Alergia la cerealele pe baza de grau

Generalitati

Alergia reprezinta un raspuns anormal, exagerat al organismului, declansat de expunerea lui la substante comune, prezente in mediul inconjurator, bine tolerate de persoanele fara predispozitie genetica la dezvoltarea unor boli alergice, dar percepute ca fiind alergene de catre persoanele susceptibile.

Compotamentul de tip alergic are tendinta familiala de aparitie. Riscul ca un nou-nascut sa dezvolte simptome atopice este strans legat de prezenta acelorasi simptome la unul dintre parinti.

Alergiile alimentare pot aparea la orice varsta, dar mai frecvent la copii si, in special, la sugari deoarece atat sistemul imunitar, cat si cel digestiv sunt inca in formare, fiind mai susceptibile sa dezvolte o reactie alergica la o proteina continuta intr-un aliment sau aditiv alimentar.

Exista sugari foarte sensibili la aceste alimente incat pot dezvolta o reactie alergica prin intermediul laptelui matern, daca mama a consumat aceste alimente.

Au fost descrise 8 alimente sau categorii de alimente, reprezentand 90% din alergiile alimentare IgE mediate: lapte, oua, peste, crustacee, alune, nuci, soia, grau.

Majoritatea copiilor se vindeca de alergiile la lapte, grau, oua si soia intre varsta de 3-5 ani, sau manifestarile alergice se mai atenueaza. Alergia la grau poate apare in mod obisnuit deoarece graul se regaseste in multe produse alimentare (paine, praijituri, covrigei, biscuit, paste condimente).

Simptome

Simptomatologia alergiilor alimentare poate fi localizata la nivelul aparatului respirator, digestiv sau la nivel tegumentar. Simptomele pot apare de la cateva minute pana la cateva ore dupa consumul produselor care contin grau:

- la nivel tegumentar: urticarie, prurit, rash, edem tegumentar, dermatita atopica;

- la nivel respirator: tuse, wheezing (suierat ce se aude in expir si care este cauzat de obstructia cailor respiratorii, indeosebi a bronsiolelor), dificultati de respiratie, prurit nazal, congestie nazala sau secretii nazale abundente si consistente, stranut;

- la nivel digestiv: dureri abdominale, greata, voma, diaree, rectoragii;

- in cazul copiilor, cateodata singurele simptome sunt plansul puternic (datorita colicilor, disconfortului abdominal pentru care parintii consulta un medic pediatru), varsaturi, prezenta sangelui in materiile fecale, diaree, constipatie si in cazuri tardive, retardul de crestere.

Severitatea simptomelor variaza de la moderata la o situatie amenintatoare de viata, anafilaxia care poate apare in cateva minute pana la 1 ora de la ingestie, necesitand medicatie de urgenta, dar care poate reaparea la 1 ora sau 2 mai tarziu, datorita progresiei alergenului in tractul digestiv (in cazul in care alergenul a fost ingerat) ajungand in stomac, intestin de unde va fi reabsorbit si trece in sange.

In acest caz apare edemul buzelor, al limbii, sau fetei (angioedem), senzatie de sufocare, dificultati de respiratie severe, refuzul alimentatiei (datorita imposibilitatii de a inghiti), tegumente palide, cianotice, ameteli, tahicardie, puls slab, hipotensiune, situatie in care trebuie intervenit rapid.

In cazul alergiei la grau, anafilaxia poate apare la copii la efectuarea unor exercitii fizice imediat dupa consumul unor cereale pe baza de grau sau in cazul in care pacientul este sub tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene (exemplu ibuprofen) si primeste regim nerestrictiv .

Cauze

In mod normal organismul tinde sa se apere prin intermediul sistemului imun care reactioneaza la ce este non-self (care nu apartine organismului) adica virusuri, bacterii, substante toxice prin producerea de anticorpi.

Exista 4 clase diferite de proteine din grau care pot cauza reactii alergice si pot determina aparitia anticorpilor de tip IgE: albumina, globulina, prolamina si glutelina. Oricare dintre ele poate determina o reactie alergica, dar globulina este cea mai alergizanta.

Proteinele din grau se intalnesc cel mai frecvent in paine, dar pot fi gasite si in alte produse alimentare, cosmetice, produse de papetarie (ca in cazul glutenului) cum ar fi: paine, prajituri, cereale pentru micul dejun, paste, cus-cus, biscuit, sos de soia, condimente (ketchup), produse din carne (hot-dog), inghetata, arome naturale, gelatina alimentara, guma de mestecat, jeleuri, dropsuri, covrigei, plastelina, lipici, cosmetice.

