Reflexul de clipire

Generalitati

Clipirea este actiunea de inchidere si deschidere rapida a pleoapelor. Reflexul de clipire este un reflex care are rolul natural de a proteja ochii. Cu ajutorul reflexului de clipire, ochii sunt lubrifiati cu lacrimi si este evitata iritarea acestora.

Cele mai multe dintre animalele cu ochi au o forma a reflexului de clipire, care este prezent inca de cand animalul deschide prima data ochii.

Anomaliile acestui reflex pot indica faptul ca este prezenta o problema neurologica si pot creste riscul prezentei leziunilor oculare, intrucat ochii nu mai sunt capabili sa se protejeze in mod reflex.

Informatii despre reflexul de clipire

Exista mai multi muschi care controleaza reflexul clipirii. Printre acestia, cei mai importanti sunt muschii pleoapei superioare care controleaza deschiderea si inchiderea ochilor, numiti orbicularis oculi.

Reflexele sunt actiuni involuntare care permit organismului sa reactioneze rapid la situatii potential periculoase, prin masuri de aparare de diverse forme. In cazul reflexului de clipire se poate spune ca o persoana clipeste mai des atunci cand este constienta ca se afla in fata unei situatii care presupune un risc. Exista mai multe tipuri de reflexe, care apar in diferite stadii de dezvoltare ale oamenilor.

Reflexul de clipire poate fi declansat de mai multi stimuli diferiti. Tot ceea ce atinge corneea, va determina pe cineva sa clipeasca. Oamenii clipesc, de obicei mai des, atunci cand un obiect se apropie de ochii lor si i-ar putea atinge (de exemplu, atunci cand un obiect este aruncat in directia capului cuiva). Lumina foarte puternica stimuleaza, de asemenea, reflexul de clipire, la fel ca si zgomotele puternice.

In procesul clipirii sunt implicati nervii cranieni. La o persoana sanatoasa reflexul de clipire este prezent la ambii ochi. In cazul in care o persoana nu clipeste cu amandoi ochii, inseamna ca exista o problema cu unii dintre nervii cranieni sau cu trunchiul cerebral.

Atunci cand o persoana nu reuseste sa raspunda la toti stimulii care ar trebui sa aiba ca rezultat o clipire sau raspunde prea lent la acesti stimuli, acesta este un semn al unei probleme neurologice.

Examenele neurologice pot include o evaluare rapida a reflexului clipirii, pentru ca medicul sa poata constata cum raspunde un pacient la stimuli. Acest lucru ar putea fi o parte a procesului de investigare al unui bolnav care este considerat nonresponsiv sau care se afla in coma. De asemenea, reflexul clipirii poate fi evaluat si prin intermediul unor investigatii care presupun introducerea electrozilor in jurul ochilor, care ofera stimuli de intensitate medie in timpul inregistrarii raspunsurilor la acestia.

Viteza de clipire poate fi afectata de anumite medicamente, boli, oboseala si leziuni oculare.

Sugarii nu clipesc la fel de des ca adultii, intrucat se pare ca in cazul acestora nu este necesar ca ochii sa fie lubrifiati atat de frecvent. In plus, ochii copiilor nu produc lacrimi in primele luni de viata, iar bebelusii dorm semnificativ mai mult comparativ cu adultii.

In urma studiilor s-a confirmat ca femeile care utilizeaza anticonceptionale orale clipesc cu 32% mai mult decat barbatii. Intre fiecare clipire, durata ar fi de 2-10 secunde, desi acest lucru poate varia de la un individ la altul.