Am o nelamurire. Prietenul meu sunstine ca are hipoparatiroidism , dar el ia niste pastile care se numesc "carbamazepina" si din ce am citit eu pe net despre ele sunt pentru epileptici. El zice ca are lipsa de calciu si vitamina D si ca pastile de astea ar trebui sa ia dar nu ia pentru ca...ar fi auzit ca pastilele astea scad potenta. Starile lui ar fi cam asa: il prinde un carcel la piciorul drept, tot timpil il ia din timpul somnului acel carcel si din cauza durei prea mari care nu o poate suporta lesina, incepe si termura si parca deabea respira, adica respira mai greu, in tot acest timp de 1-2 min cat il tine criza aceea el are toti muschi incordati. Dupa ce ii trece e tot transpirat, dar nu se trezeste ci doarme in continuare,se trezeste cam dupa 10 min. El find contient de ce s''a intamplat pentru ca stie ce urmeaza din momentul in care il prinde carcelul la picior. Zice ca ia "carbamazepina" pentru carcei, nu prea am inteles ce o vrut sa zica cu asta. Din cate stiu cei care au epilepsie cad acolo unde se nimeresc. La ultima criza am observat ii sau invineti buzele pt ca s''a intamplat intr''o dimineata, restul crizelor s''au petrecut pe timp de noapte si poate de aceea nu am obs ca ii se invinetesc buzele. Nu ma speri , numa ca as vrea sa il ajut in momentul acela si nu stiu cum. si acele pastile nu le ia regulat le i''a cand si cand. Si din cate stiu nu sunt bune crizele acestea pt creier , iar el de la inceputul anului 2010 pana acum a facut 4 crize. Nu vreau sa il mai intreb daca e sigur ca nu e epilepsie ca nu vreau sa il fac sa se simta prost. Prima data a avut o criza la 16 ani, si de atunci are acele crize...acum ac***a 26 de ani...
Multumesc!
.
Raspunsuri (50)
sper sa nu fiu inteles gresit nu am nimic cu persoanele care au aceasta boala epilepsie care nu se vindeca este pe viata .pentru cei care va doriti o familie si sunteti sanatosi dar traiti cu o persoana care are epilepsie este foarte greu sa faceti asta adica o faceti pe barba voastra cum se spune.fosta mea prietena este de fapt fosta mea sotie care ma mintit din clipa in care am cunoscut-o ca are epilepsie eu am aflat dupa ce m-am casatorit cu ea si asta a fost motivu principal pt care am divortat deoarece nu poti intra asa in viata unui om cu minciuna.ca ea zicea ca e ok ca asa ia zis medicu ca dc ia tratamentu nu e nici o problema astea sunt iluzii probleme va avea toata viata si tocmai atunci cand crezi ca esti mai fericit si totu e ok atunci face o criza de genu si se loveste urat cum a fost la mine si iti intoarce viata pe dos.nici nu vreau sa ma gandesc dc nu eram acasa ce se putea intampla probabil o gaseam teapana.cei care vor sa isi faca o familie cu o persoana de genu e alegerea lor dar nu cred ca pot avea o viata de familie normala si sanatoasa.nu e vina lor ca au boala asta dar nici vina celorlalti care nu avem aceasta boala ca ei au epilepsie.si cel mai urat lucru este sa minti omu de langa tine care te iubeste si investeste niste sentimente in tine dupa care sa spui ca mi-a fost fric sa nu ma condamni sau sa razi de mine dar ei defapt ea fost frica sa nu o parasesc pt ca dc imi spunea lucru asta de la inceput ma gandeam de 100 de ori inainte sa ma casatoresc cu ea.asta e nu condamn si nu rad de nimeni viata merge inainte .
as vrea sa vad eu daca tot atat de mandru de tine ai fi daca ai fi tu in locul ei. nu ai nici macar un pic de bunatate sufleteasca dar dragoste nici vorba.
se poate face viata si cu o astfel de persoana, se poate avea copii fara probleme, dar in ultim caz se pot adopta p***ai.
esti mandru de tine si chiar rau. dumnezeu te vede si poate ca o data iti vei pune intrebarea de mie mi se intampla ceva... atunci sa te gandesti de ce ai parasit o persoana care trebuia ajutata.
@Vacarescu Remus, Egoism 100%. Epilepticii sunt si ei tot oameni, cu aceleasi drepturi ca tine. Majoritatea isi neaga boala sau o ascund tocmai din cauza celor care eticheteaza asa cum faci tu. M-am luptat cu boala asta (si inca ma lupt) de la varsta de 11 ani. Eram clasa a 5-a, iar copiii radeau de mine, isi bateau joc, oamenii aratau cu degetul spre familia mea. Si totusi nu i-am urat. M-am inchis in mine din ce in ce mai mult. Si am invatat in continuare la fel de bine. Am terminat gimnaziul cu cea mai mare medie, apoi am intrat la cel mai bun liceu din Ploiesti. Aici am avut parte de colegi si prieteni care m-au sustinut si mi-au dat forta si speranta. Am terminat cu brio liceul si am intrat la Facultatea de Farmacie din Bucuresti (la loc bugetat, cu nota f buna). Am terminat facultatea, unde mi-am facut cativa prieteni, si apoi am inceput sa profesez ca farmacist. Iar dupa 2 luni dupa ce m-am angajat, m-au dat afara, fara un motiv anume. Am crezut ca mi-a picat cerul in cap. Am simtit discriminarea mai puternic ca oricand. Si am luat-o la vale, pe o cale ratacita. Cu toate astea, iubita mea m-a ajutat f mult; am inceput sa fac psihoterapie sub indemnul ei si apoi am indraznit sa merg mai departe cu boala si sa incerc si altceva decat tratamentul medicamentos (sunt rezistent la tratament; la inceput crizele erau cam 2-3/zi, iar apoi au ajuns undeva la 4-5/luna, dar niciodata nu s-au oprit). Asa ca am incercat si prin neurochirurgie. Mi-au scos partea de tesut din lobul temporal care reprezenta focarul epileptic, iar de-atunci crizele au disparut. Acum ma simt bine si sunt hotarat ca de anul viitor sa incep Facultatea de Medicina (visul meu dintotdeauna; am facut Farmacia din motive obiective) si sa devin neurolog, sa tratez oamenii care trec prin ce am trecut si eu (si poate ca inca mai trec, chiar daca au disparut crizele).
