Tratamentele cu estrogen previn infectiile de tract urinar dupa menopauza

Generalitati

Infectiile de tract urinar sunt afectiuni frecvente in randul femeilor, un sfert din populatia feminina experimentand episoade recurente ale acestor infectii de-a lungul vietii.

Medicii au observat o legatura clara intre inaintarea in varsta si frecventa infectiilor de tract urinar, mai exact cresterea predispozitiei la tulburarile aparatului urinar la femeile ajunse la menopauza.

O cercetare recenta a reusit sa demonstreze ca estrogenul, al carui nivel se reduce considerabil la menopauza, are un rol-cheie in prevenirea infectiilor de tract urinar. Din acest motiv, tratamentele pe baza de estrogen se pot dovedi mai eficiente decat alte metode profilactice de prevenire si tratare a infectiilor urinare.

Constatarile stiintifice despre estrogen si infectiile de tract urinar

Un studiu condus de cercetatorul Thomas Hannan, profesor in patologie si imunologie la Scoala Universitara de Medicina din St. Louis, SUA, arata ca administrarea vaginala a tratamentelor pe baza de estrogen ar putea cele mai eficiente cai de combatere a infectiilor de tract urinar.

Cercetarea sugereaza de fapt o abordare holistica asupra modului in care organismul femeilor reactioneaza la bacterii, de vreme ce metodele de tratament profilactice cu antibiotice se dovedesc tot mai des inutile, dupa ce agentii patogeni capata rezistenta in fata substantelor antibiotice.

Astfel, conducatorul studiului a realizat o serie de experimente pe cobaii de laborator, identificand mai multe rationamente care sustin eficienta estrogenului, hormonul sexual feminin, in prevenirea infectiilor recurente de tract urinar. Nivelul scazut de estrogen a mai fost corelat in trecut cu afectiunile urinare tot in cadrul unor demersuri stiintifice, iar acum s-a incercat evidentierea efectului concret al estrogenului administrat topic in protectia sanatatii aparatului urinar.

Echipa de cercetatori care a elaborat studiul condus de Hannan a utilizat celule umane prelevate de la femei ajunge la menopauza, care au urmat tratamente de suplimentare a estrogenului cu administrare locala timp de doua saptamani. Tot in cadrul experimentului s-au utilizat si cobai expusi bacteriei care provoaca soarecilor infectii urinare similare cu cele suferite de oameni.

Rezultatele au confirmat ipoteza conform careia suplimentul de estrogen actioneaza ca un remediu impotriva afectiunilor produse de bacterii in tractul urinar. Cercetatorii au constatat ca estrogenul stimuleaza productia substantelor antimicrobiene naturale la nivelul vezicii urinare, ajutand sistemul imunitar al organismului sa lupte eficient cu agentii patogeni.

Tot estrogenul intareste tesutul tractului urinar, inchizand spatiile libere dintre celulele care acopera vezica urinara. In acest fel, bacteriile nu se mai pot strecura prin orificiile microscopice si nu mai pot ajunge in straturile adanci ale peretelui vezicii, pentru a produce inflamatii deranjante si infectii periculoase.

Un al rol-cheie al estrogenului in prevenirea infectiilor de tract urinar este acela ca reduce din numarul celulelor distruse din tesutul vezicii urinare. In mod normal, primele celule care intra in contact cu bacteriile mor, reactie menita sa opreasca inaintarea agentilor infectiosi in straturile profunde ale peretelui vezicii. Cand prea multe celule de la suprafata tesutului dispar, bacteriilor le este cu atat mai usor sa patrunda in interior.

Estrogenul poate sa ajute la redistribuirea celulelor pe suprafata tesutului vezicii urinare si la prevenirea pierderii excesive a celulelor in timpul unei infectii.

Prin urmare, infectiile de tract urinar care tind sa apara mult mai frecvent dupa menopauza, pot fi tratate prin suplimentarea estrogenului. Intrucat administrarea pe cale orala a substantei echivalente cu hormonul sexual feminin creste riscul dezvoltarii cancerului mamar si al bolilor cardiovasculare, estrogenul administrat topic este o varianta mult mai sigura.

Estrogenul pentru utilizare vaginala este disponibil sub forma de crema, gel sau supozitoare vaginale. Un alt avantaj al acestui tip de tratament este acela ca estrogenul aplicat topic ajunge doar in proportie de 1% in alte regiuni ale corpului, asadar nu influenteaza starea de sanatate a altor sisteme anatomice.

Metode de prevenire a infectiilor de tract urinar dupa menopauza

Cel mai bun tratament in cazul infectiilor de tract urinar ramane preventia, iar aceasta se refera la mici schimbari in stilul de viata si in obiceiurile zilnice

- Golirea frecventa a vezicii urinare. Primele semne ale unei infectii de tract urinar pot fi oprite din evolutie printr-o hidratare constanta, care sa conduca la golirea frecventa a vezicii urinare. In acest mod, bacteriile sunt impiedicate sa se inmulteasca in vezica, fiind eliminate prin urina.

- Consumul de merisoare. O cale naturala excelenta de impiedicare a multiplicarii bacteriilor la nivelul vezicii urinare este consumul de merisoare, ale caror fitochimicale impiedica dezvoltarea si reproducerea microorganismelor in tractul urinar. Mai mult decat atat, alti compusi din merisoare, numiti proantocianidine oligomerice, actioneaza ca agenti antiadezivi, inhiband atasarea bacteriilor de peretele vezicii urinare.

- Suplimentarea vitaminei C. Acidul ascorbic (vitamina C), administrat in doze de 1000 de mg de trei ori pe zi la primele semne de infectie urinara, este foarte eficient in oprirea evolutiei afectiunilor de tract urinar.

- Evitarea consumului de zahar si de drojdie. Alimentele care contin drojdie sau cantitati semnificative de zahar pot creste predispozitia la dezvoltarea infectiilor de tract urinar, fiind totodata agenti care stimuleaza extinderea bacteriei Candida.

- Consumul sporit de probiotice. Cercetarile sprijina ideea conform careia un aport echilibrat de bacterii probiotice ofera femeilor susceptibile infectiilor urinare doua mari avantaje pentru sanatate probioticele intaresc sistemul imunitar, ajutandu-l sa raspunda in mod optim potentialelor infectii si nu ajuta doar la eliminarea bacteriilor de la nivelul aparatului urinar, ci si pe cele din sistemul intestinal, colon, vagin si uretra, formand o bariera fizica si biochimica impotriva infectiilor.