Dilema raspuns medic

Nu stiu daca isi are rostul o intrebare ca asta aici ,dar sper sa ma puteti ajuta...
As vrea sa stiu si eu ce trebuie sa am ca sa pot aborda o femeie?!!..
Niciodata nu am incercat sa abordez nici o fata ,daca am avut ceva relatii pana acum s-a intamplat pt. ca mi s-a facut cunostinta cu respectivele.In cazul asta "aceept ceea ce mi se da",nu pot sa selectez ce vreau.
Partea p***a la mine reprezinta modul de abordare si asta banuiesc ca ar fi ori lipsa de curaj,sau modul stangaci de a intra in vorba cu o femeie.Asa am ajuns la varsta de 35 de ani si familia rudele fac din ce in ce mai multe presiuni asupra mea sa ma insor mai repede.E adevarat ca nici nu am incercat am tot amanat,dar nu-mi dau seama de unde vine amanarea asta.Totul se rezuma la mine servici acasa,iesiri cu prietenii la bere in oras, vizionari de filme ,stat pe net...etc.
Eu nu ma pricep sa am texte cand abordez ceva, sa pun in plan o anume strategie..sunt cam afon pe problema asta.Am incercat e drept de cateva ori si asta mai mult din entuziasm.Adica tipa respectiva mi-a placut si am incercat sa fac cam ceea ce simt pe moment.I-am cerut nr. de tel ,la alta i-am facut complimente,etc....La mine ca sa pot sa ma descurc trebuie sa ma las dus de val si vad ca functioneaza chestia asta.Dar nu a avut nici un rezultat.Respectivele au refuzat avansurile mele.Sau ma gandesc ca nu iti trebuie nici curaj nici strategie de abordare ci pur si simplu te lasi dus de feleeng?
De curand am cunoscut o tipa printr-o cunostinta care mi-a dat nr. ei de tel.O sun ,ma intalnesc cu ea dar observ inca de la prima intalnire ca nu mi se pare interesanta: nu prea atractiva fizic in plus fiind o fata putin iesita prin lume ,a avut doar o singura relatie pana in prezent cu un tip cu care nu a avut nici un fel de relatie intima.
As putea sa trec cu vederea intr-un fel neajunsurile legate de aspectul fizic,dar daca macar ca fire sau fel de a fi ar fi fost altfel in sensul ca ea nu are initiativa ma lasa intotdeauna numai pe mine sa iau decizii in orice lucru,spune ceva la modul ( cum vrei tu , cand vrei tu cum iti place tie etc...) ,nu are tonicitate ,e cam lipsita de vlaga...Daca la inceput am avut impresia ca m-as potrivi cu ea ca ar fi intr-un fel ceea ce caut,din zi in zi ma simt din ce in ce mai putin atras,chiar nici un sarut nu ma mai incanta.Ma plictisesc cu ea ,fac totul mecanic parca numai din obligatia de a ma intalni cu ea;cateodata uit si sa o sun,in prezenta ei ma simt singur o stare de pustiire.Am incercat sa ma autoconving ca-mi place de ea si ca ar trebui sa fac pe viitor pasul sa o iau in casatorie,dar ma lasa rece nu am nici un sentiment Cand ies cu ea pe strada si o tin de mana am impresia ca se uita toata lumea la mine .Am sperat ca pe parcurs ,chiar daca la inceput nu am fost atras sficient de ea ,o sa incep sa ma indragostesc treptat.Numai ca sentimentele in loc sa se inmulteasca in timp ele vad ca au scazut din ce in ce mai mult in intensitate si pana nu mai simt nimic. Din punct de vedere material ar fi o alegere buna pt. mine in rest nimic mai mult.Daca renunt la relatie si raman singur macar am speranta ca voi gasi ceva in viitor ceea ce-mi place ,daca apuc sa ma insor cu ea atunci s-a dus orice speranta cred ca o sa traiesc toata viata nu complexul ca nu am avut parte de o nevasta buna pt. mine.
Pe de alta parte ma gandesc ca trece vremea si poate nu mai gasesc nimic asa cum imi place mie si casatoria nu inseamna decat ceva formal care trebuie indeplinit doar pt. a intra in randul lumii si a avea copii.
Chiar trebuie sa fi indragostit atnunci cand vrei sa te insori ?
Nu cumva oare trebuie sa simti ca numai poti trai fara acea persoana,simti nevoia sa fi mereu in preajma ei sa iti faca placere sa-i auzi vocea sa treaca ziua mai repede ca sa te poti intalni cu ea,sa simti acel fior de placere cum ca esti multumit de toate ,si o frunza uscata cand o vezi ti se pare cel mai frumos lucru? Nu am mai simtit asa ceva de aproape 15 ani de zile.Ma gandeam acum ca ori nu mai sunt capabil sa mai simt asa ceva pentru ca au mai trecut si anii de atunci sau astfel de sentimente se pot declansa in prezenta unei relatii cu o persoana care ar fi in conformitate cu pretentiile mele?
Mai concret spus fac pasul de a ma insura doar de dragul unei casnicii si de a avea copii sau obligatoriu trebuie sa existe si sentiment in primul rand?
Credeti ca daca as face o alegere ca asta ma blaza pe viitor si mi-ar putea transforma personalitatea m-as plafona,blaza, scarbi ?
Care ar putea fi riscurile unei astfel de alegeri?