Asta e povestea mea. Ce zici, sunt un ratat? Unul care nu are drept sa traiasca? Sa se bucure de viata? Toti epilepticii au dreptul asta, au dreptul sa iubeasca si sa fie iubiti, dar majoritatea dintre voi sunteti prea egoisti si orbi sa vedeti dincolo de eticheta.
Salut, ma bucur mult pentru tine in primul rind ca ai scapat de crize si in al doilea ca i-ai dat cea mai corecta replica persoanei de mai sus. si fiul meu de 19 ani a fost diagnosticat cu epilepsie. Prima criza a fost la 15 ani in somn si a doilea la eczact 3 ani tot in somn. Acum ia timonil dimineata si seara. Eu sufar mult si il ajut cu tot ce pot si ma rog sa nu intilneasca in viata lui asa persoane precum acest remus. Nimeni nu-si doreste sa fie bolnav dar nu avem de ales si ne ducem pina la capat crucea care ne da Dumnezeu.
Buna!M a bucur pt tine ca ai scapat de aceasta boala,iar in privinta persoanei care si a lasat sotia pt ca suferea de aceasta boala nu pot spune decat ca este un nenorocit egoist care pt el doar persoana si fericirea lui conteaza!si eu sufar de aceasta boala si sunt rezistenta la tratament,mi au propus doctorii sa m a operez dar sunt inca nehotarata,i mi este frica de riscuri!am o leziune pe lobul drept frontal!vroiam sa stiu cum te ai simtit dupa operatie!multumesc!
Buna ziua, sunt mamica unui ingeras de 1 an si jumatate, vesel, frumos ...perfect! Si va spun cu lacrimi in ochi ca desi, noi, parintii, suntem perfecti sanatosi, puiul nostru a fost diagnosticat cu aceasta boala. Suntem socati! Ne e greu sa credem dar pentru ea trebuie sa fim puternici. Ne rugam sa functioneze tratamentul si sa nu mai faca crize. Dar durerea mare a noastra este, gandindu.ne la viitorul ei, oare va reusi sa.si intemeieze o familie? Oare nu o va afecta social aceasta boala? M.a durut enorm cand un domn aici ce site a spus ca a divortat de sotia lui. E urat! Aceasta boala ne pandeste pe fiecare dintre noi, oricand! De ce sa etichetam si sa marginalizam un suflet pe care, pretindem ca.l iubim. Oare ce pot face, eu mama unui suflet superb, sa o feresc de astfel de oameni si de etichetari. Rog tinerii care trec prin asta, sa ma sfatuiasca cum sa procedez. Ma rog pentru voi toti! Sa fiti sanatosi!
Stimata doamna, va inteleg foarte bine durerea, chiar daca eu sunt cel bolnav si nu am trecut nicioadata prin ce a trecut mama, totusi va inteleg. Nu disperati. Medicina avanseaza constant si exista sanse mari ca lucrurile sa fie din ce in ce mai bine pana cand copilasul dumneavoastra va incepe scoala. Fiti puternici si nu va lasati infranti de cuvintele aruncate de oamenii de rand, deoarece nu va sunt prieteni si nici nu fac parte din familia dumneavoastra. Fiti curajosi si nu va lasati infranti de aceasta boala grea. Suntem multi cei care am trecut sau trecem prin asemenea suferinte, dar este f important sa nu renuntati.
Aveti incredere in neurolog si respectati tratamentul si stilul de viata pe care-l va recomanda copilului dumneavoastra. Va asigur ca vecinii sau oamenii de pe forumuri nu stiu la fel de bine despre ce este vorba. Ori de cate ori aveti intrebari contactati medicul sau farmacistul, nu forumurile, pt ca cele din urma sunt bune doar dpdv informativ.
Mult curaj va doresc!
buna.am si eu niste nelamuriri.nu mai stiu de cat timp am avut prima reactie in legatura cand dormeam ziua sau noaptea.deci in somn aveam impresia ca mi se tulbura ceva la cap si simteam ca s-ar rupe ceva.si totodata spuneam in gand gata mor...ce inseamna mai exact aceste simptome? această reactie am avut'o nu demult timp.stateam si ma gandeam doamne.ce se intampla cu mine 😢
Buna si eu sufar de epilepsie de la varsta de 20 ani..pana acm 3 ani nu am urmat nici un tratament acm am29 ani.acum 3 ani am ramas insarcinata dupa ce am nascut fetita am inceput tratament cu carbamazepina, depakine si distonoplant si tin sa va spun ca fac crizele mai dese decat inainte..inainte aveam o criza la cateva luni acum insa cum se inplineste luna mi se face rau iarasi..va rog recomandatimi un medic neurolog mai bun..am 2 copii de crescut sotul meu munceste nu poate sta acasa langa mn in permanena
Ar treb. Sa iei doar carbamazepina și depakin al treilea medicament îți provoacă crizele
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde