Lucentis

Informatii prospect Lucentis

• recomandat in: degenerescenta maculara senila, edem macular diabetic, edem macular secundar ocluziei venei retiniene, neovascularizatie coroidala,
• actiune terapeutica: Medicamente oftalmologice, medicamente antineovascularizatie

Ce este Lucentis si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Lucentis este indicat la adulti pentru:

- Tratamentul neovascularizatiei (forma umeda) din cadrul degenerescentei maculare senile (DMS)

- Tratamentul afectarii acuitatii vizuale determinate de neovascularizatia coroidala (NVC)

- Tratamentul afectarii acuitatii vizuale determinate de edem macular diabetic (EMD)

- Tratamentul afectarii acuitatii vizuale determinate de edemul macular secundar ocluziei venei retiniene (OVR de ramura sau centrala)

Mod de administrare

Lucentis trebuie administrat de un oftalmolog cu experienta in injectarea intravitroasa.

Doze
Doza recomandata de Lucentis este de 0,5 mg administrata ca injectie unica intravitroasa. Aceasta corespunde unui volum de injectare de 0,05 ml. Intervalul de timp dintre doua doze injectate in acelasi ochi trebuie sa fie de minimum patru saptamani.

Tratamentul este inceput cu o injectie pe luna pana cand se atinge acuitatea vizuala maxima si/sau nu exista semne de evolutie a bolii, si anume acuitatea vizuala a pacientului este stabila si nu apar modificari ale altor semne si simptome ale bolii in timpul continuarii tratamentului.

La pacientii cu DMS, forma umeda, EMD si OVR, pot fi necesare initial trei sau mai multe injectii lunare, consecutive.

In continuare, intervalele de monitorizare si tratament trebuie stabilite de medic si trebuie sa fie in functie de evolutia bolii, conform evaluarii parametrilor acuitatii vizuale si/sau anatomici.

Daca, in opinia medicului, parametrii vizuali si anatomici indica faptul ca pacientul nu are beneficii in urma tratamentului continuu, administrarea Lucentis trebuie intrerupta.

Monitorizarea evolutiei bolii poate include examinarea clinica, testarea functionala sau tehnici de imagistica medicala (de exemplu, tomografie in coerenta optica sau angiografie cu fluoresceina).

Daca pacientii sunt tratati conform schemei de tratament cu posibilitate de prelungire, odata ce este obtinuta acuitatea vizuala maxima si/sau nu exista semne de evolutie a bolii, intervalele de administrare a tratamentului pot fi prelungite treptat pana cand reapar semnele de evolutie a bolii sau acuitatea vizuala este afectata. Intervalul de administrare a tratamentului trebuie prelungit cu maximum doua saptamani o data pentru DMS, forma umeda, si poate fi prelungit cu pana la o luna o data pentru EMD.

Pentru OVR, intervalele de administrare a tratamentului pot, de asemenea, sa fie prelungite treptat, cu toate acestea, exista date insuficiente pentru a trage o concluzie cu privire la durata acestor intervale.

Daca reapare evolutia bolii, intervalul de administrare a tratamentului trebuie scurtat in consecinta.
Tratamentul afectarii acuitatii vizuale determinate de NVC trebuie stabilit in mod individual, la fiecare pacient, in functie de activitatea bolii.

Este posibil ca unii pacientii sa necesite o singura injectie in primele 12 luni; altii pot avea nevoie de administrarea cu o frecventa mai mare a tratamentului, care sa includa o injectie lunara. Pentru NVC secundara miopiei patologice (MP), este posibil ca multi pacienti sa necesite numai una sau doua injectii in primul an de tratament.

Lucentis si fotocoagularea cu laser in cazul EMD si in cazul edemului macular secundar BRVO

Exista o oarecare experienta privind Lucentis administrat concomitent cu fotocoagulare cu laser. Atunci cand se administreaza in aceeasi zi, Lucentis trebuie administrat la cel putin 30 minute dupa fotocoaguarea cu laser. Lucentis poate fi administrat pacientilor carora li s-a administrat anterior fotocoagulare cu laser.

Lucentis si terapia fotodinamica cu verteporfina in tratamentul NVC secundara MP
Nu exista experienta privind administrarea concomitenta a Lucentis si verteporfina.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta hepatica
Lucentis nu a fost studiat la pacientii cu insuficienta hepatica. Cu toate acestea, nu sunt necesare precautii speciale la aceasta grupa de pacienti.

Insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala.

Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei la varstnici. Exista experienta limitata la pacientii cu EMD, cu varsta peste 75 ani.

Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Lucentis la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Mod de administrare
Flacon de unica folosinta, exclusiv pentru administrare intravitroasa.
Deoarece volumul continut de flacon (0,23 ml) este mai mare decat doza recomandata (0,05 ml), o parte din volumul continut de flacon trebuie eliminata inainte de administrare.

