Sufar de anxietate ce pot sa fac raspuns medic

mihai a intrebat daca se inebuneste de la anxietae prelungita, acesti psihologi sau mai bine zisi profitori nemernici uitati ce raspunsuri da saracului baiat il tine in tensiune si mai vrea amanunte cand putea foarte clar si scurt sa-i spuna adevaratul raspuns ca nu se inebuneste de la asa ceva.mihai ai incredere in dumnezeu si in tine nu te da batut si nu te da pe mana acestor zisi psihologi(vacari) ca ti mananca bani. te salut

Edy ai dreptate. Si eu sufar de sindrom anxios-depresiv. Uneori am impresia ca voi inebuni. Solutia este autocontrolul. Pe mine cand ma apuca crizele incerc sa ma incurajez si sa uit ca imi este rau. Sunt o persoana foarte solitara si asta este rau. Tu esti singura persoana care se poate ajuta. Eu in psihologi nu am deloc incredere. Dute la un psihiatru ca sa iti dea un tratament bun si gandeste pozitiv.

Merci pt sustinere Edy...Am incercat sa ignor raspunsurile aiurea si sa le iau doar pe cele profesioniste.....Incerc si eu sa ma convig ca totul e doar o stare care trece si cu nu voi inebuni...dar cand sunt in starile alea groaznice....e greu sa te convingi ca nu o iei razna cand defapt tu asta simti....Ma lupt si cu dependenta asta medicamentoasa , cu benzodiazepinele luate exagerat de mult timp....si ...e greu....sunt singur acum...nu mai am prietena...am renuntat la anturaj(imi dauna, nu aveam un anturaj de lauda) si uite asa sunt izolat singur intr-o lume a mea in care deocamdata totul e negru...Caut ajutor la psihiatru , la psiholog ...dar deja am inceput sa cam bat la usi inchise pt ca nu ma mai ia nimeni in seama de o vreme si prefera sa ma lase sa stau in starile astea groaznice....poate daca ar trece si ei o singura zi , prin ce trec eu zilnic....poate asa ne-ar da mai multa importanta si ar fi mai interesati de noi...nu de bani....Incerc si sa il regasesc pe Dumnezeu...pt ca l-am cam uitat..l-am dat deoparte de multa vreme si sper sa imi ofere si asta un pic de echilibru....dar intai trebuie sa-l gasesc, sau regasesc....e greu si asta...Oricum, puterea cred ca sta in fiecare dintre noi sa trecem peste aceste stari si perioade grele ale vietii....Multa sanatate va doresc la toti..

am citit si eu commenturile voastre, povestile tuturor. si eu trec prin aceeasi situatie. acum 3 ani de zile am suferit un atac de panica. de atunci am invatat sa ma controlez, sa fac fata unui nou atac, timp de 2 ani de zile nu am mai avut nimic. de cateva luni, am inceput sa am aceste stari de anxietate. Mihai ai dreptate, ajungi sa crezi ca esti nebun, ca o sa innebunesti. Mai nou, atunci cand sunt in situatia de a vorbi intr un grup, imi tresare capul, pur si simplu imi tremura si nu il mai pot controla... oftez in nestire...mi e frica sa socializez...sunt groaznice aceste stari. cred ca totul tine de noi, de cum invatam sa ne controlam emotiile. v am spus, 2 ani de zile nu am mai avut niciun simptom pana acum 2 luni... asa ca, Mihai cum ai zis si tu, trebuie sa incercam sa fim mai buni, sa incercam sa L gasim pe Dumnezeu. iar puterea de a trece peste aceste stari sta in fiecare dintre noi......sincer ma bucur ca am gasit acest subiect, cu oameni dornici sa si exprime trairile, v am putut intelege si, mi ati fost de mare ajutor prin povestirile voastre. sper sa scap cat mai curand de aceasta boala . va multumesc si va doresc multa sanatate

