Nasterea naturala

Introducere

Cred ca sunt in asentimentul tuturor, mamici sau tatici, ca nasterea (ca si sarcina) este un miracol: pe lume apare o noua fiinta, transforma o femeie in mama si un barbat in tata, implineste visul unui cuplu transformandu-l in familie si, nu in ultima instanta, aduce cea mai de neuitat experienta din viata unei femei.

Daca in trecut evenimentul nasterii era privit cu un oarecare respect amestecat cu emotie, in prezent, datorita progresului tehnologic si avantului informativ specific mileniului III, nasterea a inceput sa fie perceputa din ce in ce mai mult ca un eveniment medical pur si simplu tehnic: femeile doresc sa isi programeze data nasterii din ratiuni care mai de care mai diferite (sociale, financiare sau chiar astrologice!), incearca sa „scape” de durerile din travaliu optand din ce in ce mai mult pentru nasterea prin operatia cezariana, isi aleg doctorii nu dupa disponibilitatea sufleteasca ci mai degraba dupa C.V.-ul acestora, si multe altele.

Din fericire atat in societatile superindustrializate ale occidentului cat si din ce in ce mai mult si la noi, avantul acesta al impersonalizarii si tehnologizarii evenimentului nasterii a inceput sa piarda din ce in ce mai mult teren. Numeroase sunt cuplurile care incearca in prezent sa dea nastere unui copilas fara sa se intervina medicamentos sau chirurgical, apeland din ce in ce mai des la metode naturale de combatere a durerii si de dirijare a travaliului precum controlul respiratiei, meditatia, suportul emotional oferit de rude si de personalul medical, etc.

Nasterea naturala este un eveniment unic si cu profunde implicatii emotionale si psihice atat pentru mama cat mai ales pentru copil. Desi majoritatea doctorilor privesc copilul aflat in burta mamei cu o oarecare superficialitate si lipsa de implicare in ceea ce priveste trairile emotionale ale acestuia, in ultimul timp multe dintre somitatile obstetricii mondiale au inceput sa-i dea fatului locul binemeritat: statusul de pacient cu drepturi egale cu cele ale mamei sale.

In consecinta este bine a sublinia faptul ca nasterea are profunde implicatii atat psihologice cat si spirituale asupra copilului. Trecerea sa prin canalul nasterii reprezinta prima batalie castigata de copil din lungul sir de obstacole care-l asteapta pe parcursul vietii. Din pacate, intr-o lume dominata de medicina bazata pe dovezi stiintifice, studiile private facute pe durate de zeci de ani avand drept subiecti copii sortati randomizat dupa modul in care au venit pe lume (nastere vaginala versus cezariana) si care au aratat diferente majore intre acestia din punctul de vedere al zestrei emotionale si al capacitatii de a gestiona anumite evenimente majore din viata lor (toate net in favoarea copiilor nascuti natural), nu au fost luate in consideratie de catre obstetricieni in primul rand, astfel ca evenimentul nasterii nu este privit ca un factor determinant al statusului emotional si psihic al copilului si mai tarziu al adolescentului.

De asemenea nu trebuie sa mai amintesc simtamantul unic de implinire al mamei, care depaseste cu succes o asemenea incercare plina de mister precum este nasterea naturala, si nici implicatiile spirituale ale acestui eveniment.

Totusi, dand cezarului ce e al cezarului, trebuie sa subliniez cu putere si rolul deosebit de important al acestei a doua alternative de nastere, cea prin cezariana, care a reusit sa scada dramatic mortalitatea materna sau fetala in cazurile in care nasterea naturala era grefata de riscuri majore...

Debutul travaliului

Una dintre cele mai paradoxale trasaturi ale ultimei luni o reprezinta ambivalenta care caracterizeaza aproape orice gravida atunci cand e vorba de momentul nasterii. Iti doresti din tot sufletul sa nasti si sa-ti poti vedea si tine in brate bebelusul pe care l-ai asteptat atata amar de vreme, insa in acelasi timp apare frica de momentul propriu-zis al nasterii: te intrebi cum va fi durerea, cum va decurge tot procesul nasterii, ce se va intampla dupa, etc., astfel incat de multe ori te surprinzi rugandu-te in gand sa ti se mai dea cateva zile de ragaz ca sa mai prinzi ceva forte si mai ales curaj. Dincolo de acestea, declansarea travaliului este fara discutie cel mai asteptat moment al sarcinii. Multora dintre femei le este frica ca nu vor interpreta corect, si in timp util, semnele de debut ale travaliului si ca nasterea copilului le va prinde nepregatite. Din fericire organismul "comunica" din timp ca momentul nasterii se apropie, prin limbajul sau specific.

