandeasca. Critica adusa celuilalt parinte va fi perceputa de copil ca pe critica adusa lui insusi.
Transformarea adolescentului in propriul terapeut
Adolescentilor le place sa se simta ca detin controlul, iar divortul parintilor le influenteaza negativ intocmai acest sentiment de stabilitate. Atitudinea lor aparent detasata poate sa induca in eroare si sa dea unui parinte senzatia ca i se poate confesa fara rezerve.
Psihoterapeutii spun ca parintii care isi exprima liber furia, suferinta si ideile agresive in fata adolescentilor comit o grava greseala, intrucat nu fac decat sa alimenteze anxietatea si teama de pierdere a controlului pe care copilul incearca sa le suprime.
Pedepsirea copilului prin interzicerea contactului cu celalalt parinte
Orice copil are dreptul de a pastra o legatura apropiata cu ambii parinti, de aceea este o greseala majora pedepsirea acestuia prin interzicerea contactului cu mama sau tata. Accesul la afectiunea si atentia ambilor parinti nu trebuie sa fie un mijloc de disciplinare, sub nicio circumstanta. In caz contrar, copilul poate dezvolta o serie de sentimente negative fata de parintele care ii incalca acest drept fundamental, vizibile in timp prin comportamente deviante.
Subestimarea capacitatii de intelegere a copilului
O alta eroare comisa de numerosi parinti divortati este aceea ca subestimeaza masura in care copilul intelege ce se petrece in jur. Prin urmare, adultii spun si fac lucruri cu mare impact emotional, fara evaluarea consecintelor pe termen lung. La un moment dat, copilul incepe sa prezinte tulburari de comportament in mediul intim si social, cauzate tocmai de traumele la care a fost supus de conflictul prost gestionat de catre parinti.
Coplesirea copilului cu atentii materiale
Dupa un divort, de cele mai multe ori, parintii tind sa cumpere copiilor cadouri atragatoare, astfel incat sa ii castige de partea lor sau sa recompenseze cumva suferinta provocata. Aceasta strategie de manipulare poate functiona temporar, insa este un cutit cu doua taisuri la un moment dat, copilul va realiza ce se intampla si fie va specula din plin situatia, fie se va simti folosit.
Proasta remediere a raului facut
Parintii care traverseaza un divort dureros comit greseli din impulsivitate si vulnerabilitate emotionala fata de copiii lor, ca apoi sa isi realizeze propriile erori facute neintentionat. Psihologii spun ca nu este niciodata prea tarziu pentru a remedia raul facut, intrucat copiii au o putere remarcabila de a ierta, cel putin pana la finalul perioadei de adolescenta (cand furia tinde sa domine ratiunea). Asadar, parintii care au gresit fata de copiii lor in timpul unui divort, ar trebui sa
- Isi ceara iertare pentru nedreptatile comise. Sintagma imi pare rau poate fi vindecatoare pentru copii;
- Explice detaliat cu ce au gresit, apoi sa isi asume un angajament de a nu mai repeta erorile in viitor;
- Ofere copilului posibilitatea de a semnala comiterea unei noi greseli, printr-un gest specific (ridicarea mainii, de pilda), astfel incat repetarea unui comportament necorespunzator sa fie oprita de la inceput;