Eu nu am incredere in nimeni si nimic, doar in xanax. E singurul care ma face sa ma simt bine, si uneori si autosugestia. La fel ca Mihai am impresia uneori ca am sa incep sa inebunesc. Mi-e frica de ce as putea pati, dar ma gandesc cum eram inainte sa am primul atac de panica, prima senzatie de rau si incerc sa ma ambitionez ca daca am fost bine inainte pot sa fiu si de acum inainte. Uneori poate este mai bine sa fim proprii nostri psihologi. Cine mai bine ca noi stie cum ne e mai bine? Eu sufar de sindrom anxios-depresiv de 8 luni. Iar de atunci nu a fost nici o saptamana macar in care sa nu imi fie rau. Cand zic ca imi revin, parca mi se face si mai rau, apar simptome noi. Parca ma dor toate organele corpului, dar surpriza daca iau xanax nu mai am nimic. Am ajuns rau. Mama imi zice ca sunt obsedata ca as fi bolnava. Daca ma doare capul putin fac mare circ, ca am tumoare sau ceva de genu. Mie imi este frica de boli si moarte, asta este concluzia la care am ajuns. Daca iau de 8 luni xanax credeti ca deja am ajuns dependenta? Tin sa mentionez ca iau doar 1 pastila si jumatate pe zi de 0.25.

Buna Emilia,

Exact la fel am inceput si eu..cu frica de boli organice,,orice intepatura,durere,jena,ameteala ...pt mine era simptomul unei boli grave din care o sa mor...dupa vreo 3-4 ani de frica de boli...dupa zeci si zeci de analize...si dupa ce in sfarsit mi-am facut curaj sa imi fac un RMN ...am vazut ca absolut nicaieri nu e nimic ...si ca nu am nici o tumora...sau etc...E , dar acum marea problema e ca mi-a intrat in cap teama ca o sa o iau razna si aici nu prea sunt analize care sa-mi arate ca nu e asa. In fine...apropo de xanax...am luat si eu vreo 4 ani...si la fel...era singurul care ma linistea,,,dar incet incet a inceput sa nu mai aiba efect si sa am nevoie de tot mai mult...ca de un drog...si am ajuns sa iau si 3 mg pe zi.....nu e bine...de vreun an am schimbat pe rivotril...ajunsesem sa iau si din asta pana la 4 mg pe zi...si incepea sa nu mai aiba efect....deci ...nu o sa rezolve decat pe moment problema noastra aceste medicamente. Remediul trebuie sa il gasim in puterea noastra pt ca med alea nu or sa aiba efect la nesfarsit..corpul se invata cu ele si o sa le luam ca apa de ploaie. Eu am luat aproape 6 ani...si acum imi pare rau ca nu am incercat sa scap de ele mai repede , cand era mai usor.....Momentan incerc sa ma limitez la 1 mg rivotril pe zi...dar imi este groaznic de rau, mie frica si sa mai ies din casa,si etc ganduri si stari..... sunt sigur ca daca asi creste doza mi-ar fi mai bine dar trebuie sa invat corpul din nou fara ele..cum eram acum 6 ani....si sa imi controlez emotiile si gandurile astea negre prin puterea mea ..nu prin sedare cu benzo....e f greu...dar sper sa reusesc...Asta e parerea mea.....

Eu mi-am facut un tomograf, si surpriza nu a iesit nimic. De frica de iesit din casa am scapat. La inceput imi era frica sa ies pe strada ca poate mi se face rau si nu are cine sa ma duca la spital. Am trecut peste asta, insa acum imi este frica, ca voi inebuni. Am inteles ca la 6 luni trebuie schimbate pastilele ca sa nu devii dependent de nici una. Eu insa nu m-am mai dus la psihiatru de vreo 3 luni si am ramas cu xanaxu care il iau si fara reteta. Pana la urma va trebui sa zic stop si sa ies din starea asta. Usor de spus greu de facut!