Semne ca debutul se apropie

Coborarea copilului. La un anumit moment dat pe parcursul ultimei luni vei observa ca copilasul tau s-a mutat mai jos, astfel ca fundul uterului a coborat si el mai jos. La unele femei aceasta coborare se face mult mai devreme, chair de la inceputul lunii, dar in general acest fenomen apare cu una sau doua saptamani inainte de ziua cea mare. Cel mai frecvent vei simti ca dintr-odata poti sa respiri mult mai usor, acest fapt datorandu-se coborarii fundului uterin, astfel ca plamanii pot sa extinda mult mai lejer si mai eficace. Totusi vei simti o presiune mai marcanta la nivelul pelvisului.

Urinare mai frecventa. Coborarea capului copilasului iti va apasa si mai mult pe vezica astfel ca vei face mult mai dese excursii la baie ca anterior.

Dureri de spate. Se datoreaza intinderii ligamentelor aflate la nivelul bazinului osos si datorita inmuierii articulatiilor centurii pelviene: articulatia dintre cele doua oase pubiene se inmoaie astfel ca simfiza pubiana se poate largi favorizand trecerea mai usoara a copilului prin bazin. De asemenea articulatia sacro-lombara si cele sacroiliace se relaxeaza si ele si permit balansarea inspre posterior a sacrului si a coccisului (fenomen denumit nutatie) marind astfel diametrele canalului de nastere.

Scurgeri vaginale mai abundente. Vei observa ca petele de pe chilot sunt din ce in ce mai mari si mai rozacee uneori. Este un fenomen normal care pregateste mucoasa vaginala pentru procesul nasterii, lubrefierea mucoasei fecilitand trecerea capului copilului prin vagin.

Contractii Braxton-Hicks mai dese. Aceste contractii cu care deja esti obisnuita din ultimele luni de sarcina pot deveni mai dese, mai intense si chiar mai dureroase, creand uneori senzatia ca travaliul s-a declansat.

Pierderea dopului gelatinos. Odata cu coborarea capului copilului, si cu dilatarea in consecinta a cervixului, la un anumit moment dat dopul de mucus care sigila canalul cervical se desprinde astfel ca poti simti acest fenomen ca pe o scurgere mai mult sau mai putin gelatinoasa insotita sau nu de pierdere de sange. Aceasta sangerare poate fi datorata ruperii unor mici vase de sange de la nivelul colului care incepe sa se dilate. Pierderea dopului poate sa aiba loc oricand, de la cateva ore pana la cateva zile sau chiar saptamani inainte de declansarea nasterii. Atentie, daca scurgerea este de o culoare rosie aprinsa, probabilitatea ca aceasta sa fie un semn ca ceva este in neregula (in special cu placenta) este foarte mare, asa ca trebuie sa-ti anunti imediat obstetricianul.

Ruperea apelor. Cam la 10% din femei se rup membranele fara ca ele sa aiba absolut nici o contractie (deci inainte de debutul clasic al travaliului). Uneori aceasta rupere este neechivoca, cantitatea de lichid amniotic fiind copioasa, alteori este necesar a se face diferentiere intre lichidul clar scurs si urina, dopul gelatinos mai abundent si mai fluid, sau chiar cu o secretie vainala mai abundenta. Unele femei pot sa remarce o intensificare a scurgerii lichidiene in momentele cand stau culcate mai degraba decat atunci cand stau in picioare, si asta se datoreaza faptului ca zona de fisura a membranelor este sigilata de capul copilului cand gravida este in ortostatism. Lichidul scurs trebuie sa fie clar si usor opalescent, cu un miros usor dulceag (care poate diferentia lichidul amniotic de urina). Daca ti se rupe apa (sau ai impresia ca s-a rupt) pune vata pentru absorbtie si in nici un caz nu folosi tampoane intravaginale, este bine a nu mai face nici un fel de baie, clisma (pentru a goli rectul inainte de nastere), sau a avea relatii sexuale. De obicei in maxim 12 ore incep sa apara si contractiile. Dupa 24 de ore riscul de infectie creste vertiginos. Anunta-ti doctorul cand ai impresia ca apa s-a rupt si mai ales cand observi un miros neplacut sau un aspect al lichidului care numai clar nu este.

Cand poti fi sigura ca travaliul a inceput

Falsul travaliu are o serie de particularitati, in special:
- contractii neregulate ca interval de timp (nesistematizate) - par mai degraba insotite de o senzatie de presiune decat de durere
- contractiile si durerile scad daca te plimbi prin camera
- scad si daca iti schimbi pozitia sau faci o baie sau un dus
- contractiile nu sunt progresive, adica nu cresc in intensitate sau frecventa
- disconfortul este localizat doar la nivelul abdomenului inferior.

