Clickmed
programare rapida la medic

Va rog sa ma scuzati daca va deranjez .
am o intrebare la care daca ma puteti lamuri v-aş fi recunoscator .

Sunt o persoana de sex masculin . Am ˝beneficiat˝ prosteşte de sex oral fara prezervativ .
Daca fata respectiva era infectată cu hiv care sunt sansele ca să fiu infectat . Mentionez ca nu aveam taieturi sau alte rani pe penis în acele momente şi de asemenea saliva nu cred ca a fost în exces .

Deci ca sa fac un rezumat : Care sunt sansele ca se se transmita hiv printr-o felatie facuta de o femeie cu hiv la un barbat sanatos .

imi cer scuze ....

Raspunde la intrebare!
Raporteaza Raporteaza intrebarea: "Infectare hiv sex oral neprotejat"
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez intrebarea pentru:

Spam
Categorie gresita
Abuz

Raspunsuri (44)

Sheila (acum 13 ani)

Transmiterea pe cale sexuala este cea mai frecventa modalitate de raspandire a infectiei. Toate practicile sexuale neprotejate sunt potential infectante : vaginala, anala, orala.
In cazul sexului oral probabilitatea de infectare este mai mica dar nu exclusa.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Sheila
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Sheila
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Advertisement
Iuli (acum 13 ani)

La sex oral pericolul este la fel ca la cel normal. La sex anal este mai mare decat la celelalte doua. Sansele sa fi luat sunt deci foarte mari daca femeia are HIV. Ai 50% sanse sa iei, si 50% sa nu iei. Rani nu ai cum sa stii daca au existat pentru ca este suficienta una microscopica. Saliva nu are cum sa nu fie in exces la sex oral.
Fa-ti un test HIV si lipeste-ti un prezervativ de penis.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
ola (acum 12 ani)

Mai bine abține-te... până la căsătorie.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
pentru iuli (acum 11 ani)

haha :))) mai documenteaza-te, esti prost informata.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Ionescu (acum 13 ani)

Stai fara frica, caci sansa de a te infecta asa este extrem de mica si nicidecum asa de mare cum se crede. Frica depaseste cunoasterea si ratiunea si este normal sa se panicheze toti.
Realitatea insa este alta-
Exista mii de cupluri casatorite - cunosc personal cateva - la care unul din parteneri a fost depistat pozitiv iar celalalt nu are nimic in ciuda faptului ca au intretinut relatii sexuale frecvente.
Cunosc un caz in care in care o persoana de sex masculin fiind HIV pozitiv din copilarie a intretinut relatii sexuale cu sute de femei - fara prezervativ, dar fara a ejacula - si nici una din partenere nu s-a infectat cu nimic, caci multe din ele au facut testul HIV. Asta in decursul la peste 6 ani.
Este un mit si o frica adanci inradacinate ca virusul acesta s-ar raspandi atat de usor cum se crede. Este chiar foarte greu sa infectezi pe cineva cu HIV prin sex si multi chiar au chiar incercat din razbunare sa-si infecteze partenerii si nu au reusit.
Nici macar chestia cu rana sau transfuziile de sange nu sunt valabile mereu.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
X (acum 13 ani)

Suna interesant ce spui, ceva de genul asta mi-au spus medicii de la boli infectioase. Exista riscuri mici. Eu traiesc de doua zile intr-un cumplit cosmar de cand am aflat ca am facut sex cu o persoana seropozitiva. Iau de ieri un tratament post expunere valabil in 48 de ore de la expunere, care ma rog lui Dumnezeu sa aiba efect in caz ca am in mine vreo urma de virus. In viata mea nu mai fac p***aa asta! Daca scap cu bine si sunt fara urma de HIV peste 3-6 luni si am verdict negativ, ma inscriu voluntar intr-o organizatie antiHIV sa deschid mintea altora. In caz ca nu...nu ma va apuca sfarsitul anului viu!!!

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Marius33 (acum 10 luni)

Am sa te informez ca nu stii nimic bine.
Poti avea hiv,il tratezi cu medicamentele aferente,iti aduce imunitatea la o cota buna pt o perioada,faci test iesi negativ ca ai imunitatea buna,da cum lasi putin garda jos,o iei la loc in jos si incepe si la analize sa iasa

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Marius33
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Marius33
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Dr. Corneliu DOBRE MDr. Corneliu DOBRE este un medic autorizat SFM (acum 13 ani)

Sansele de transmitere a infectiei HIV exista !
In ordine daca unul din parteneri ar avea mai multe boli cu transmitere sexuala (oricare ar fi tipul de contact sexual !!!), sansa cea mai mare este sa contactezi hepatita C, apoi lues, hepatita B, HIV, gonoreea, trichomoniaza, chlamidiaza, etc. Ordinea la ultimele nu este intotdeauna aceeasi. Analizele serologice (in cazul HIV) nu au relevanta inainte de citeva luni.
Aviz amatorilor - nu exista tip de raport sexual neprotejat care transmite ''mai putin'' bolile cu transmitere sexuala !!!
075dermato -- Suferinta tratata de catre un medic competent costa cel mai putin

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Dr. Corneliu DOBRE
1
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Dr. Corneliu DOBRE
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz

Esti medic si vrei sa te promovezi?

Raspunde intrebarilor din grupul HIV SIDA.

Inscrie-te aici!
HIV (acum 13 ani)

Luat de pe sfatul medicului.ro

Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe (limfocitele T CD4+) care fac parte din sistemul imunitar. Pe masura ce sistemul imunitar incepe sa slabeasca, globulele albe devin incapabile sa opuna rezistenta impotriva bolilor si de a lupta impotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutralizati, raman in organism si se inmultesc.

SIDA nu este cauzata de virusul HIV insusi, ca in cazul unei boli virale obisnuite, ci se datoreaza incapacitatii sistemului imunitar de a lupta impotriva infectiilor. In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afectiuni ce tind sa actioneze impreuna poarta numele de sindrom. De aici si denumirea bolii de SIDA, adica Sindromul Imunodeficientei Dobandite.