La inceput cand ieseam din casa dupa 2 colturi de mers ma apuca panica si chemam repede un taxi si mergeam unde aveam treaba. Dupa vreo 2 luni de plimbari cu taxiul, cand ieseam din casa imi sunam vreo prietena sau pe mama mea si mergeam tot drumu vorbind la telefon uitand ca mie mi-e rau daca merg singura. Vazand ca nu mi se face rau daca vorbesc la telefon m-am hotarat sa merg si fara sa vorbesc la tel si a functionat. Nu pot sa zic ca obsesia mi-a trecut chiar de tot. Insa ca sa fiu sigura ca daca mi-e rau are cine sa ma ia de pe drum anunt pe cineva inainte sa plec si pun acea persoana pe apelare rapida ca sa fiu sigura ca doar cu o apasare de buton vine cineva la mine. De exemplu acum cateva zile a trebuit sa plec cu trenul vreo 100 de km. Binenteles ca am luat o pastila de xanax inainte sa plec, insa cand a pornit trenu am facut un atac de panica cu tot cu pastila mea. Ca sa imi treaca m-am dus la vagonul restaurant, am baut un suc si am stat de vorba cu nasu si asa am uitat ca imi e rau. deci concluzia ca daca comunici si socializezi uiti ca esti "bolnav". Singuratatea ne face rau si lipsa comunicarii. Eu luni voi incepe serviciul. Chiar sunt curioasa cum ma voi simti. bine ca nu am facut un atac de panica la interviuri ca pierdeam orice sansa de angajare. Incearca sa comunici mai mult si uita de frica aceea ca vei innebuni. Gandestete cum erai inainte. Un exercitiu bun este stai sa observi oamenii din jur si sa iti zici ca si tu poti fi asa, si tu poti sa faci ce vrei, ca esti sanatos. Curaj mult si ambitie iti doresc si tie si mie. Sanatate multa sa ai!

Mi-am gasit un job se asistent manager intr-un hipermarket. Maine voi incepe. Este primul meu job. Desi psihiatra mea a zis sa imi gasesc un job nestresant, nu am ce face trebuie sa ma duc si aici. Daca renunt acum nu se stie cand imi voi mai gasi altul pentru ca stau intr-un oras foarte mic. Ma duc echipata cu xanax mult si cu zambetul pe fata.:)

Mihai mersi mult si iti doresc sanatate si rabdare multa ca avem nevoie.

Sunt o membra a clubului anxiosilor dar acum sunt in perioada in care pot sa rad de boala asta nenorocita(ma simt bine).Mihai,am trecut si eu exact prin ce treci tu acum. Ma confrunt cu anxietatea de aproximativ 7 ani.La inceput am crezut ca am o problema organica dar dupa nenumarate analize m-am convins ca sunt sanatoasa fizic.Atunci m-am indreptat catre psiholog si dupa un an de terapie si tratament naturist am ajuns la psihiatru.Am avut mare noroc sa intalnesc un om deosebit care m-a ajutat sa recuperez aproximativ 70% din ceea ce eram inainte de boala.Am facut tratament cu Efectin 150mg,unul pe zi, timp de 2 ani si am reusit sa ies singura din casa,m-am angajat si am redevenit "ëu"".Am renuntat la tratament dar,culmea,mi-a revenit anxietatea din cauza unui examen.Am reinceput sa iau Efectin 75mg si ma simt din nou mai bine.Ma mai sperii cateodata cand imaginatia o ia razna si ma gandesc ca vai face ceva necugetat in fata prietenilor.Dar reusesc sa ma autocontrolez si trec repede peste momentul neplacut.
Ma doare faptul ca nu voi avea niciodata copii din cauza psihicului meu dar...Dumnezeu stie ce va mai fi....A,uitasem sa-ti spun ca si eu m-am departat de Dumnezeu pana acolo incat nici nu mai stiu daca mai cred in existenta Lui cu adevarat.Acum sper sa imi recuperez si viata spirituala nu numai pe cea sociala.
In tot acest timp am facut facultatea de psihologie si master:Psihodiagnoza cognitiva si consiliere psihologica.Offf,ar fi multe de spus.Ma rezum doar la:"Capul sus! Daca eu am trecut peste ce a fost mai greu sigur vei reusi sa treci si tu !!!!"