Ar fi momentul sa-ti suni doctorul si sa-ti iei bagajul sa te duci la spital daca:
- s-a rupt apa
- cand contractiile devin din ce in ce mai frecvente
- cand contractiile dureroase devin din ce in ce mai sistematizate, adica din ce in ce mai regulate si mai predictibile ca aparitie
- cand contractiile devin din ce in ce mai dureroase si mai prelungite
- durerile sunt simtite mai ales in abdomenul inferior si iradiaza in spate
- durerile nu se modifica daca stai jos, daca te plimbi sau daca stai linistita, ba dimpotriva se accentueaza odata cu mersul
- daca incepi sa pierzi sange, in special sange rosu, proaspat, e bine sa-ti anunti doctorul indiferent de ce cantitate ai pierdut, lasa-l pe acesta sa aprecieze semnificatia acestui fenomen
- daca apare o activitate intensa (agitatie) a bebelusului in burtica sau, dimpotriva, daca nu-l mai simti miscand.

Stadiile travaliului

Primul stadiu al travaliului este cel de dilatare si este impartit la randul sau in trei faze:
Prima faza este faza latenta, si care pentru majoritatea femeilor este si cea mai usoara dar si cea mai lunga. Contractiile pot sa fie la o distanta de 30 min dar nu rareori sunt si la cca 5-10 minute. De obicei acestea nu dureaza mult, in medie 30-45 secunde, uneori chiar mai putin. Faza aceasta dureaza de obicei cam 8 ore la primipare, dar poate dura si cateva ore sau chiar cateva zile. In timpul acestei faze colul incepe sa se scurteze si sa se subtieze. In curand el se va “sterge” (nu te speria, nu dispare, este un termen obstetrical folosit pentru a descrie starea colului) si orificiul cervical se va dilata. La sfarsitul acestei faze el poate avea o dilatatie de cca 3-4 cm.
Faza activa a travaliului este caracterizata prin contractii din ce in ce mai dese (la cca 3-5 minute) si care dureaza mai mult decat cele din faza anterioara (aproximativ 45-60 sec). Faza aceasta va dura in medie cam 3-4 ore. Colul este complet sters iar dilatatia va atinge 4-8 cm. Este faza in care membranele se vor rupe cu cea mai mare probabilitate. Capul copilului va cobori si mai mult si va crea presiune asupra lichidului amniotic si asupra membranelor.
Faza de tranzitie este caracterizata prin aceea ca face trecerea dintre primul stadiu al travaliului (cel de dilatare) si cel de-al doilea stadiu, cel al nasterii propriuzise a copilului. Este faza cea mai intensa dar si cea mai scurta, cca 15 min. Majoritatea femeilor nu au mai mult de 15-20 de contractii pe durata acestei faze. Contractiile sunt mult mai dese, la un minut, si mult mai consistente ca durata, de la un minut la un minut jumatate. In timpul acestei faze dilatatia devine completa, astfel incat copilasul se poate naste.

Al doilea stadiu al travaliului este cel al expulziei copilului. Contractiile sunt foarte prelungi si uneori cu doar o mica pauza intre sfarsitul uneia si inceputul alteia. Capul copilului incepe sa coboare prin vaginul dilatat, moment cand poti sa simti neplacuta senzatie de a "iesi afara". Daca vrei sa previi aceasta penibila situatie de a iesi efectiv afara, roaga moasa sa-ti faca o clisma evacuatorie la sosirea in spital, dar inainte de a ti se rupe apa, pentru a evacua rectul. Din pacate aceasta procedura se face tot mai rar, astfel ca gravidele in momentul nasterii nu pot efectiv sa participe cu trup si suflet din cauza senzatiei (si situatiei) penibile la care sunt supuse. Senzatia aceasta este normala pentru ca in momentul trecerii copilului prin canalul vaginal rectul este golit de tot continutul sau de catre capul fatului care preseaza pe rect. Capul copilului apare in curand la nivelul orificiului vaginal si o buna perioada el va balansa inainte si inapoi, punand in tensiune si apoi relaxand muschii planseului pelvian, in rezonanta cu contractiile uterine. Este foarte important, si voi reveni cu mai multe amanunte, de a fi atenta si a face tot ce si se cere, in special cand ti se va cere sa nu mai "impingi". Aceste este momentul in care capul copilului iese in afara orificiului vaginal. Ulterior, ca si cum n-ar fi, intr-o secunda copilul este tras in totalitate afara, si esti mamica! Este o senzatie de dubla usurare, una datorita faptului ca totul s-a terminat si alta datorita faptului ca nu mai ai nici un fel de durere. Vei auzi cum cel mic "protesteaza" tipand ca din gura de sarpe. Este indicat ca obstetricianul tau sa iti permita sa ti-l tii in brate catva timp (bineinteles dupa ce i-a clampat si sectionat cordonul). Este bine pentru tine, dar incomparabil de benefic pentru bebelus.