Cuprins articol
1.Generalitati2.Originea virusului HIV3.Mecanism fiziopatogenic4.Simptome5.Mod de transmitere6.Tratament7.Profilaxie Originea virusului HIVSusPrimele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA. In anul 1981, in functie de modul de raspandire si alti factori, medicii au dedus ca boala nou-aparuta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus. Prin 1983, oamenii de stiinta din SUA si Franta au descoperit, independent, virusi despre care se credea ca provoaca SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al

Limfoadenopatiei sau VAL, deoarece cauzeaza adenomegalie (cresterea in dimensiuni a nodulilor limfatici din organism). Cercetatorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dupa mai multe controverse privind numirea virusilor si echipa de cercetatori care ii identificase prima data, virusii s-au dovedit a fi aproape identici.

In final, acestia au fost denumiti HIV, adica Virusul Imunodeficientei Umane.
Majoritatea cercetatorilor cred ca virusul isi are originea in cimpanzeii si maimutele din Africa. Virusii asemanatori cu HIV, denumiti VIP (Virusii Imunodeficientei Primatelor) sunt caracteristici maimutelor. Se crede ca HIV ar fi evoluat din acesti virusi, in urma experimentelor cu sange si organe de maimute sau a ceremoniilor traditionale ce implica sacrificiul acestora.

Analizele genetice si cercetarile asupra raspandirii HIV-ului arata ca virusul are sub 100 de ani, dar peste 20. Probabil a aparut intr-un grup restrans de persoane dintr-o zona indepartata, cu multi ani in urma si s-a raspandit odata cu intensificarea calatoriilor.

Mecanism fiziopatogenicSusNumeroase cercetari au fost intreprinse pentru a se afla cum afecteaza virusul HIV sistemul imunitar, insa, pana la mijlocul anilor ’90, nu au fost descoperite toate detaliile. Ceea ce se stie este ca virusul ataca unele tipuri de celule din organism. Printre acestea sunt globulele albe din sange, denumite limfocite si alte celule ale sistemului imunitar care in mod normal ajuta organismul sa se apere impotriva virusilor, bacteriilor si altor germeni.

De obicei, cand un anumit tip de germen patrunde in organism, sistemul imunitar creaza molecule speciale impotriva acestuia, numiti anticorpi. Anticorpii plutesc in sange si in lichidele corpului si se lipesc de germeni sau ii distrug, facandu-i inofensivi.
Intr-o anumita masura, la fel se intampla si atunci cand HIV patrunde in organism. Sistemul imunitar produce anticorpi impotriva virusului.

In acest stadiu, o analiza a sangelui sau a unui lichid din corp poate demonstra daca o persoana are HIV. Testul nu detecteaza virusul propriu-zis, ci anticorpii impotriva acestuia. Daca anticorpii sunt prezenti, testul este pozitiv, indicand prezenta virusilor. Intre timp, virusii „adormiti” se ascund si se modifica permanent in interiorul celulelor corpului, neatinsi de anticorpi. Dupa un timp, virusul HIV incepe sa se multiplice din nou, iar primele simptome fizice de SIDA incep sa apara.

Din cand in cand apar pareri conform carora virusul HIV nu provoaca SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declanseaza atat HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de stiinta si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA.

Cercetarile intensive incepute in anii ’80 au facut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercetatorii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Acestia se modifica continuu, facand dificila producerea de vaccinuri.
Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai pot lupta impotriva germenilor; de cele mai multe ori boala iese invingatoare din aceasta lupta crunta.



Retrovirusurile si HIV

Virusurile sunt cele mai simple forme de viata. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, racelile si gripa sunt provocate de virusi. Un virus tipic prezinta o portiune centrala sau miez construita din ADN–acid dezoxiribonucleic. Acest acid stabileste genele unui virus–codurile chimice necesare construirii mai multor virusi identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un invelis asemanator cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine.

Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul patrunde in celula gazda, adauga genele sale celor ale gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, acesti virusi ies din celula-gazda, o distrug si sunt pregatiti sa infecteze si alte celule.
HIV este un virus neobisnuit, apartinand unui grup de virusi denumiti retrovirusi. Acestia nu contin ADN, in schimb prezinta ARN. In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru inmultirea virusurilor.

SimptomeSusVirusul HIV este neobisnuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dupa ce a patruns in organism. Cand o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in sange si in lichidul cefalorahidian. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza sau poate avea unele simptome asemanatoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, eruptie pe piele, adenopatie axilara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei raceli.

Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dupa cateva saptamani, cand persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite inconstient virusul si altora. Pana la urma, probabil dupa multi ani, HIV se reactiveaza si incepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cand apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia paroasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA.

Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in niste bube albe de-a lungul limbii. In acest stadiu, sistemul imunitar incepe sa lupte, iar numarul globulelor albe din sange incepe sa scada.
In unele cazuri treptat sau in altele dupa doar cateva saptamani, incep sa se dezvolte diverse boli. Acestea pot fi infectii ale pielii si ale mucoaselor.

Corpul poate ceda in fata unor infectii, ca pneumonia si tuberculoza sau meningita sau encefalita. Astfel de inflamatii pot cauza confuzie sau probleme mentale (inclusiv dementa). Pot aparea de asemenea tulburari de vedere, diaree sau probleme digestive si rani cu sangerari excesive. Alte boli ce pot sa apara sunt: diferite forme de cancer, ca sarcomul Kaposi, care provoaca leziuni ale pielii. Dupa cateva saptamani sau luni, bolnavul intra in ultimele faze ale bolii, deoarece afectiunile variate coplesesc organismul.

Mod de transmitereSusIn comparatie cu alte virusuri, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravietui in afara organismului, departe de caldura si lichide si, prin urmare, nu se gaseste in aer. Aceasta inseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirandu-l. In conditii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, stranut, insecte, ca muste si tantari sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacamurilor sau a altor obiecte.

HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cand sangele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor.

O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include atat relatiile heterosexuale cat si pe cele homosexuale. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp.

A doua cale prin care se transmite HIV este cea transplacentara de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului inainte ca acesta sa se nasca, cand se dezvolta in uter sau in timpul nasterii.

A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele corpului, de obicei prin injectare. Inainte ca sangele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au donat sange. Unii dintre ce care au primit sangele contaminat au fost infectati. In prezent, sangele donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii raspandirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.