Buna, sa incep si eu anu trecut mergeam cu autobuzu la un control medical ma cam durea abdomenul surpriza a afost ca ma luat salvarea de la autobuz pentru ca mi sa facut foarte rau nu puteam respira mi`au amortit mainile ,limba ,fata la urgenta au spus cadere de calciu si am plecat acasa nam mai ajuns la spitalu unde trebuia sa ajung la urolog.Seara mi sa facut din nou rau si ai mei au chemat salvarea si am ajuns la urgenta ,electrocardiogramele de fiecare data iesind bine si tensiunea la fel insa de data asta mi sa spus ca am avut o dereglare neurovegedativa am stat 10 zile in spital unde la un film la plamani doctorita a zis ca am o pleurita doctoru de plamani ca nu ca am mucus pe plamanu stang nimic grav in fine ma iesit din spital iar la 2 saptamani am ajuns iar la medic in alt oras pentru ca nu puteam respira ia`m povestit si acestuia ce am patit am facut o spirometrie care a iesit ok si am primit diacnosticu de astm bronsic si spasmofilie.Este adevarat ca dupa 7 luni de tratament cu calciu, magneziu , potasiu si spirulina nu mai amortesc dar ma inteapa in zona inimi durerile se modifica ca forma si loc ma doare stomacu ,costele ,capul ametesc dureri in piept respir greu asa ca am primit si un diacnostic de anxietate nam mai iesit pe distante lungi afara din casa si fiecare medic mai mult ma nelamurit decat sa ma lamureasca pana la urma eu cred ca astm nu am desi o sinuzita cu rinita e posibil .... insa cu frica asta si cu durerile astea ce zamaului fac ? nu inteleg dc atunci cand mergi la medic nu ti se spune ma copile uite aici fa un ekg fati urmatoarele analize de sange glanda tiroida etc analizele bolilor asemanatoare si daca nu ai nimic dute la un psiholog pentru un tratament anxios...fa sport si iubeste cate fete poti traiesteti viata,nu! de la medic pleci mai nelamurit mai speriat ok....vaisamar de capu nostru .

Doamna Doctor Ioana Panculescu va rog din suflet spuneti ce analize trebuie sa fac si la ce medici trebuie sa merg sa elimin alte cauze medicale care dau stari asemanatoare celor de anxietate ca apoi daca nam nimic sa merg la un pshiholg...ca atata timp cat nu stiu daca fizic am ceva nu am sa pun picioru la pshiholog. am 28 de ani si ma chinui de un an aproape cu medici care ...off

Im pare foarte rau pentru suferinta voastra sincer mie mai mila de voi decat de mine vas ajuta cu ceva dar nam cu ce ..ca nici pe mine nu ma pot ajuta sanatate tuturor si sa auzim numa de bine!

