Deoarece se stie ce inseamna o persoana sedentara, scopul acestui articol nu este de a repeta aceleasi informatii si a diseca efectele sedentarismului asupra organismului nostru pe care in mare masura le cunoastem deja, ci scopul este de a va oferi o noua perspectiva asupra acestui comportament.
Cea mai scurta si la obiect definitie a cuvantului sedentarism este lipsa miscarii. Fie ca este vorba de lipsa miscarii din cauza ca serviciul presupune in medie 8 ore de lucru la birou, pe scaun, fie ca este vorba de persoane care nu au serviciu si stau mai mult in fata televizorului sau care lucreaza de acasa, vorbim de aceeasi lipsa a efortului fizic sustinut.
In ultimul deceniu se vorbeste din ce in ce mai mult despre aceasta relatie de cauzalitate intre sedentarism si diverse afectiuni care contribuie la aparitia patologiilor precum obezitatea, diabetul, afectiunile cardiace, aportul deficitar de oxigen in organism, cefaleea, tulburarile de somn, imbatranirea accelerata sau chiar afectiuni ce necesita interventii de urgenta precum embolismul pulmonar (preponderent la femei, mai ales daca urmeaza tratament pe baza de anticonceptionale) si lista poate continua.
Ca sa putem patrunde in profunzimea acestei probleme, este necesar sa ne punem intrebarea „De ce ajungem sa fim sedentari?”
Spun ca devenim sau ajungem sa fim sedentari deoarece daca ne uitam in jurul nostru, majoritatea copiilor sunt foarte activi, uneori poate chiar prea agitati. Urmarind in continuare acest fir suntem tentati sa ne intrebam cand si ce anume ne-a determinat sa ne desprindem de obiceiul de a ne manifesta la exterior prin activitati fizice precum o faceam in copilarie.
Raspunsul la intrebarea „De ce ajungem sa fim sedentari?” este diferit pentru fiecare persoana in parte, iar a privi doar efectul, adica sedentarismul, fara a ne interesa care este de fapt cauza, din punctul meu de vedere ca terapeut craniosacral este o greseala.
Cand o masinarie cu un mecanism complex sau chiar si simplu nu functioneaza, mecanicul o dezasambleaza si se uita sa vada care este locul in care exista disfunctia si de ce. Nu exista substante de sinteza pentru tratarea acestora, insa exista mecanici care diseca, constata si „vindeca”. Pana acum nimeni nu a produs un medicament pentru persoanele sedentare. Poate pentru ca nu au se poate trata prin niste comprimate motivatia acestui gest?
Cum spuneam si mai sus, motivele difera de la om la om deoarece suntem diferiti, unici in felul nostru. Chiar daca doua persoane seamana la infatisare, ele pot fi foarte diferite pe alte planuri, drept urmare nu putem pune egal intre acestea.
Unii sunt motivati sa stea mai mult timp la birou deoarece isi doresc sa fie promovati ca sa poata avea castiguri financiare mai mari sau poate ca nu vor sa ajunga acasa din cauza ca nu e nimeni care sa le ofere sprijinul emotional de care au nevoie si lista se poate continua cu nenumarate motivatii.
Complexitatea algoritmilor dupa care fiecare functioneaza atat mental, fizic cat si emotional este mare si din aceasta cauza nu imi propun sa mentionez toate motivatiile care s-ar putea ascunde in spatele comportamentului sedentar deoarece mi-e imposibil sa le vad si chiar sa le cuprind pe toate.
Ca terapeut craniosacral nu consider ca exista cu adevarat oameni lenesi sau cu titlul de sedentar incurabil, ci mai degraba oameni a caror motivatie pentru intretinerea lor fizica este scazuta sau nu exista. Important este momentul in care un om cu aceasta problema isi pune intrebarea „de ce” si care intr-adevar vrea sa afle raspunsul.
Prin terapia CranioSacrala se poate interveni prin a incuraja pacientul sa patrunda in profunzimea sa prin cuplarea constientului cu „nonconstientul”, deoarece acolo se afla adevarata cauza. Mintea noastra este demna de crearea unor mecanisme de autoaparare care in final se dovedesc a fi superficiale, care nu rezolva cauza ci incearca sa ascunda efectul prin diferite comportamente false.
Odata ce cauza a fost depistata si odata ce pacientul constientizeaza motivul real si greutatea pe care o poarta aceasta semnificatie pentru el, atunci organismul este cel care incepe tratamentul.
Astfel ca tratamentul poate fi chiar initiativa de a merge la sala, a merge pe jos pana la serviciu, a alerga regulat in parc, a urca pe munte sau poate chiar a monta bicicleta de camera care nu a mai fost folosita de mult timp si a reincepe antrenamentul fizic pe aceasta – bineinteles, lista poate continua.
Activitatea fizica are o serie de beneficii pe toate planurile. Singura contraindicatie ar fi excesul, mai ales pentru persoanele neantrenate. Altfel, se cunoaste faptul ca activitatea musculara depusa in timpul exercitiilor fizice mareste excitabilitatea scoartei cerebrale producand stari afective pozitive.
In acelasi timp exercitiile fizice ajuta la intoarcerea venoasa si oxigenarea tesuturilor corpului, scad sansele de imbatranire prematura, ajuta la mentinerea unei structuri osoase mai rezistente fata de persoanele nonactive care sunt predispuse la osteoporoza (mai ales femeile ajunse la menopauza) si are efecte pozitive chiar asupra sistemului imunitar.
In Grecia antica si in culturile asiatice, relatia dintre minte si trup nu numai ca era recunoscuta, dar se stia si faptul ca era importanta in obtinerea performantei si dezvoltarea personalitatii.
Nimeni in afara de insusi pacientul sedentar nu cunoaste remediul pentru lipsa sa de activitate. Nu exista solutii care sa tina de medicina clasica, insa efectele pot fi tratate de aceasta, cauza ramanand aceeasi.
Terapia CranioSacrala precum si alte ramuri ale medicinii complementare ajuta cu succes prin etapele necesare de parcurs in procesul de constientizare, insa decizia de a implementa sau nu anumite sisteme de vindecare tin numai si numai de pacient.
Dr. Gabriela Sbarna
www.holistichealing.ro