Hepatitele de tip A, B si C fac parte din categoria hepatitelor virale, provocand inflamatia ficatului si distrugerea celulelor hepatice, pana in punctul in care nu isi mai pot indeplini in totalitate functiile. Formele inofensive ale hepatitelor virale pot fi asimptomatice si trec deseori de la sine. Hepatita de tip A este cea mai usoara forma a bolii, pe cand hepatitele de tip B si C pot da nastere unor complicatii grave.
Hepatita de tip A, cea mai frecventa si inofensiva forma a bolii, este cauzata de virusul A, transmis pe calea alimentelor infectate (in special al fructelor de mare) sau prin apa poluata cu fecalele persoanelor bolnave. Numita si boala mainilor murdare, hepatita A se poate transmite si de la persoanele care manevreaza alimente fara sa se fi spalat pe maini dupa folosirea toaletei. Virusul circula deseori in crese, unde angajatii nu respecta regulile de igiena dupa schimbarea scutecelor bebelusilor.
Perioada de incubatie variaza intre 2 si 6 saptamani, afectiunea fiind extrem de contagioasa. Manifestarea bolii este una blanda, iar multe dintre persoanele care contacteaza virusul A pot sa nu constientizeze imbolnavirea.
Agentul patogen este distrus de sistemul imunitar si nu raman sechele hepatice pe termen lung. Cele mai mari pericole de contactare a hepatitei A sunt valabile pentru persoanele care calatoresc in tari aflate in curs de dezvoltare, unde ratele infectiei sunt foarte ridicate. Consumul de alimente crude si de apa de robinet predispune imbolnavirii de asemenea. Copiii mici aflati in colectivitate prezinta un risc crescut de a contacta virusul A. Complicatiile in cazul hepatitei A sunt cu totul exceptionale.
Virusul B este responsabil de instalarea hepatitei de tip B, mai periculoasa decat cea de tip A, intrucat boala se poate prelungi pe o perioada mai mare de 6 luni si se poate croniciza (acest lucru se intampla in 3%-5% din cazuri).
Hepatita B este o boala foarte frecventa, afectand aproximativ 300 de milioane de persoane din intreaga lume. Hepatita de tip B se transmite pe cale sangvina si sexuala, precum si sarcina, prin placenta mamei catre fat (90% din copiii care sunt infectati cu virusul hepatitei B devin purtatori ai virusului pe viata).
Perioada de incubatie este de 45-90 de zile. De-a lungul timpului, hepatita cronica de tip B poate da nastere unor complicatii grave, precum afectiuni ale ficatului, insuficienta hepatica si chiar cancer de ficat. Boala se poate mai poate transmite si prin utilizarea acelor, lamelor sau a periutei de dinti detinute de o persoana boala.
Persoanele cel mai expuse imbolnavirii de hepatita B sunt cele cu multipli parteneri sexuali sau dependentii de droguri injectabile. Alti factori de risc sunt valabili pentru personalul medical expus sangelui uman sau pentru persoanele care locuiesc cu o persoana diagnosticata cu hepatita cronica de tip B.
Virusul C, responsabil cu declansarea hepatitei de tip C, se aseamana cu virusul B prin felul in care se transmite (cale sexuala, sangvina si transplacentara) si prin pericolul major de cronicizare a bolii. Acest virus a fost descoperit in anul 1980 si izolat pentru prima oara in anul 1995.
Aproximativ 25% dintre persoanele care contacteaza virusul C reusesc sa opreasca boala din evolutie dupa o infectie acuta si sa elimine virusul din organism. Restul bolnavilor raman purtatori permanenti ai virusului. Hepatita C cronica poate cauza complicatii foarte grave, inclusiv ciroza hepatica sau cancer hepatic. Din fericire, exista metode terapeutice de control al virusului si de reducere a impactului sau asupra ficatului.
In toate tipurile de hepatita, simptomele pot trece uneori neobservate. Cel mai mare risc este ca un bolnav sa transmita virusul altei persoane sanatoase, intrucat nu este constient de boala.
Simptomele initiale ale hepatitelor virale se pot confunda cu cele ale gripei (febra, astenie marcata, cefalee, stare de curbatura). Dupa aproximativ o saptamana, se instaleaza icterul (coloratia galbena a albului ochiului si a pielii), urina foarte inchisa la culoare si materiile fecale anormal de depigmentate. Alte manifestari clinice specifice hepatitelor virale sunt astenia fizica, lipsa apetitului alimentar si starea persistenta de greata.
Formele inofensive ale hepatitelor virale necesita repaus si un regim alimentar echilibrat, insotite de evitarea consumului de bauturi alcoolice sau de medicamente toxice pentru ficat.
In formele cronice, bolnavilor li se administreaza medicamente antivirale, iar in cazul complicatiilor grave (si foarte rare), poate fi necesar transplantul de ficat. Vindecarea este marcata de eliminarea brusca a unei cantitati mari de urina dintr-o data, precum si recapatarea vitalitatii si a poftei de mancare.