Revin din nou insa de data asta cu un sfat ....nu folositi tot felu de tratamente naturale fara sa stiti ce luati doar asa ca le recomanda nu stiu cine pe net spunand ca au facut minuni va poate face rau mult mai mult decat credeti (am experienta in Cocktelerie) desi unii veti rade insa Cocktelerie inseamna mult mai mult dect turnatu in pahare inseamna dieta,cunoasterea plantelor si a efectelor astfel incat sa pot servi si un diabetic si persoane cu probleme digestie dar si persoane care sunt in tot fele de tratamente medicale sau de frumusete .Asa am vazut pe net persoane care dau tratamente care pot face rau sau nu au nici un efect.Este adevarat ca Noni ajuta Spirulina este un bun intaritor un ceai de Tei sau de Valeriana limitativa la atat.Nu neg ca sunt tratamente naturiste performanet care ajuta si specialisti care chiar stiu ce fac insa sunt putini asa ca mare grije ce luati.Acum o sa va dau exemple cineva ma rugat sa`i fac rost de untura de viezure ca cica face minuni la multe insistente ia`m facut legatura cu cineva care vana asa ceva desi nu eram deacord...mai sus am spus ca am un diacnostic de astm eu nam luat untura de viezure ...dar el da si sa ales cu o frumoasa constipatie care la tinut 6 luni si nici de astm nu la vindecat.O alta persoana a luat gem de muguri de brad si iam spus ca muguru de brad este bun dar in cantitati bine calculate de catre un specialist altfel face rau asa ca atat de mult ia crescut tensiunia la numai a 2 zi de tratament incat ia dat sange pe nas si pe gura.Cu riscu de a deveni enervant nu dati crezare tuturor din foamea de a va trata repede si bine sa ajungenti la alte probleme sunt multe vipere pe net care promit vindecari miraculoase sustinand ca au avut anxietate si cu tratamente gen ceai de urzica si hrean sau vindecat sau mai stiu eu ce medicamente naturiste cica nu mai au nimic .
Numa bine si nu lasati cretenii sa profite de suferinta voastra!

sfatul meu este cand incep crizele de anxietate trebuie sa iti ocupi timpul sa nu te gandesti sa fii mai tare decat ceea ce se inampla sau ce iti trece prin cap medicamentele iti agraveaza situatia crezi ca te simti mai bine dar nu e adevarat trebuie sa gandesti pozitiv in sensul in care : daca ai facut o criza doua trei si nu ai patit nimic inseamna ca nu este atat de grav pe cat crezi totul depinde de tine si doar de tine gandeste pozitiv nu te gandi ca vei muri pt ca nu o sa se intample stiu ca nu e usor dar trebuie sa depasim criza fara doctori si pastile pt ca acestea ne facem sa devenim dependenti si sa nu mai avem incredere in noi parerea mea anxietatea este doar o lipsa de ocupatie si inca ceva nu te gandi niciodata ca dupa prima criza vei mai avea alata pt ca asa panica devine din ce in ce mai mare [email protected] cine vrea sa vb despre curaj celor care se cred slabi dar eu va spun ca tu si doar tu poti trece peste

Buna. Am 17 ani si am avut o problema grava, iar acum a devenit foarte grava. Cand eram mai mic, in clasa a 5a a6a , cand veneam de la scoala, niste "smecherasi" s-au luat de mine pe strada, mi-au cerut bani, etc. De atunci ocoleam acele locuri, chiar 1 km , de frica. Nu m-am batut in viata mea si nici nu sper s-o fac. Pur si simplu mi-e frica de bataie, de o incaierare. Pierd distractii, baieramuri, pentru ca mi-e frica sa nu se ia cineva de mine. Nu am spus la nimeni chestia asta, iar parintii ma considera un ciudat. Nu stiu ce sa mai fac.

Se vede treaba ca suntem multi, din pacate. Ma alatur si eu "trupei" pentru ca sufar de anxietate si fac atacuri de panica de aproape 2 ani. Am aflat ca starile astea nu apar asa din senin, cum ar crede multi dintre cei "panicati". Da, ele survin brusc, dar sunt rezultatul unui lung exercitiu pe care l-am facut cu mintea noastra si la care n-am fost atenti. Ganduri pesimiste zi de zi si frici considerate normale. Astea sunt caramizile pe care le-am pus noi, unii fara sa-si dea seama, altii cu voie, adica consienti. Toata treaba e sa deramam zidul. Si daca nu putem sa intram cu buldozarul, macar sa dam jos caramida cu caramida. Greu de facut, stiu!