Lucentis trebuie inspectat vizual inainte de administrare pentru a detecta eventualele particule si modificari de culoare.

Pentru informatii privind prepararea Lucentis
Procedura de injectare trebuie sa aiba loc in conditii aseptice, ceea ce presupune utilizarea unui dezinfectant chirurgical pentru maini, utilizarea de manusi sterile, a unui camp steril si a unui specul de pleoape steril (sau un echivalent) si disponibilitatea de a efectua o paracenteza sterila (daca este cazul).

Antecedentele medicale ale pacientului privind reactiile de hipersensibilitate trebuie evaluate cu atentie inainte de efectuarea procedurii intravitroase.

Inainte de injectare trebuie sa se administreze un anestezic adecvat si un bactericid topic cu spectru larg pentru a dezinfecta tegumentul periocular, suprafata pleoapelor si suprafata oculara, in conformitate cu practica locala.

Pentru injectare, acul trebuie introdus la 3,5-4,0 mm in spatele limbului, in cavitatea vitroasa, evitandu-se meridianul orizontal si tintind spre centrul globului ocular. Apoi se administreaza volumul de injectat de 0,05 ml; pentru urmatoarele injectari trebuie utilizata o alta zona sclerala.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.
Pacientii cu infectii oculare sau perioculare active sau suspectate.
Pacientii cu inflamatii intraoculare active severe.

Precautii

Reactii aferente injectarii intravitroase
Injectarile intravitroase, inclusiv cele cu Lucentis, s-au asociat cu endoftalmita, inflamatii intraoculare, dezlipire regmatogena de retina, ruptura retiniana si cataracta traumatica iatrogena. Atunci cand se administreaza Lucentis, trebuie intotdeauna sa se foloseasca tehnici adecvate de injectare aseptica.

Suplimentar, pacientii trebuie monitorizati in timpul saptamanii ulterioare injectarii, pentru a permite tratamentul precoce in cazul aparitiei unei infectii. Pacientii trebuie atentionati sa raporteze fara intarziere oricare simptome care indica endoftalmita sau oricare dintre evenimentele mentionate mai sus.

Cresteri ale presiunii intraoculare
S-au observat cresteri tranzitorii ale presiunii intraoculare (PIO) dupa 60 minute de la injectarea Lucentis. De asemenea, au fost identificate cresteri sustinute ale PIO. Atat presiunea intraoculara, cat si perfuzarea nervului optic trebuie monitorizate si mentinute la valori corespunzatore.

Pacientii trebuie informati cu privire la simptomele acestor reactii adverse posibile si trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului curant daca prezinta aceste semne, cum sunt durere oculara sau senzatie accentuata de disconfort, agravare a inrosirii ochilor, vedere incetosata sau reducerea acuitatii vizuale, intensificare a senzatiei de corp strain in ochi sau sensibilitate accentuata la lumina.

Tratament bilateral
Datele limitate privind utilizarea bilaterala a Lucentis (inclusiv administrarea in aceeasi zi) nu sugereaza un risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse sistemice comparativ cu tratamentul unilateral.

Imunogenitate
Lucentis prezinta un potential de imunogenitate. Deoarece exista posibilitatea cresterii expunerii sistemice la pacientii cu EMD, nu poate fi exclus un risc crescut de aparitie a hipersensibilitatii la aceasta grupa de pacienti.

De asemenea, pacientii trebuie atentionati sa raporteze cresterea severitatii oricarei inflamatii intraoculare, care poate fi un simptom clinic pus pe seama formarii de anticorpi intraoculari.

Utilizarea concomitenta a altor anti-FECV (factor endotelial de crestere vasculara)
Lucentis nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente anti-FECV (sistemice sau oculare).

Intreruperea utilizarii Lucentis

Utilizarea trebuie intrerupta si tratamentul nu trebuie reluat mai devreme de urmatorul tratament programat in cazul:

- unei scaderi a acuitatii vizuale corectata optim (AVCO) ≥ 30 litere comparativ cu ultima evaluare a acuitatii vizuale;
- unei presiuni intraoculare ≥ 30 mm Hg;
- unei rupturi retiniene;
- unei hemoragii subretiniene care afecteaza centrul foveei, sau daca suprafata hemoragiei este ≥ 50% din suprafata totala a leziunii;
- chirurgiei intraoculare efectuate sau planificate in precedentele sau urmatoarele 28 zile.

Ruptura la nivelul epiteliului pigmentar
Factorii de risc asociati cu aparitia unei rupturi la nivelul epiteliului pigmentar al retinei dupa terapia anti-FECV pentru DMS, forma umeda, și posibil, de asemenea, alte forme ale NVC includ desprinderea mare si/sau profunda a epiteliului pigmentar al retinei. Tratamentul cu ranibizumab trebuie initiat cu precautie la pacientii care prezinta acesti factori de risc privind rupturile epiteliului pigmentar al retinei.