Al treilea stadiu al travaliului este caracterizat de delivrenta placentei (popular spus "casa copilului"). In perioada aceasta s-ar putea sa simti mici contractii, slabe ca intensitate, care ajuta la expulzia placentei. Dupa ce aceasta a fost eliminata este bine sa stii ca te mai asteapta doua momente relativ neplacute. Unul este controlul manual al cavitatii uterine pe care doctorul trebuie sa-l faca pentru a se asigura ca nu mai sunt resturi placentare sau membranare in uter. Masajul intern pe care-l face ajuta si la contractia fiziologica a uterului care va ajuta enorm la oprirea sangerarii. Al doilea moment neplacut este acela ca, daca doctorul ti-a facut epiziotomie, va trebui sa repare incizia, astfel ca poti sa te astepti la cateva intepaturi.
Trebuie stiut de la inceput ca nici un travaliu al unei femei nu seamana cu altul al altei femei, se poate ca nici la aceeasi femeie travaliul anterior sa nu semene cu cel de la nasterea urmatoare...

Sfaturi utile

Ce sa iti iei cu tine la spital

Pentru tine:
- acte:
- carte identitate
- adeverinta ca platesti asigurarile de sanatate
- certificat casatorie, daca este cazul
- articole imbracaminte:
- camasa de noapte
- halat
- papuci
- ciorapi
- chiloti
- perie par cu articole de prins parul
- sutien special pentru alaptat
- articole igiena personala:
- sapun
- periuta si pasta de dinti
- vata, doua pachete
- prosop
- creme sau uleiuri de masaj
- hartie igienica
- servetele
- aparat de ras (sau mai bine rade-ti singura parul pubian)
- absorbante intime 5 stele (pentru lohii)
- absorbante pentru sutien (pentru scurgerile de lapte)
- aparat fotografiat cu film nou/camera video cu caseta noua
- telefon mobil/cartela telefonica
- walkman/cd player portabil cu muzica favorita
- reviste, carti
- sticla cu apa sau suc natural
- bani, bancnote mici pentru diferite “probleme”
- ceva de gustat, neperisabil
- poze cu sotul sau ceilalti copii
- cheile de la masina si de la casa
- nu-ti uita sotul, mama sau soacra.

Pentru bebe:
- cateva perechi de pampers
- sapun special pentru bebelusi
- creme sau uleiuri speciale pentru copii
- bonetica sau caciulita
- articole de imbracaminte de casa pentru bebelusi
- ciorapei sau botosei
- biberon
- suzeta
- paturica
- hainute pentru cand il iei acasa.

Ce sa nu iei cu tine
- bijuterii
- bani bancnote mari
- carti de credit
- televizorul
- laptopul
- problemele de la birou pe care nu le-ai rezolvat in timp util.

Cum sa scazi durerea

Pe masura ce ziua cea mare se aproprie, nu se poate sa nu te surprinzi deseori gandindu-te la cum va fi in timpul nasterii. Uneori cu speranta, alteori cu groaza. Frica de necunoscut, misterul evenimentelor ce conduc la nasterea copilului si mai ales frica de durerile din travaliu sunt motivele cele mai des intalnite de aparitie a unei perceptii alterate a durerii din timpul contractiilor uterine ce caracterizeaza travaliul. Totusi exista arme eficiente, in afara medicamentelor analgezice, care pot atenua durerea in nastere.

Depaseste frica – Toata lumea stie, inca din copilarie, ca femeia trebuie sa nasca in durere. Sintagma "durerile facerii" ti se poate parea acum, in imediata apropiere a momentului nasterii, ca nu reprezinta decat un banal eufemism, o gluma, pe langa ceea ce crezi ca te va asteapta pe tine. Ca in orice situatie in care esti pusa in fata unei incercari, teama de necunoscut isi spune pregnant cuvantul. Exista o conexiune indisolubila intre necunoscut si frica. Si mai departe de aceasta, exista o legatura extrem de puternica intre frica si durerea din timpul nasterii. Eficienta contractiilor uterine depinde de conlucrarea perfecta intre sistemul nervos, cel endocrin si cel circulator. Frica, ca forma de manifestare a stresului, nu face altceva decat sa strice acest delicat echilibru. Frica si anxietatea nu fac altceva decat sa determine organismul sa secrete hormonii specifici stresului in detrimentul hormonilor folositori pe care corpul tau ii produce pentru a sprijini bunul mers al travaliului si pentru a minimaliza disconfortul. Rezultatul este o durere mai mare si un travaliu mai prelungit. Frica mai are drept rezultat o redistribuire a debitului sanguin spre organele "nobile" precum creierul si inima, deprivand uterul de sangele si oxigenul necesar in timpul travaliului, astfel ca acesta oboseste mai repede si devine si mai dureros in timpul contractiilor.

Focalizeaza cauza fricii – Pentru a depasi starea de frica si anxietate trebuie sa incepi in a-ti cunoaste "adversarul": ce anume iti induce starea de frica? Durerea? Teama de a fi taiata jos (epiziotomie)? Teama ca ceva nu va merge bine si va trebui sa faci operatie cezariana? Teama ca s-ar putea intampla ceva rau cu bebe? Te temi ca durerea va fi atat de mare incat nu ai sa poti rezista? Ia fiecare dintre aceste "teme" in parte si diseca-le. Desi poti sa faci lucrul acesta pur si simplu mental, in gand, cel mai bine este sa le scrii pe o foaie de hartie si sa comentezi alaturi lucrurile pe care le poti face pentru a alunga frica. O chestiune bine de tinut minte este ca frica si panica nu te pot ajuta deloc in examenul pe care il ai de trecut, ele nu pot schimba cursul natural al nasterii. Dimpotriva.