TratamentSusPe masura ce medicii si pacientii au castigat experienta legata de boala, s-au inregistrat imbunatatiri in ingrijirea pacientilor si tratarea bolilor si afectiunilor provocate de SIDA. De exemplu, unele tipuri de pneumonii declansate de SIDA pot fi tratate cu medicamente antibiotice si antivirale. Inflamatiile pielii, cauzate de sarcomul Kaposi sunt remediate prin radioterapie (radiatii sau tratament cu raze X).

Dar in prezent nu se cunoaste un tratament curativ impotriva SIDA si nici un tratament eficient pe termen lung. De asemenea, nu exista vaccin (imunizare) pentru a impiedica evolutia si raspandirea virusului HIV, cum exista impotriva poliomelitei, pojarului si altor boli similare. In ciuda eforturilor continue de cautare de medicamente si vaccinuri anti-SIDA si a succeselor ocazionale, progresele s-au dovedit a fi lente si dificile.

Deoarece virusurile traiesc si se inmultesc in interiorul celulelor-gazda, acestia sunt „tinte” greu de atins. Exista putine medicamente antivirale eficiente, in comparatie cu multele antibiotice care omoara bacteriile. Medicamentul zidovudina (AZT) incetineste evolutia SIDA la unele persoane. Insa poate avea efecte secundare neplacute sau grave: greturi, varsaturi, stari de slabiciune, iar in unele cazuri poate deteriora maduva osoasa. Unii pacienti nu pot sau prefera sa nu ia acest medicament.

O alta metoda stiintifica este impiedicarea virusului HIV de a se fixa pe suprafata celulei-gazda. Punctele de atasare dintre virus si celulele corpului sunt bine percepute. Oamenii de stiinta incearca sa creeze un medicament care sa intervina in procesul de legare dintre virus si celula sau sa-l blocheze si spera totodata ca acesta va omori si virusul in acelasi timp.



ProfilaxieSusMulte zvonuri s-au vehiculat cand SIDA a fost prima data recunoscuta ca boala. In prezent se stie ca oricine poate fi infectat cu HIV. Tanar sau batran, homosexual sau heterosexual, alb sau negru, barbat sau femeie - virusul poate afecta pe oricine, in functie de circumstante. Important este daca o persoana este implicata in asa-numitele "activitati cu grad ridicat de risc". Aceste activitati includ folosirea de droguri injectabile cu ace nesterile si schimbarea frecventa a partenerilor sexuali sau sexul neprotejat (fara folosirea prezervativului).

Oricine poate reduce riscul de a se infecta cu HIV prin evitarea activitatilor mentionate. Aceasta inseamna evitarea drogurilor si sex protejat. Protectia consta in folosirea prezervativului si limitarea numarului de parteneri sexuali. Este importanta cunoasterea detaliata a trecutului sexual al partenerului, deoarece de la infectia cu HIV pot trece ani de zile pana la declansarea bolii SIDA. In acest interval de timp, persoana infectata cu HIV poate parea sanatoasa si poate sa nu stie ca poarta virusul, fiind insa capabila sa-l transmita si altora. HIV se poate afla si in saliva, dar se crede ca nu poate fi transmis prin sarut.

Cu siguranta, SIDA este o amenintare grava a sanatatii oamenilor. Conform estimarilor, la inceputul anilor ’90 peste 10 milioane de persoane aveau HIV. Organizatia Mondiala a Sanatatii arata ca acest numar a ajuns la 40 de milioane in 2000. In SUA, in 1991, o persoana cu SIDA murea la fiecare 12 minute.

Aproape toate tarile lumii sunt afectate de aceasta boala, desi HIV se gaseste cu precadere in anumite zone, cum ar fi America de Nord, Caraibe, Africa Centrala si Asia de Sud-est. Deoarece majoritatea persoanelor infectate cu HIV vor avea SIDA si nu vor supravietui, aceasta este o pierdere enorma de vieti si resurse umane. In timp ce oamenii de stiinta continua sa caute un tratament, singurul mod de aparare este schimbarea obiceiurilor personale, evitand activitatile cu nivel ridicat de risc. Campanii pentru incurajarea sexului protejat au fost lansate in lumea intreaga.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
BTS => HIV (acum 13 ani)

Lat de sfatul medicului .ro

S-a observat ca in trecut incidenta bolilor cu transmitere sexuala crestea considerabil in perioadele de razboi sau alte conflicte militare majore. Acest lucru a fost pus pe seama migratiei intense a pop**atiei in acel moment, a educatiei sexuale precare dar si interesului scazut al pop**atiei active sexual pentru mijloacele de protectie si contraceptie.

In momentul de fata incidenta bolilor cu transmitere sexuala se mentine ridicata, in ciuda progreselor realizate de medicina moderna in diagnosticarea, tratarea si vindecare majoritatii acestor boli. Singura perioada in care s-a inregistrat o diminuare a ratei bolilor transmise sexuala (BTS) a fost intre anii 1950-1960, insa din aceasta perioada continua sa creasca, un varf considerabil fiind atins intre anii 70-80.

O data cu descoperirea virusului HIV si stabilirii faptului ca acesta are transmitere sexuala, incidenta a scazut. Nu simtitor insa, iar acum procentele si statisticile se mentin ingrijoratoare. In urma cu 12 ani, expertii estimau ca peste 1 milion de persoane se infecteaza zilnic cu orice tip de BTS; dintre acestea, peste 60% erau persoane cu varsta sub 25 de ani. Pana in 1999 in lume erau inregistrate 340 de milioane de noi cazuri de sifilis, gonoree, trichomoniaza.

BTS reprezinta o importanta problema de sanatate publica, atat prin repercursiunile asupra individului in sine, cat si asupra societatii si economiei. Prevenirea lor se poate realiza usor, mijloacele de protectie fiind astazi disponibile atat in magazine cat si in farmacii. Prin utilizarea lor, sexul poate redeveni sigur si acest lucru il face o experienta placuta pentru ambii parteneri. Metodele de protectie sunt eficiente in prevenirea contracararii BTS, insa singura cale 100% sigura este abstinenta.