Dezlipire regmatogena de retina sau cu perforatii maculare

Tratamentul trebuie intrerupt la subiectii cu dezlipire regmatogena de retina sau cu perforatii maculare in stadiul 3 sau 4.
Grupe de pacienti la care sunt disponibile date limitate

Exista numai o experienta limitata in tratamentul pacientilor cu EMD determinat de diabetul zaharat de tip I. Lucentis nu a fost studiat la pacienti carora li s-au administrat anterior injectii intravitroase, la pacienti cu infectii sistemice active, retinopatie diabetica proliferativa sau la pacienti cu afectiuni oftalmice concomitente, cum este dezlipirea de retina sau perforatii maculare.

De asemenea, nu exista experienta privind tratamentul cu Lucentis la pacientii cu diabet zaharat avand HbA1c peste 12% si hipertensiune arteriala necontrolata.

Aceasta lipsa de informatii trebuie avuta in vedere de catre medic atunci cand trateaza astfel de pacienti.

Datele disponibile sunt insuficiente pentru a trage o concluzie cu privire la efectul Lucentis la pacientii cu OVR care prezinta deteriorarea ischemica ireversibila a functiei vizuale.

La pacientii cu MP, exista date limitate privind efectul Lucentis la pacientii care au fost supusi anterior unui tratament nereusit cu terapie fotodinamica cu verteporfina (vPDT).

De asemenea, in timp ce s-a observat un efect consistent la pacientii cu leziuni subfoveale si juxtafoveale, exista date insuficiente pentru a trage concluzii asupra efectului Lucentis la pacientii cu MP si leziuni extrafoveale.

Efecte sistemice raportate la administrarea intravitroasa

Au fost raportate reactii adverse sistemice, inclusiv hemoragii non-oculare si evenimente arteriale tromboembolice, dupa injectarea intravitroasa a inhibitorilor FECV.

Exista date limitate privind siguranta tratamentului pentru EMD, edem macular determinat de OVR si NVC secundara MP la pacientii cu antecedente de accident vascular cerebral sau accidente ischemice tranzitorii. Este necesara precautie in cazul tratamentului acestor pacienti.

Interactiuni medicamentoase

Nu s-au efectuat studii specifice privind interactiunile.
Pentru utilizarea complementara a tratamentului fotodinamic (TFD) cu verteporfina si a Lucentis pentru tratamentul DMS forma umeda si MP.

Pentru utilizarea complementara a fotocoagularii laser si Lucentis in EMD si BRVO.
In studiile clinice privind tratamentul afectarii vizuale cauzate de EMD, rezultatul privind acuitatea vizuala sau grosimea retinei in regiunea centrala (GRRC) la pacientii tratati cu Lucentis nu a fost afectat de tratamentul concomitent cu tiazolidinedione.

Fertilitatea si sarcina

Femeile aflate la varsta fertila/contraceptia la femei
Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeze masuri contraceptive eficace in timpul tratamentului.

Sarcina
Nu sunt disponbile date clinice privind sarcinile expuse in ceea ce priveste ranibizumab. Studiile la maimutele cynomolgus nu au evidentiat efecte nocive, directe sau indirecte, asupra sarcinii sau dezvoltarii embrionare/fetale.

Expunerea sistemica la ranibizumab este scazuta dupa administrarea oculara, dar din cauza mecanismului sau de actiune, ranibizumabul trebuie considerat ca fiind potential teratogen si embrio-/fetotoxic.

Astfel, ranibizumabul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca beneficiul anticipat depaseste riscul potential pentru fat.

Femeilor care doresc sa ramana gravide si au fost tratate cu ranibizumab li se recomanda sa astepte ce putin 3 luni de la administrarea ultimei doze de ranibizumab inainte de a concepe un copil.

Alaptarea
Nu se cunoaste daca Lucentis se elimina in laptele uman. Nu se recomanda alaptarea in timpul utilizarii Lucentis.

Fertilitatea
Nu exista date disponibile privind fertilitatea.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Procedura de tratare poate determina tulburari de vedere temporare, care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pacientii care prezinta aceste simptome nu trebuie sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje pana cand aceste tulburari de vedere temporare nu dispar.

Reactii adverse posibile

Rezumatul profilului de siguranta
Majoritatea reactiilor adverse raportate dupa administrarea Lucentis sunt legate de procedura de injectare intravitrosa.

Cele mai frecvente reactii adverse oculare raportate dupa injectarea Lucentis sunt: dureri oculare, hiperemie oculara, presiune intraoculara crescuta, vitrita, desprindere vitroasa, hemoragie retiniana, tulburari de vedere, flocoane intravitreene, hemoragie conjunctivala, iritatie oculara, senzatie de corp strain in ochi, hiperlacrimatie, blefarita, senzatie de uscaciune oculara si prurit ocular.