Transcede durerea – Cel mai simplu lucru de facut, dar pe undeva si cel mai complicat, pentru a invinge durerea este de a-ti modifica constient perceptia pe care o ai asupra durerii. Trebuie sa ai mereu in minte ca durerea aceasta, spre deosebire de cea dintr-o boala, este limitata in timp, nu este continua ci iti lasa ragaz sa iti tragi sufletul si, cel mai important, este impregnata cu speranta, adica este incununata de ceva absolut miraculos si plin de fericire: nasterea copilului tau.

Invinge necunoscutul: informeaza-te – Una dintre cele mai eficiente metode de a invinge durerea este cunoasterea in detaliu a tuturor simptomelor care apar pe parcursul travaliului. Ai la dispozitie o intreaga pleiada de carti si de web site-uri care trateaza in amanuntime si cu un limbaj mai mult decat accesibil toate treptele travaliului. Asa ca este foarte usor sa interpretezi orice durere si orice modificare emotionala sau mentala care apare ca pe un pas inainte in cursul natural al nasterii. Nu te sfii sa intrebi de cate ori e nevoie moasa care are grija de tine in clipele acelea si, bineinteles, nu-l ierta nici pe obstetricianul tau de intrebarile la care vrei un raspuns. Cunoasterea inlatura necunoscutul si fara necunoscut nu mai exista frica.

Alege-ti un anturaj cu adevarat suportiv in travaliu – Frica e contagioasa. Ca si panica. Daca langa tine ai un membru al familiei sau o prietena care este si mai prapastioasa ca tine poti sa simti pe pielea ta ceea ce voiau sa spuna cei batrani prin “chinurile facerii”. Daca langa tine sta o persoana brava, bine informata, care este in stare sa te sprijine si sa iti explice fiecare moment al travaliului, plina de compasiune, travaliul va trece precum gandul si, cand nici nu te astepti, afli ca in cateva minute vei naste.
Concentreaza-te asupra travaliului – Unul dintre cele mai importante aspecte ale luptei impotriva durerii este a incerca sa fii tu la carma intregii situatii si nicidecum sa te lasi purtata de val pe parcursul acestei perioade. Incearca sa nu fii pasiva, ci dimpotriva, adopta o atitudine mentala activa si profund focalizata pe lucrurile pe care trebuie sa le faci in decursul travaliului. Cand vine durerea incearca sa vizualizezi cum contractia uterina are un rol benefic in a facilita si mai mult coborarea copilului si, implicit, cum ea marcheaza inca un jalon depasit pana la linia de finish, care este nasterea copilului.

Concentreaza-te asupra rezultatului – Travaliul este un proces foarte solicitant, dar este gestionabil. Daca ai o structura emotionala si mentala nu chiar atat de puternica incat sa depasesti durerea doar prin puterea gandului, cel mai bine este sa porti mereu in minte ca totul se va sfarsi in curand cu un happy-end de natura hollywoodiana. Deci inarmeaza-te cu urmatoarele ganduri: "Trec printr-o perioada plina de dureri, dar MERITA, caci in curand imi voi vedea bebelusul la fata!" In general durerea este cea mai cumplita in momentul cand a disparut speranta ca ceva se mai poate schimba in bine. Ori in cazul nasterii tocmai acesta este firul rosu al evenimentelor: totul se finalizeaza cu o mare fericire.

Alege-ti obstetricianul cu grija – Este foarte important ca doctorul care te va asista la nastere sa iti fie foarte apropiat sufleteste si sa il simti in fiecare clipa implicat si plin de compasiune fata de starile prin care treci. O vorba de imbarbatare, o gluma, o strangere de mana, toate acestea te pot ajuta sa muti muntii si sa depasesti momentele critice ale travaliului.
Invata sa te relaxezi – Toata lumea stie ca unul dintre cele mai eficace medicamente impotriva durerii (de fapt este cel mai puternic analgezic) il reprezinta morfina, o substanta inrudita cu opium, dar putina lume stie ca in organismul nostru exista o pleiada de substante asemanatoare morfinei, denumite endorfine. Aceste substante sunt narcoticele naturale ale organismului tau, care sunt secretate ori de cate ori apare o durere. Cele mai eficace metode de a elibera aceste endorfine sunt reprezentate de relaxare si de atingerea delicata a pielii, adica de mangaiat. In consecinta relaxarea profunda intre episoadele dureroase combinate cu mangaierea anumitor zone precum fata, mainile sau chiar a burticii, conduc la o stare profunda de bine, vindecatoare. De asemenea cea mai eficienta si cea mai veche arma impotriva stresului, rasul, poate fi folosita cu mare succes, mai ales daca in anturajul tau se afla oameni plini de simtul umorului.