Cum o astfel de masura este dificil de urmat, specialistii au imaginat o gama larga de alte metode mult mai practice, care se bazeaza in principal pe evitarea contactului direct cu fluide sau cu zone ale corpului prin care se pot transfera microbi sau paraziti.
In continuare sunt prezentate o serie de BTS care afecteaza in principal femeile sau barbatii si boli care afecteaza ambele sexe in mod egal.

Cuprins articol
1.Generalitati2.Cele mai frecvente BTS la femei3.Cele mai frecvente BTS ale barbatilor4.BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura Cele mai frecvente BTS la femeiSusDatorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai frecvente in cazul femeilor. In mod normal, pH-ul acid al vaginului impiedica proliferarea bacteriilor si actioneaza ca o importanta bariera in calea raspandirii infectiilor. Exista insa posibilitatea ca aceasta bariera sa fie depasita in momentul in care apar diverse modificari ale comportamentului individual si ale mediului extern. In astfel de conditii vaginul poate fi colonizat cu bacterii de pe tegumentele vecine, ac***a provenienta enterica sau cu germeni care deja pop**au regiunea, dar nu aveau conditii prielnice pentru dezvoltare, inmultire si infectare. Cel mai frecvent aceste modificari apar in perioadele de stres marcat, de raceli, gripe, cand organismul este imunodeprimat sau incearca sa faca fata altor infectii, dupa administrarea prelungita de antibiotice cu spectru larg sau in timpul sarcinii. De cele mai multe ori BTS se transmit prin mici leziuni ale mucoasei sau prin diverse fluide patologice de provenienta vaginala.
De retinut!

Specialistii recomanda tuturor femeilor care observa scurgeri neobisnuite ca aspect, culoare sau miros, orice fel de durere cu localizare in zona genitala, sa se prezinte cat mai repede la medic. Infectiile genitale pot fi initial localizate la acest nivel, insa se pot extinde foarte rapid in restul cavitatii pelvine, determinand aparitia unor probleme grave de sanatate, ce pot avea repercusiuni pe termen lung, cum ar fi dispareunia sau chiar infertilitatea. Daca pacienta este insarcinata, o BTS poate avea consecinte dramatice asupra dezvoltarii fatului (exista cazuri de pierderea a sarcinii ca urmare a unei infectii ignorate si netratate).

Cistite si uretrite recurente

Uretritele reprezinta infectii, de obicei bacteriene, ale uretrei. Uretra este segmentul anatomic prin care urina este eliminata din vezica urinara in exterior, fiind portiunea terminala a aparatului urinar. Datorita pozitiei sale, proximitatii fata de vagin si anus si lungimii foarte scurte (aproximativ 4 cm), uretrita este o patologie frecvent intalnita la femei. In general, cauzele sunt clasificate ca fiind gonococice si non-gonococice (sau uretrite nespecifice). Aceasta clasificare subliniaza prevalenta foarte mare a infectiilor de cauza gonococica. Cistita este termenul care descrie inflamatia vezicii urinare. Ea poate sa apara in continuarea uretritei, prin ascensiunea germenilor si pop**area vezicii urinare, sau se poate datora unor cauze neinfectioase (traumatisme, litiaze renale).
Simptomatologia uretritei si cistitei este adesea comuna si consta in mictiuni frecvente, adesea dureroase sau insotite de usturimi (polakidisurie). Cantitatea de urina eliminata variaza foarte mult, in unele cazuri fiind foarte redusa. De asemenea, pacientele pot observa o scurgere vaginala albicioasa sau galbuie. Aceasta este insa inconstanta. De aceea se considera ca disuria ramane principala acuza a pacientelor cu astfel de inflamatii.
Uretrita gonococica este cauzata, asa cum ii sugereaza si numele, de Neisseria Gonorrhoeae. Bacteria determina infectia uretrei si una din cele mai frecvente BTS. Pacientele pot fi asimptomatice (uneori chiar si o viata intreaga) insa majoritatea dezvolta semne si simptome sugestive la 10-20 de zile post contaminare. Acestea includ disurie, scurgeri vaginale, sangerari in afara perioadelor menstruale (metroragie) sau dupa actul sexual. Aceasta infectie se transmite prin sex vaginal, oral sau anal neprotejat. Femeile au 50% sanse de a se infecta de la un barbat purtator, in timp ce doar 20% din barbati dezvolta infectia dupa sex cu o femeie cu uretrita gonococica.

Uretrita nongonococica poate recunoaste ca agent etiologic diverse microorganisme, printre care:
- Escherichia coli: infectia cu E. coli poate sa apara la femei in special dupa primul act sexual (motiv pentru care a fost numita si „cistita lunii de miere”). Se datoreaza vehicularii bacteriilor din regiunea perineala spre cea genitala si ca urmare a acestei deplasari pot sa apara si infectii uretrale. Germenele are fimbrii si pili cu care se poate atasa de epiteliul uretrei si cu care poate ascensiona, ajungand astfel in vezica urinara si chiar mai sus. O alta categorie de femei predispuse acestei etiologii este reprezentata de femeile la menopauza.
- Chlamydia trachomatis - reprezinta cea mai frecventa cauza pentru aparitia uretritei nongonococice. Infectia cu Chlamydia este periculoasa atat prin prisma simptomatologiei imediate, dar si a complicatiilor care pot sa apara daca este lasata netratata. Cele mai frecvente complicatii sunt inflamatiile regiunii pelvine, ale cervixului (cervicita) si chiar sterilitatea. Daca infectia apare la femeile insarcinate, copilul se va naste cu grave probleme oftalmologice si cu infectii pulmonare.
- Mycoplasma homini si genitalium, Ureaplasma urealyticum, Herpes simplex sunt doar cativa din germenii care pot fi de asemenea incriminati in aparitia uretritelor nongonococice.
Tratamentul acestor boli este adesea simplu, urmand o schema de antibioticoterapie pe baza de tetraciclina sau alte medicamente, in functie de sensibilitatea germenului implicat, astfel: clotrimazol sau metronidazol pentru Trichomonas, doxiciclina pentru Chlamydia, nitrofurantoin si cotrimoxazol pentru infectiile pluribacteriene. Tratamentul se aplica ambilor parteneri, indiferent daca manifesta sau nu simptome specifice infectiei si este sustinut prin masuri corecte de igiena intima si a regiunii perineale. Orice activitate sexuala ar trebui sistata pana la remiterea semnelor si simptomelor.

