Hipertensiunea arteriala este o afectiune medicala cu potentiale consecinte grave, definita ca o crestere si mentinere la niveluri ridicate a presiunii exercitate de coloana de sange asupra peretilor arteriali. Presiunea arteriala este determinata de cantitatea de sange pompata de inima in artere, forta contractiilor inimii, rezistenta opusa de artere in fata fluxului de sange ca urmare a ingustarii sau scaderii elasticitatii vaselor.
Valoarea tensiunii arteriale normale creste de la 90/60 la nastere, ajungand la aproximativ 120/80 in perioada adulta. Daca tensiunea arteriala creste si se mentine la o valoare mai mare de 140 mmHg pentru o perioada prelungita de timp, putem vorbi despre hipertensiune arteriala. In functie de valorile tensiunii arteriale masurate in cabinetul medical, putem imparti pacientii in urmatoarele categorii:
Tensiune optima: sub 120/80 mmHg
Tensiune normala: intre 120-129 si/sau 80-84 mmHg
Normal inalta: intre 130-139 si/sau 85/89 mmHg
Hipertensiune: peste 140/90 mmHg
Exista doua tipuri principale de hipertensiune: primara si secundara.
Hipertensiunea primara este forma cea mai comuna, afectand peste 95% dintre pacientii cu hipertensiune. Cauzele acestei forme de hipertensiune sunt multiple si pot include:
Fumatul si consumul excesiv de alcool;
Supraponderabilitatea sau obezitatea;
Lipsa activitatii fizice;
Consumul ridicat de sare in alimentatie - peste 5.8 grame pe zi;
Stresul;
Inaintarea in varsta;
Factorii genetici;
Antecedente familiale de hipertensiune.
Hipertensiunea secundara, intalnita la aproximativ 5% dintre pacientii cu hipertensiune, este cauzata de o afectiune specifica a unui organ sau sistem din corp:
Anomalii renale, inclusiv tumori ale glandei suprarenale situate deasupra rinichilor;
Anomalii structurale ale aortei (cea mai mare artera din corp, care transporta sangele de la inima catre toate organele);
Administrarea anumitor medicamente sau cauze neurologice;
Sindromul de apnee in somn;
Cauze endocrine, precum hiperaldosteronismul, feocromocitomul, sindromul Cushing, hipo/hipertiroidism.
Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu este de ajutor pentru a controla hipertensiunea arteriala crescuta. Studiile au demonstrat ca masurarea tensiunii arteriale la domiciliu, in plus fata de masuratorile efectuate la medic, poate aduce beneficii semnificative.
Medicul poate recomanda monitorizarea tensiunii la domiciliu in urmatoarele situatii:
Valori normal inalte au fost inregistrate anterior;
A fost stabilit diagnosticul de hipertensiune (valori peste 140/90);
Pacientul prezinta factori de risc pentru hipertensiune.
Specialistii recomanda monitorizarea tensiunii pentru a evalua eficacitatea tratamentului administrat pacientilor hipertensivi. Este important de mentionat ca monitorizarea la domiciliu nu trebuie sa inlocuiasca vizitele regulate la medic. In cazul in care se administreaza medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale, nu se recomanda intreruperea tratamentului fara acordul medicului, chiar daca rezultatele monitorizarii la domiciliu sunt in limite normale.
Inregistrarea rezultatelor ofera o imagine mai completa asupra starii de sanatate a pacientului. O singura masurare efectuata in cabinetul medicului poate reflecta doar tensiunea arteriala din acel moment specific. Din moment ce hipertensiunea este adesea o afectiune asimptomatica, iar fluctuatiile presiunii sanguine nu sunt resimtite de pacienti, monitorizarea pe termen lung este esentiala pentru detectarea schimbarilor de tensiune care pot pune in pericol sanatatea.
Valorile tensiunii arteriale pot varia pe parcursul zilei si pot fi influentate temporar de factori precum emotiile, alimentatia sau medicamentele administrate. Pastrarea unui registru al masuratorilor poate furniza medicului informatii importante cu privire la evolutia tensiunii arteriale in timp.
Beneficii ale inregistrarii masuratorilor includ si eliminarea masuratorilor false. Unii pacienti pot resimti anxietate in cabinetul medicului, ceea ce poate influenta acuratetea rezultatelor. Acest fenomen este cunoscut sub numele de "hipertensiunea de halat alb" sau "sindromul de halat alb" si poate duce la inregistrarea unor valori crescute ale tensiunii arteriale din cauza stresului si emotiilor induse de consultatia medicala.
Monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu este recomandata oricarei persoane interesate sa-si mentina sanatatea inimii si a arterelor, deoarece hipertensiunea este o afectiune adesea asimptomatica.
Exista insa anumite categorii de pacienti pentru care monitorizarea la domiciliu devine absolut necesara:
Pacienti care urmeaza tratament cu medicamente hipotensoare (pentru scaderea tensiunii arteriale), pentru a evalua eficacitatea tratamentului;
Pacienti care necesita o monitorizare frecventa a tensiunii arteriale, in special cei diagnosticati cu afectiuni coronariene, diabet sau afectiuni renale;
Femei insarcinate, deoarece preeclampsia sau hipertensiunea indusa de sarcina pot aparea rapid;
Pacienti care au inregistrat valori crescute ale tensiunii arteriale in cabinetul medicului, pentru a exclude "sindromul de halat alb";
Persoane in varsta, deoarece riscul de hipertensiune creste odata cu inaintarea in varsta.
Trebuie mentionat ca, in cazul persoanelor cu aritmii cardiace, acuratetea rezultatelor poate fi afectata. Pentru a identifica o aritmie si a va asigura ca rezultatele masuratorilor sunt corecte, folositi un tensiometru echipat cu functia de semnalizare a aritmiilor.
Familiarizati-va cu tensiometrul si asigurati-va ca manseta se potriveste corespunzator pe brat.
Evitati alimentele, cafeina (cafea, ceai, cola, bauturi energizante), tutunul sau alcoolul cu cel putin 30 de minute inainte de a efectua masurarea tensiunii arteriale.
Vizitati toaleta inainte de masurare, deoarece o vezica plina poate duce la cresterea presiunii arteriale.
Relaxati-va cateva minute inainte de masurare.
Adoptati o pozitie corecta, cu mana sprijinita pe o suprafata plana, la nivelul inimii.
Nu vorbiti in timpul masuratorii, deoarece miscarea sau conversatia pot afecta acuratetea rezultatelor.
Masurati tensiunea arteriala de doua ori pe zi, dimineata, la aproximativ 1 ora dupa trezire, inainte de micul dejun sau de administrarea oricaror medicamente, si seara. Pentru rezultate mai precise, respectati aceleasi ore de masurare in fiecare zi.
Repetati masuratorile de 3 ori, cu intervale de 2-3 minute intre ele, deoarece prima valoare masurata poate fi mai mare decat cele ulterioare. Folositi aceeasi mana pentru masuratori consecutive.
De retinut:
Tensiunea arteriala poate varia pe parcursul zilei, cu valori de obicei mai ridicate dimineata.
Diferentele intre tensiunea arteriala masurata la cele doua maini nu ar trebui sa fie semnificative; o diferenta mai mare de 20 mmHg pentru presiunea sistolica trebuie sa fie raportata medicului.
Unele persoane pot inregistra valori tensionale mai mari cu aproximativ 20-30 mmHg in cabinetul medicului in comparatie cu masuratorile efectuate acasa. Acest fenomen, cunoscut sub numele de "sindromul de halat alb," este cauzat de anxietatea indusa de consultatia medicala.
Aritmiile cardiace pot influenta rezultatele masuratorilor. Utilizati un aparat care semnalizeaza aritmia si repetati masuratorile.
O singura valoare crescuta nu ar trebui sa cauzeze ingrijorare. Relaxati-va si repetati masurarea; consultati medicul doar daca valorile raman ridicate pentru mai multe masuratori in momente diferite ale zilei.
Deoarece tensiunea arteriala sistolica crescuta reprezinta un factor de risc major pentru afectiunile cardiovasculare la persoanele peste 50 de ani, prima valoare afisata, tensiunea sistolica, este cea mai importanta valoare monitorizata in majoritatea cazurilor. In timp, presiunea sistolica creste constant, pe masura ce arterele mari devin mai rigide, se formeaza placi aterosclerotice si creste incidenta afectiunilor cardiovasculare.
Hipertensiunea poate afecta structurile organismului in mod frecvent, inclusiv vasele de sange, inima, creierul, rinichii si ochii. Persoanele cu hipertensiune arteriala prelungita pot suferi urmatoarele complicatii grave: infarct miocardic, insuficienta renala, insuficienta cardiaca congestiva, accident vascular cerebral, anevrisme, tulburari de vedere sau pierderea vederii, boala arteriala periferica, etc.