Respira adecvat – Aceasta reprezinta una dintre cele mai eficiente si mai puternice instrumente de eliminare a durerii in timpul travaliului. Ritmul respirator trebuie sa fie deosebit de regulat, mai ales in timpul contractiilor, cand durerea este cea mai intensa si trebuie sa te concentrezi intens in a-ti pastra si impune acest ritm. In felul acesta pe de o parte iti distragi atentia de la durere, ai certitudinea ca faci ceva activ si nu esti purtata de val, si in plus fata de aceasta ritmul regulat al repiratiei conduce la stabilirea unui ritm al aparitiei contractiilor, care devin mai regulate si mai eficiente. De asemenea in contractii inspira adanc si expira relativ lent, combinand miscarea diafragmului de expulzie a aerului din plamani cu vizualizarea mentala a uterului care se contracta si mai eficient si care impinge copilul spre colul care se dilata si mai mult.
Relaxeaza-ti grupele musculare pasive – Relaxarea musculara reprezinta mai mult decat un cuvand lipsit de esenta aruncat de catre persoanele din anturajul tau in momentele in care treci prin cele mai solicitante clipe. Relaxarea musculara este cu adevarat eficienta, mai ales daca priveste grupele musculare care nu au absolut nici un cuvant de spus in bunul mers al travaliului. In general gravidele au senzatia ca daca isi contracta absolut toti muschii pe care ii pot recruta, atunci eficienta contractiei este si ea mult mai mare. Nimic mai fals. Dimpotriva, toate eficienta se dilueaza, in loc ca aceasta energie sa fie folosita cu un randament sporit doar de cateva grupe musculare implicare direct in travaliu, ea se pierde, se dilueaza in contractia inutila si a altor muschi care nu fac altceva decat sa epuizeze si mai mult gravida. In momentul contractiei, nu iti incorda muschii fetei, ai gatului, sau ai mainilor si picioarelor. In contractie trebuie sa functioneze doar presa abdominala si muschii respiratori. Ca sa poti face asa ceva, antreneaza-te inainte de nastere sa iti contracti aceste grupe musculare in conditiile in care pe fata incerci sa iti sadesti un zambet.

Asculta-ti organismul – Daca vrei sa treci cu bine prin proba aceasta de foc care este travaliul un alt lucru simplu este sa iti cauti cea mai buna pozitie in care durerea scade, sa urmaresti atent daca mersul, statul pe o mingie, etc., au vreo influenta asupra durerii.

Asculta si de moasa – Este deosebit de important ca in tot acest timp sa urmezi ca pe un canon tot ceea ce moasa iti comunica sa faci. Ea are o experienta deosebit de vasta in acest domeniu si in consecinta te poate ajuta extraordinar de mult, atat din punct de vedere informational cat si practic..

Cum sa respiri

Ca si in atletism sau in orice alt sport care presupune un efort fizic de durata ce poate fi controlat, respiratia in timpul travaliului este cheia de bolta a succesului unei nasteri cat mai rapide si mai usoare. Respiratia eficienta are cateva roluri bine conturate in timpul travaliului:

- Ajuta fatul care va fi mai bine oxigenat pe parcursul procesului de nastere, mai ales in timpul contractiilor uterine.
- Aduce mai mult oxigen musculaturii uterine: un muschi bine oxigenat isi indeplineste mai eficient functiile fara un cost metabolic care ar conduce la aparitia stimulilor durerosi.
- Respiratia ritmica induce o stare de relaxare fizica, prin reducerea tensiunii musculare, si psihica, prin reducerea stresului si a anxietatii.
- Distrage atentia gravidei de la durerea din travaliu, aceasta trebuind sa fie concentrata asupra implementarii tehnicilor de respiratie astfel ca acorda mai putina atentie stimulilor durerosi.
- Modul ritmic de respir conduce la inscrierea travaliului intr-un sablon bine organizat, el desfasurandu-se mai eficient, mai precis si intr-o forma mult mai ritmica, intr-un timp mult mai scurt decat un travaliu lasat sa se desfasoare necoordonat.

Modalitatea in care respiri zi de zi reprezinta o oglinda a starii tale de relaxare sau de incordare. Cand te afli intr-o stare de calm ritmul respirator este de obicei lent, ritmic, fluent. Cand esti supusa unui stress respiratia devine rapida, superficiala, neregulata, chiar haotica.
Controlarea ritmului si amplitudinilor respiratiei, precum si a raportului dintre inspir si expir, reprezinta o metoda foarte eficace de a deveni constienta de starea ta astfel incat aceasta te poate ajuta sa devii relaxata. Exista numeroase tehnici de respiratie care sunt folosite in mod specific intr-o pleiada de situatii care mai de care mai diverse, de la popularul inot pana la mai putin cunoscutele practici de meditatie. O parte dintre aceste tehnici au fost adaptate pentru a ajuta femeia in timpul travaliului.
Teoria care sta la baza modalitatilor de respiratie din timpul nasterii se bazeaza pe starea de concentrare necesara femeii de a se focaliza asupra respiratiei. In timpul unei contractii intregul tau proces al gandirii este directionat de la un raspuns respirator influentat de durere (stare de tensiune, respiratie haotica sau chiar apnee (intreruperea respiratiei) temporara) catre un raspuns respirator constient, conditionat, relaxat. Precum si vorba "teoria ca teoria, dar practica ne omoara", dezvoltarea eficienta a unui raspuns relaxat in prezenta unor stimuli durerosi poate fi obtinuta numai dupa o anumita perioada de exercitiu efectiv.