Vulvo-vaginite si trichomoniazele

Trichomoniaza reprezinta o BTS ce apare mai frecvent la femei, acestea putandu-se infecta in special in momentul in care se modifica pH-ul vaginal (cand din acid devine bazic), favorizand astfel dezvoltarea acestui parazit. Boala se manifesta in principal prin prurit genital, senzatie permanenta de usturime, acompaniata de o scurgere ac***a caracter semivascos, culoare galben-verzuie si miros urat. In cazul in care femeia este insarcinata in momentul infectarii, exista riscul de nastere prematura, iar copilul poate fi subponderal si va asocia un risc de mortalitate si morbiditate semnificativ mai mare (in special infectii cu virusul HIV). S-a observat ca femeile cu astfel de infectii netratate au un risc crescut de a dezvolta cancer cervical. In cazul barbatilor, infectia poate trece asimptomatica sau poate determina doar aparitia unei scurgeri uretrale usoare. Astfel, barbatii sunt considerati in general purtatorii infectiei si cei care transmit mai departe protozoarul. Utilizarea prezervativului protejeaza insa transmiterea acestei boli.
Tratamentul recomandat se adreseaza ambilor sau tuturor partenerilor si se bazeaza pe antibiotice precum metronidazol si tinidazol.

Candidoza

Candida este un fung (o ciuperca) prezenta in mod normal in flora vaginala, aflata in echilibru cu mediul local si care in conditii obisnuite nu determina aparitia unei patologii anume. In cazul in care flora vaginala se modifica (de exemplu prin utilizarea irationala a antibioticelor cu spectru larg), acest microorganism poate deveni patogen. Exista femei care prezinta o predispozitie la aparitia candidozei - mai ales cele obeze, suferinde de diabet sau cele insarcinate.
Simptomatologia candidozei, departe de a fi specifica acestei BTS, include: prurit intens, dureri si arsuri, iritatii ale vulvei, vaginului si o scurgere albicioasa. Barbatii cu candidoza sunt doar foarte rar simptomatici. In general cei afectati acuza prurit si usturime la urinat, capul penisului prezentand la inspectie numeroase zone eritematoase (rosiatice). Desi destul de rar, barbatii pot remarca o scurgere albicioasa exprimata prin uretra. Exista riscul ca daca este lasata netratata, candidoza sa apara mai tarziu intr-o forma mult mai grava si mai greu de tratat.
Se pare ca 10% din totalitatea candidozelor au transmitere sexuala, de aceea tratamentul trebuie adresat ambilor parteneri. Cel mai frecvent tratamentul se face cu antimicotice cu efect local: clotrimazol, nistatina, fluconazol sau ketoconazol, iar rezultatele pot fi foarte spectaculoase. De exemplu, o doza de fluconazol este eficienta in tratament in peste 90% din cazuri. Nistatinul poate fi administrat oral sau sub forma supozitoarelor vaginale. Alte recomandari menite sa grabeasca vindecarea sunt: reducerea consumului de zahar si carbohidrati in general, pentru a favoriza refacerea florei vaginale normale, precum si mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei interesate (spalarea de minim 2 ori pe zi a zonei vulvo-vaginale, in principal cu apa, dar fara sapun, deoarece acesta afecteaza pH-ul natural al regiunii).

Cele mai frecvente BTS ale barbatilorSusUretrite nespecifice

Uretritele nongonococice afecteaza si femeile si barbatii in egala masura. Microorganismele cel mai frecvent implicate la barbati sunt Chlamydia trachomatis si Ureaplasma urealyticum. Simptomatologia este dominata de disurie (mictiuni dureroase) si de scurgeri uretrale, insa pot fi prezente ca facand parte din tabloul clinic si: hematurie, urina tulbure, febra si stare generala alterata (ca semne generale ale infectiei). Recurenta semnelor si simptomelor este frecventa dupa actul sexual. Uretrita nongonococica este un tip de infectie mult mai greu de tratat, insa exista posibilitatea ca aceasta sa raspunda favorabil la modificarea stilului de viata. Dificultatea in tratarea ei rezida in etiologia multibacteriana pentru care, cel putin in stadiile initiale ale terapiei, trebuie instituita antibioticoterapia cu spectru larg. In ciuda faptului ca 9 din 10 barbati infectati cu Chlamydia prezinta unul sau mai multe simptome ale infectiei, majoritatea aleg sa le treaca cu vederea. Netratata, uretrita poate evolua, determinand aparitia unor complicatii precum epididimita sau chiar infertilitatea. Daca ramane netratata, infectia va fi transmisa mai departe partenerelor sexuale ale barbatului respectiv, in cazul sexului neprotejat. Clasificata ca fiind o boala cu transmitere sexuala, uretrita nongonococica necesita tratamentul tuturor partenerilor sexuali pentru a fi vindecata.

Gonoreea

Infectia cu Neisseria gonorrhoeae se manifesta la barbati prin dureri la mictiune si prin aparitia unei scurgeri vascoase, abundente, exprimate uretral. La examinarea penisului se constata o inrosire difuza a meatului urinar extern. Gonoreea poate sa evolueze si sa determine in continuarea procesului patogen inflamatia vezicii urinare si a prostatei, dar si a epididimului sau testiculelor (clinic se manifesta prin dureri si tumefactie localizate la nivelul scrotului). Exista posibilitatea aparitie unor complicatii oftalmologice in cazul in care infectia nu este tratata. Complicatiile pe termen lung includ aparitia stricturilor uretrale, a artritei septice (cu localizare in special la nivelul articulatiei degetelor, radiocubitocarpiene, gleznei). In cazul sexului anal neprotejat, infectia se poate localiza ano-rectal, iar in aceste situatii simptomele apar mult mai rapid, inca din stadiile initiale ale procesului patogen, iar tratamentul va fi instituit imediat.