Pacientii cu alergie la grau pot fi alergici si la alte cereale care contin proteine similare, cum ar fi: orz, ovaz, secara.

Reactiile alergice la gluten pot fi moderate sau cronice, ca in cazul bolii celiace care implica o reactie inflamatorie cronica mediata imun localizata la nivelul intestinului subtire si care determina in principal simptomatologie digestiva cu diaree (scaune caracteristice albicioase lucioase, pastoase, moi, fetide) si un sindrom de malabsorbtie cu deficite nutritionale ce vor determina un retard de crestere in greutate si talie.

A fost descrisa o forma intermediara de boala cu simptome gastro-intestinale cronice, dar cu teste negative pentru celiachie, iar tratamentul consta in dieta fara gluten.

Factorii de risc:

• Istoricul familial, terenul atopic adica predispozitia genetica de a dezvolta o boala alergica posibil dermatita atopica sau chiar astm bronsic;

• Varsta - alergiile alimentare fiind mai frecvente la copii, din cauza imaturitatii sistemului lor imun.

Teste de diagnostic:

• Teste cutanate prick – o picatura de extract purificat de alergen incluzand extract din proteine de grau, este pus pe suprafata pielii, cel mai frecvent la nivelul fetei anterioare a antebratului.

Dupa 15 minute se observa daca apare o reactie alergica, adica o papula eritematoasa (zona rosie, reliefata), pruriginoasa, la nivelul zonei de contact dintre picatura cu extract si tegument. Pentru o buna interpretare a testarii, este necesara intreruperea administrarii oricarui tratament antialergic cu minimum 3 zile anterior efectuarii acesteia.

• Teste serologice - dozarea IgE totale la diferiti alergeni, inclusiv la proteinele din grau.

• Jurnalul alimentar - in care parintii vor nota alimentele pe care le primeste copilul, daca au aparut sau nu simptomele, care sunt, ordinea lor de aparitie.

• Regimul alimentar de excludere a proteinelor din grau cu remiterea simptomatologiei reprezinta cel mai fidel test de diagnostic pentru alergia la grau. Cerealele considerate sigure in acest caz sunt porumbul, orezul, orzul, hrisca.

Tratament

Cunoasterea alimentelor, cosmeticelor care contin proteine din grau si evitarea lor constituie cea mai buna metoda de prevenire a reactiilor alergice.
Parintii vor citi etichetele tuturor ambalajelor inainte de a-i da copilului un anumit aliment, de utilizarea unor cosmetice (lotiuni, creme, sapunuri) ce contin proteine din grau, produse de papetarie- lipici, plastelina.

In cazul alergiei la grau- forma usoara, medicatia folosita pentru ameliorarea simptomelor cuprinde antihistaminice si corticoizi pentru tratarea urticariei, congestiei nazale, stranut, secretii nazale abundente si brohodilatatoare in cazul declansarii unei crize de astm, pentru reducerea bronhospasmului aparut in urma aspirarii de particule de faina de grau, facilitand astfel respiratia.

Profilaxie

Deoarece alergiile alimentare, printre care si alergia la grau apar adesea la persoanele atopice, adica persoane cu o predispozitie genetica de a dezvolta alergii, se recomanda ca toti sugarii sa fie alimentati natural in primul an de viata sau chiar mai mult si introducerea glutenului dupa varsta de 6 luni.

Dieta pacientilor cu alergie la grau necesita inlaturarea alimentelor ce contin proteine din grau, de aceea este important ca parintii sa citeasca etichetele produselor si sa recunoasca ingredientele care pot contine proteine asemanatoare glutenului: amidon, tarate, amidon vegetal, guma vegetala.

Copiii cu dieta restrictiva la grau, datorita posibilitatilor mai limitate in alegerea alimentelor, pot avea carente de vitamina B si fier, dar pe care le pot compensa consumand alimente cu frunze verzi (spanac, salata), varza de bruxelles, broccoli, avocado, fasole verde, mazare, banane, seminte de floarea-soarelui, orez brun.

Este important ca parintii sa informeze cadrele didactice de la scoala copilului, prietenii apropiati ai lui si sa isi invete copilul ce alimente are voie sa consume atunci cand se afla in afara casei.