Secretul este sa iti lasi organismul sa se relaxeze cat mai mult posibil si sa incerci cat mai mult posibil sa “lucrezi” concomitent cu contractiile pe masura ce implementezi tehnicile de relaxare si respiratie. In general este bine sa stii ca nu exista un mod bun si unul gresit de a respira. Este doar o chestiune de eficienta. Tehnicile respiratorii reprezinta doar niste linii de urmarit in mare, si trebuie alese cele care ti se potrivesc cel mai bine in momentul respectiv.

Tehnici de respiratie in primul stadiu al travaliului

In fazele timpurii ale travaliului nu este necesara aplicarea anumitor tehnici respiratorii. Pentru inceput este bine a te concentra asupra respiratiei doar in momentele in care simti nevoia sa te relaxezi sau atunci cand nu mai poti sa intreprinzi nici o activitate (mers, vorbit, etc.) in timpul unei contractii. Pentru majoritatea dintre femei aceasta situatie poate dura ore intregi, cand este vorba despre un travaliu mai putin dinamic. Foloseste cea mai simpla tehnica pe care o sti, utilizand cat mai putina energie pentru a gestiona fiecare contractie. Acest lucru previne oboseala si elimina senzatia ca ai folosit deja inca din primele faze toate tehnicile pe care le ai la dispozitie, lasandu-ti sentimentul ca deti o multitudine de resurse si tehnici pentru mai tarziu in travaliu. Ritmul respirator trebuie sa fie adus in mod activ pana la un nivel confortabil, si nu trebuie sa conduca la aparitia unor siptome precum ameteala, sete de aer sau durere de cap. Inca o data trebuie sa retii ca acest ritm pe care ti-l impui nu respecta nici un sablon international, ci este al tau propriu, este cel care ti se potriveste cel mai bine. Cea mai eficienta modalitate de a respira este aceea de a efectua inspirul pe nas iar expirul in mod amplu pe gura. Intre inspir si expir este bine a intercala o pauza, nu conteaza durata ei, ea are rolul de a sublinia si mai evident faptul ca tu esti cea care impune ritmul respirator, ca tu esti cea care detine controlul deplin al acestei activitati. Aceasta atitudine mentala va conduce la marirea sigurantei de sine in timpul procesului nasterii si implicit va duce la controlarea durerii din travaliu.

Respiratia adanca - La inceputul fiecarei contractii inspira adanc pe nas, fa o pauza de la o secunda pana la cateva secunde, si apoi expira larg pe gura. Mentine acest ritm pe parcursul intregii contractii. La sfarsitul contractiei fa o ultima respiratie ampla pentru a da mai mult oxigen bebelusului. Acest tip de respiratie are mai multe beneficii: inspirul adanc furnizeaza extra oxigen atat musculaturii uterine cat si fatului, atrage atentia anturajului ca incepe o noua contractie astfel incat persoanele din jurul tau te pot sprijini in activitatea ta, si serveste ca punct de reper pentru a-ti focaliza intreaga atentie, distragandu-ti atentia de la durerea din timpul contractiei.

Respiratia lenta – Inspira lent prin nas, punandu-ti in miscare prima data presa abdominala si mai apoi umflandu-ti pieptul. Expirul se face pe gura, lent, cu busele intredeschise. Intre inspir si expir nu uita sa intercalezi o pauza. Respiratia trebuie sa fie lenta, relaxata si sa dureze cam zece secunde fiecare ciclu respirator. Acest tip de respiratie poate fi folosita pana in orice moment al travaliului, anumite femei utilizandu-l pe chiar toata durata acestuie. Daca la un anumit moment al travaliului simti ca aceasta tehnica nu te mai ajuta sa te relaxezi poti sa incepi utilizarea unei alte forme de respiratie, mai adecvata situatiei respective. Beneficiile acestui tip de respiratie constau in faptul ca iti induce o stare de relaxare si pace mentala care ajuta la eliberarea de tensiuni si de frica.