Trichomoniaza si candidoza

Candida albicans si Trichomonas vaginalis determina foarte rar infectii simptomatice la barbati. Doar ocazional Trichomonas este raspunzatoare de aparitia unei uretrite usoare, iar Candida de prurit si durere peniana. Totusi, chiar si in absenta simptomatologiei, in cazul in care infectia este prezenta (acest lucru fiind demonstrat prin investigatii paraclinice si teste de laborator), barbatul trebuie tratat alaturi de partenera sa.

BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masuraSusHerpes genital

Herpesul reprezinta o boala virala cauzata de Herpes Simplex (HSV). HSV are 2 tulpini cu potential patogene la om: 1 si 2. Sunt virusuri cu tropism pentru sistemul nervos (are caracter neurotrop si neuroinvaziv) si prin activari recurente determina aparitia unor vezicule cu continut lichid la nivelul tegumentelor sau membranelor mucoase, cu localizari diverse: facial (peribucal) sau genital (in special HSV 2). Dupa manifestarile si infectia initiala, virusul devine latent in neuroni, de unde se va reactiva in perioadele in care organismul este imunodeprimat sau supus unor stresuri semnificative.

Herpesul genital se manifesta prin vezicule localizate genital: vulvar sau cervical, in cazul femeilor si in special pe gland, in cazul barbatilor. Desi poate fi asimptomatic in majoritatea cazurilor, ceea ce contribuie si favorizeaza transmiterea infectiei de la un individ la altul, herpesul genital se manifesta la unii pacienti prin dureri intense in zonele pe care se dezvolta veziculele si papulele. Acestea apar la 1 saptamana dupa contactul infectant, care poate fi realizat prin sex anal, oral, vaginal sau sarut, cu conditia ca in mucoase sa existe o leziune prin care virusul sa poata patrunde. Initial pacientul resimte un prurit de intensitate moderata, ulterior aparand si veziculele.

Pe langa simptomele locale apar si acuze cu caracter general: febra, mialgii, stare generala alterata, limfadenopatii locoregionale. Mai putin frecvent, dar nu neobisnuite, sunt si scurgerile vaginale sau uretrale, iar femeile pot prezenta si disurie sau cervicita. Veziculele se vindeca in 2-3 saptamani in absenta tratamentului, insa pacientii raman contagiosi. Herpes simplex este una din cele mai frecvente BTS.

Virusul este inalt contagios si se transmite foarte usor de la un pacient la altul prin contact sexual neprotejat. Maximum de infectiozitate este inregistrat in timpul atacului initial, virulenta scazand in atacurile ulterioare (minimum este inregistrat in perioadele dormante, cand tegumentele sunt intacte, lipsite de leziuni sau cicatrici recente). Desi initial s-a considerat ca HSV2 este exclusiv responsabil de herpesul genital, in momentul de fata se accepta ca si HSV1 este implicat in etiopatogenia acestei infectii (in unele pop**atii HSV1 este responsabil de peste 50% din cazurile de herpes genital).

In pop**atia generala, insa, procentul cazurilor de herpes genital determinat de HSV1 atinge 15% si este asociat in principal cu practicarea sexului oral neprotejat. In acest fel exista si localizari faciale ale herpesului genital. In plus, ambele tipuri de virusuri herpetice pot determina aparitia leziunilor herpetice in zona anala sau perianala - proctita herpetica (inflamarea anusului si rectului) fiind frecventa in special in randul persoanelor care practica sexul anal.

In prezent nu exista un tratament care sa inlature infectia din corp, insa antiviralele actuale sunt capabile sa scada frecventa, durata si severitatea episoadelor de boala clinic manifesta. Acyclovir este utilizat pentru acest efect si poate fi administrat oral sau local, sub forma de creme si unguente, desi eficienta administrarii locale este inca destul de controversata. Alte medicamente antivirale utilizate sunt: famciclovir, penciclovir. Eficienta acestor medicamente se datoreaza faptului ca interfera cu ciclul replicativ viral, incetinind inmultirea virusului, si oferind astfel sistemului imun posibilitatea sa lupte impotriva virusului.

Alte masuri terapeutice menite sa stimuleze recuperarea si sa amelioreze simptomatologia sunt: administrarea de anestezice topice (cum ar fi lidocaina) pentru a diminua pruritul si durerea, administrarea de antipiretice pentru combaterea febrei, precum si toaleta si ingrijirea riguroasa a zonelor cu vezicule si leziuni herpetice. Aceasta se recomanda a fi facuta cu apa si sapun, zona trebuind uscata prin tamponare usoara cu un prosop moale dupa ce a fost curatata. Lenjeria intima trebuie sa fie cat mai lejera, de preferat din bumbac.
In ciuda acestor recomandari, a tratamentului existent si a faptului ca transmiterea virusului poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului, incidenta acestei BTS este in continua crestere.

Condiloame genitale

Cauza condiloamelor este reprezentata de HPV (human papilloma virus). Condiloamele apar adesea in buchete cu localizare genitala, mai frecvent la femei unde se localizeaza vulvar dar si pe peretii vaginului, cervixului sau perianal. Localizarile predilecte in cazul barbatilor sunt varful penisului, scrotul si anusul. Mai rar pot sa apara si in cavitatea bucala sau pe orofaringe (in cazul practicarii sexului oral unei persoane infectate). Condiloamele apar sub forma unor excrescente conopidiforme de culoare rozalie, ce cresc in dimensiuni in timp. Sunt nedureroase sau pot fi usor pruriginoase.

Exista numeroase studii care au demonstrat ca legatura dintre cancerul cervical si infectia cu HPV este reala (in special subtipurile 16 si 18, care sunt asociate cu peste 70% din totalul acestor neoplazii). Din acest motiv se recomanda ca femeile cu condiloame acuminate sa fie inscrise in programe de screening pentru depistarea precoce a cancerului.
Tratamentul condiloamelor implica crioterapie sau indepartarea chirurgicala cu laserul, sau administrarea de podofilina (solutie antimicotica ce se aplica local pe zona afectata si se indeparteaza ulterior prin spalare). La ora actuala exista si vaccinuri impotriva HPV, subtipurile 16 si 18 (implicate in aparitia cancerului) si 6, 11 (care determina aparitia condiloamelor).

Gonoreea

Gonoreea este cauzata de infectia cu Neisseria gonorrhoeae si apartine BTS. In cazul femeilor se localizeaza initial pe canalul cervical si uretra, determinand uretrita gonococica. Daca infectia este ignorata se poate extinde in cavitatea pelvina si abdomenul inferior, determinand aparitia unor boli inflamatorii, infectioase si in final infertilitate. In cazul barbatilor, infectia respecta acelasi pattern, cu afectarea initiala a uretrei si posibilitatea de extindere in profunzime daca nu se instituie un tratament corespunzator.
In stadiile initiale, gonoreea poate fi muta din punct de vedere clinic. Mai tarziu, cand a atins o etapa mai avansata in evolutie pot sa apara si simptomele.

Acestea constau in principal in scurgeri vaginale anormale si prurit genital intens. Localizari mai rar insa intalnite sunt in regiunea anala si cavitatea bucala. Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului in cazul in care suspecteaza o BTS si daca prezinta simptome sugestive. Gonoreea este relativ usor de diagnosticat si tratat, in principal cu penicilina, amoxicilina sau ampicilina. Daca insa este trecuta cu vederea si lasata sa evolueze, poate sa determine complicatii cu rasunet general asupra organismului, cum ar fi artrita septica, inflamatia seroasei ficatului (perihepatita) sau sindromul Fitz-Hugh-Curtis.

Sifilis

Sifilisul reprezinta, poate, cea mai de temut BTS. Este cauzata de Treponema pallidum (o spirocheta ce se transmite exclusiv prin contact sexual neprotejat si care este capabila sa penetreze mucoasele cu care intra in contact). Infectia trece prin mai multe stadii, fiecare fiind caracterizata printr-un anumit tablou clinic. Daca sifilisul nu este tratat la timp poate afecta organe vitale precum creierul, inima, aorta, ochii si oasele, iar in multe cazuri poate fi chiar fatal.

Sifilisul primar este transmis prin contact sexual de cele mai multe ori, iar de la infectie si pana la manifestarile initiale ale acesteia trec aproximativ 21 de zile. Leziunea initiala apare la locul infectarii si este, de obicei, genitala. Este specifica acestei boli si se numeste sancru sifilitic. Se prezinta sub forma unei ulceratii cu pereti indurati, de obicei nedureroasa, ocazional fiind insotita de adenopatie satelita (pe ganglionii inghinali). Cele mai frecvente localizari ale sancrului sunt penisul, vaginul si rectul. Leziunile se vindeca spontan, fara sa lase cicatrici importante sau vizibile, chiar si in lipsa tratamentului. In aceasta perioada pacientii pot fi asimptomatici.

Ca urmare, nu apeleaza la medic si infectia continua sa progreseze, intrand in stadiul de sifilis secundar. Acesta devine manifest in 6-8 saptamani (cu variatii largi: 1- 6 luni), iar tabloul clinic variaza foarte mult: poate mima o viroza respiratorie (cu alterarea starii generale, febra, dureri de gat, cefalee, scadere ponderala, adenopatie). Pot sa apara pete rosiatice nepruriginoase cu localizare bilaterala simetrica la nivelul extremitatilor, care pot afecta si palmele, talpile. Mai rar pot sa apara si uveite, irite, nevrite optice, caderea parului, hepatite, gastrite, meningite. Semnele si simptomele sifilisului secundar se pot mentine chiar si 2 ani inainte de a intra in remisiune, iar dupa aceasta faza dispar de la sine si contagiozitatea persoanei scade.

Aproximativ 1/3 din infectii progreseaza spre sifilis tertiar daca nu sunt tratate, iar in aceste stadiu vor determina afectari pluriviscerale si de sistem nervos. Aceasta etapa este cea critica, pacientul putand suferi foarte mult. Printre cele mai frecvente probleme ce apar sunt: cecitate, paralizii, dementa, moarte.
Sifilisul ramane o importanta problema de sanatate publica deoarece pacientul nu se prezinta imediat la medic. Tratamentul bolii este relativ simplu, se bazeaza pe administrarea de antibiotice (in principal penicilina G). Pentru a certifica vindecarea si eradicarea infectiei din organism pacientul trebuie sa repete teste serologice la fiecare 3 luni, timp de 1 an.

HIV/SIDA

Virusul imunodeficientei umane este un virus descoperit in anul 1981 care sta la baza uneia din cele mai distructive pandemii din istoria omenirii (se pare ca a facut deja peste 25 milioane de victime, si 0.6% din pop**atia globului este in prezent infectata cu HIV). Majoritatea celor infectati vor dezvolta in final SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) si vor muri prin infectii sau neoplazii aparute pe fondul unui sistem imun deficitar.

Virusul se transmite prin contact sexual neprotejat (anal, genital), prin transfuzii de sange infectat, prin utilizarea de ace, seringi folosite la bolnavii cu HIV sau se poate transmite materno-fetal (in utero, pe parcursul sarcinii, intrapartum - in timpul nasterii sau in timpul alaptarii). Virusul nu este capabil sa supravietuiasca mult timp in afara organismului uman, iar din acest motiv infectiile sunt promovate prin existenta leziunilor tisulare si mucoase (astfel de leziuni aparand in timpul sexului anal sau vaginal).

Dupa ce a patruns in corpul gazdei va infecta celulele sistemului imun pentru care are un anumit tropism, cum ar fi: macrofage, limfocite, celule microgliale. O data intrat in celula, determina modificari la nivelul aparatului genomic astfel incat celula devine incompetenta sa faca fata solicitarilor (anume, sa lupte impotriva infectiilor). Astfel, in timp, numarul de celule T CD4+ scade dramatic, iar incarcatura virala a organismului creste. Sistemul imun al gazdei devine din ce in ce mai slabit, incapabil sa lupte impotriva agresiunilor din mediul extern si lasand loc infectiilor oportuniste in organism. Aceste infectii sunt cauzate de germeni care in prezenta unui sistem imun deplin functional nu sunt capabile sa determine boala si sunt reprezentati in principal de Pneumocystis carinii, Staphylocccus aureus, pyogenes, Candida albicans, Cytomegalovirus, Pseudomonas aeruginosa.