Respiratia superficiala – Inspira si expira pe gura, cu buzele relaxate si muschii fetei de asemenea relaxati, incearca chiar sa zambesti. Respiratia este superficiala si la un ritm de aproximativ trei ori mai rapid decat in cea lenta, adica o respiratie la circa trei secunde. Utilizeaza aceasta respiratie atunci cand simti ca respiratia adanca nu te mai ajuta sa te relaxezi indeajuns. Ajuta la relaxare si distrage atentia de la durere.

Respiratia mixta – Implica alternanta intre 5-6 respiratii superficiale urmate de un inspir adanc si mai apoi de un expir profund, ca un oftat. In timpul acestui expir din final induce-ti o stare de relaxare profunda, ca si cum te-ai scutura de o mare povara. Respiratia superficiala trebuie sa ti-o reglezi ca intensitate si numar in modul in care ti se potriveste cel mai bine, dar intotdeauna sa faci acelasi numar de respiratii inainte de respirul profund. Acest lucru ajuta la mentinerea unui ritm exact si iti distrage atentia de la durere. De asemenea evita aparitia hiperventilatiei. Poti sa folosesti acest tip de respiratie atunci cand respiratia superficiala nu te mai ajuta, dar in special in perioada de tranzitie.

Respiratia in tandem – Implica concentrarea asupra ritmului respirator pe care ti-l impune persoana care iti sta alaturi in travaliu (mama, tatal copilului, o prietena). Aceasta alege numarul de respiratii superficiale si ti-l indica fie verbal fie prin semne si dupa ce faci acest numar de respiratii, iti da semnalul pentru o respiratie ampla. Numarul de respiratii superficiale variaza de la un ciclu la altul, de exemplu 5 respiratii superficiale/respir profund apoi 2 respiratii superficiale/inspir profund, etc. Acest mod de respiratie este cel mai bine de folosit in faza de tranzitie sau atunci cand persoanele din anturajul tau simt ca intri intr-o oarecare panica si ca nu mai poti controla ritmul respirator. Contactul stabilit intre tine si persoana de langa tine te ajuta sa te simti si mai puternica si ca esti sprijinita pana la capat de cei dragi.
Tehnici de respiratie in al doilea stadiu al travaliului

Al doilea stadiu al travaliului reprezinta nasterea propriuzisa a copilului. Precum am amintit in sectiunea “stadiile travaliului” acesta faza este caracterizata de contractii deosebit de prelungi si dureroase, care iti pot efectiv taia respiratia. In aceasta faza este deosebit de important sa stii cum sa respiri si sa fii in acelasi timp atenta la toate indicatiile pe care ti le pot da moasa sau doctorul care te asista. In timpul expulziei este important a sti ca trebuie sa impingi numai in momentul contractiei si nu in afara ei. Intre contractii trebuie sa te relaxezi si sa eviti orice efort din partea muschilor abdominali.

Cum sa eviti sa impingi atunci cand nu este necesar – Am subliniat anterior ca este necesar sa fii atenta la indicatiile personalului specializat care te asista la nastere. In anumite momente ale fazei a doua a travaliului exista posibilitatea ca sa ti se ceara sa nu mai impingi. In aceste momente este important a-ti focaliza atentia asupra unui tip special de respiratie, care este foarte rapid, similar tipului de respiratie folosit de caini cand le este foarte cald sau ca atunci cand gafai dupa un efort intens. Unii autori recomanda sa respiri ca si cum ar trebui sa tii in aer un fulg care pluteste deasupra gurii tale. Acest tip de respiratie nu previne contractia uterina si nici nu indeparteaza senzatia imperioasa de a impinge, ci doar evita adaugarea unei forte suplimentare la cele deja angrenate in expulzie.

Cum sa respiri in timpul expulziei – In momentul cand simti ca vine contractia inspira adanc si apoi expira lent contractandu-ti muschii abdominali. Concentreaza-ti atentia ca efortul muscular sa fie in intregime sustinut de presa abdominala si nu de catre contractia muschilor fetei, contractura care iti poate da senzatia ca efortul de impingere este foarte intens si deci foarte eficient. In momentul cand contractia ajunge la apogeu inspira adanc si tine-ti respiratia cateva secunde bune, momente in care iti contracti cu toata puterea muschii abdominali concomitent cu o relaxare a muschilor fetei. Aceasta disociere canalizeaza forta contractiei numai la nivelul muschilor cu adevarat eficienti in expulzie. In perioada aceasta e recomandat sa vizualizezi cum copilul se deplaseaza prin canalul de nastere si iese afara. Dupa cele cateva secunde in care efortul de expulzie este maxim, expira pe gura fara a intrerupe contractia abdomenului, desi poti sa mai diminuezi din efort. Apoi fa un inspir si un expir adanc urmat din nou de acelasi tip de respiratie: inspir adanc/apnee cateva secunde concomitent cu contractia muschilor abdominali/expir relativ lent cu diminuarea lina a contractiei. Repeta aceasta procedura pe toata durata contractiei. Cand iese capul copilului nu trabuie sa mai impingi. De aici incolo copilul este extras de catre doctorul obstetrician...

Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie
www.infertilitate.ro