Infectia HIV are mai multe etape: perioada de incubatie, infectia acuta, infectia latenta si stadiul final SIDA. Incubatia este in general asimptomatica, insa infectia propriu-zisa se caracterizeaza prin febra, faringita, mialgii. Exista insa si situatii in care, ca si in cazul sifilisului, si aceasta etapa trece neobservata. Virusul se extinde in organism, intra apoi in latenta si poate ramane inactiv in organism ani de zile.

Initial infectia cu HIV a fost considerata ca apartinand strict comunitatilor de homosexuali sau drogati, insa in prezent virusul se extinde in special prin contact heterosexual si afecteaza in principal tari din Africa, mai ales Africa Subsahariana.
In acest moment, in ciuda progreselor medicinii moderne, nu exista un vaccin sau vreun alt tratament care sa poata vindeca si eradica infectia. Singura cale cunoscuta de preventie a infectiei cu HIV este evitarea expunerii la virus. Totusi, in cazul in care expunerea s-a produs, se pare ca administrarea imediata a unui tratament antiretroviral (profilaxie post-expunere) poate scadea riscurile de aparitie a infectiei.

Tratamentul administrat in prezent pacientilor cu HIV contine mai multe antivirale si este denumit HAART (highly active antiretroviral therapy). HAART consta intr-un „cocktail polimedicamentos”, cum il numesc specialistii, ce contine minim 3 substante apartinand a minim 2 clase de medicamente. Rata supravietuirii este in prezent ridicata in tarile din Europa Occidentala, unde medicamentele sunt disponibile, insa nu se cunosc cu exactitate efectele pe termen lung ale acestei terapii. Tratamentul este inca in studii, insa procesul este destul de anevoios.
De retinut!

In cazul in care suspectati infectia cu o BTS, in special HIV, sunteti sfatuiti sa va adresati imediat unui specialist pentru realizarea testului HIV/SIDA, care se utilizeaza pentru detectarea prezentei HIV in ser, saliva sau urina, sub forma anticorpilor anti-HIV, antigenelor virale sau ARN-ului viral. De obicei se asteapta 3 luni din momentul contactului posibil infectant pana in momentul realizarii unui test pentru a fi exact (pozitiv sau negativ). Daca testul se realizeaza prea repede, nerespectand acest interval, exista posibilitatea aparitiei rezultatelor fals negative (se inregistreaza cand testul afirma ca infectia nu este prezenta, dar de fapt organismul este infectat cu HIV). Rezultatele fals pozitive sunt destul de rare.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
sorin (acum 13 ani)

Da se poate transmite. Fa-ti un test si refa-l la 6 luni

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Alin X 2 (acum 11 ani)

Va rog dati-mi un raspuns urgent!!!
Prietena mea are HIV...prin practicarea de sex oral pot fi infectat si eu?ma gandeam din cauza lichidelor vaginale...sau in momentul sarutului, prin saliva se poate transmite?probabilitatea de a avea si eu si ea rana fiind foarte redusa..sau? As dori sa mai stiu daca prin contact sexual normal se transmite 100%, nu am facut-o niciodata neprotejat, in schimb au fost doar atingeri sau introducerea penisului foarte putin(1-2cm sa zicem). Cine este in masura sa imi de-a un raspuns corect, care nu este bazat pe presupuneri, il rog sa nu intarzaie.
Mda..stiu ca sunt expus unor riscuri foarte mari dar nu vreau sa ma despart de ea mai ales pe motivul asta, ma gandesc ca s-ar simti foarte prost daca as face asta.As da orice sa o pot ajuta in sensul asta, ma gandesc ca faptul ca nu ma despart de ea o face sa vada mai putin grava aceasta problema, ceea ce este bine ptr. orice bolnav sa sufere cat mai putin psihic pt. o boala fizica. Adevarul este ca o iubesc si nu mai stiu ce sa fac de cand am aflat,ma macina gandul asta..imi pare foarte rau pt. ea si nu mi-a ramas decat sa ma rog pt. ea sa-i de-a Dumnezeu sanatate si sa faca o minune. De cand am aflat parca tin la ea din ce in ce mai mult..pana la urma e o boala ca oricare alta si nu trebuie sa se faca diferente sau sa marginalizam pe cineva pe motivul asta.
PS:In cazul in care banui ca am fost infectat acum o saptamana, trebuie sa astept 3-6 luni pt. a face testul???
Va multumesc pentru rabdare

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
florin (acum 11 ani)

Salut. ce s-a intamplat cu tine, s-a transmis???

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
stefan (acum 9 ani)

considera ca esti ca si infectat

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
valentin (acum 8 ani)

De ce esti asa sigur, nu speria baiatul. Virusul hiv se gaseste in concentratie foarte mica in saliva ca sa poata infecta. In sange, sperma si in secretiile vaginale are cea mai mare concentratie cu sanse foarte mari de transmitere.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
adi (acum 11 ani)

am aceas problema am facut sex oral la o fata si mie frca sa nu am hiv

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
david (acum 10 ani)

FIETI MILA DE EA DAR DE TINE SA TI SE RUPA SUFLETUL SI PROTEJEAZATE CAT POTI DE BN.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
gicu (acum 10 ani)

daca tot se ia HIV prin sex oral poate ne dovediti cateva cazuri,da?

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
nina (acum 10 ani)

dupa 1an si6 luni de la un contact vaginal neprotejat se poate pune in evidenta o infectare cu HIV. Am citit ca dupa 6 luni exista o perioada in care virusul nu se manivesta. Dar totusi el poate fi detectat prin analiza?

De la cat timp de la infectare se poate instala un cancer limfatic?

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
gogu (acum 10 ani)

p***alor....nu stiti pentru ce e gura si curul?
faceti-o normal asa cum a lasat Dumnezeu.
O sa muriti in chinuri perversilor!

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Pag 1 din 3

Raspunde

×
×
Felicitari! Raspunsul a fost postat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost editat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost sters cu succes!
Se incarca...

Cauta

Nu ai gasit ce cauti? Cauta intrebari similare sau adauga o intrebare noua.

Adreseaza o intrebare!

Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!

Adreseaza o intrebare

Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie, ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.

Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare, informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.

SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel. Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.