Cel mai frecvent raportate reactii adverse non-oculare includ sunt cefalee, nazofaringita si artralgie.

Reactii adverse raportate mai putin frecvent, dar mai grave, includ endoftalmita, cecitate, dezlipire de retina, ruptura retiniana si cataracta traumatica iatrogena.

Reactiile advese prezentate dupa administrarea Lucentis in studiile clinice sunt prezentate sumar in tabelul de mai jos.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel#

Reactiile adverse sunt prezentate clasificate pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100), rare (≥ 1/10000 si < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). in cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Infectii si infestari
Foarte frecvente: Rinofaringita
Frecvente: Infectii ale tractului urinar*

Tulburari hematologice si limfatice
Frecvente: Anemie

Tulburari ale sistemului imunitar
Frecvente: Hipersensibilitate

Tulburari psihice
Frecvente: Anxietate

Tulburari ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee

Tulburari oculare
Foarte frecvente: Vitrita, dezlipire de corp vitros, hemoragie retiniana, tulburari de vedere, durere oculara, flocoane intravitreene, hemoragie conjunctivala, iritatie oculara, senzatie de corp strain la nivelul ochilor, hiperlacrimatie, blefarita, xeroftalmie, hiperemie oculara, prurit ocular.

Frecvente: Degenerare retiniana, tulburari retiniene, dezlipire de retina, ruptura de retina, dezlipire a epiteliului retinian pigmentat, ruptura a epiteliului retinian pigmentat, scaderea acuitatii vizuale, hemoragie vitroasa, tulburari la nivelul corpului vitros, uveita, irita, iridociclita, cataracta, cataracta subcapsulara, opacifiere a capsulei posterioare, keratita punctiforma, abraziune corneana, congestie a camerei anterioare, vedere incetosata, hemoragie la locul de injectie, hemoragie oculara, conjunctivita, conjunctivita alergica, secretie oculara, fotopsie, fotofobie, disconfort ocular, edem palpebral, durere palpebrala, hiperemie conjunctivala.

Mai putin frecvente: Orbire, endoftalmita, hipopion, hifema, keratopatie, aderenta iriana, depozite corneene, edem cornean, striuri corneene, durere la locul de injectie, iritatie la locul de injectie, senzatie anormala la nivelul ochiului, iritatie palpebrala.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente: Tuse

Tulburari gastrointestinale
Frecvente: Greata

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: Reactii alergice (eruptie cutanata tranzitorie, urticarie, prurit, eritem)

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Artralgie

Investigatii diagnostice
Foarte frecvente: Crestere a presiunii intraoculare

# Reactiile adverse au fost definite ca evenimente adverse (observate la un procent de cel putin 0,5% din pacienti) care au aparut cu o frecventa mai mare (cel putin 2 procente) la pacienti carora li s-a administrat tratament cu Lucentis 0,5 mg comparativ cu pacientii carora li s-a administrat tratament de control (placebo sau verteporfina PDT).

* observate numai la pacientii cu EMD

Reactii adverse asociate clasei terapeutice
In cadrul studiilor de faza III la pacienti cu DMS, forma umeda, frecventa totala a hemoragiilor non-oculare, un eveniment advers potential asociat cu inhibarea sistemica a FECV (factorul endotelial de crestere vasculara), a fost usor crescuta la pacientii tratati cu ranibizumab. Cu toate acestea, nu a existat un tipar omogen intre diferitele hemoragii.

Exista un risc teoretic de evenimente arteriale tromboembolice, inclusiv accident vascular cerebral si infarct miocardic, ulterioare administrarii intravitroase de inhibitori ai FECV.

In studiile clinice efectuate cu Lucentis a fost observata o incidenta scazuta a evenimentelor arteriale tromboembolice la pacienti cu NVC, DMS, EMD si OVR si nu au existat diferente majore intre grupurile tratate cu ranibizumab in comparatie cu medicatia de control.

Supradozaj

Cazuri de administrare accidentala a unei doze mai mari decat cea recomandata s-au raportat din studiile clinice la pacienti cu DMS, forma umeda, si dupa punerea pe piata.

Reactiile adverse cele mai frecvent asociate cu aceste cazuri raportate au fost cresterea presiunii intraoculare, cecitatea temporara, scaderea acuitatii vizuale, edemul cornean, durerea la nivelul corneei si durerea oculara. in caz de supradozaj, trebuie monitorizata si corectata presiunea intraoculara, daca medicul considera ca este necesar.

Informatii suplimentare

Compozitie

Un ml contine ranibizumab 10 mg*. Fiecare flacon contine ranibizumab 2,3 mg in 0,23 ml solutie. Acesta furnizeaza o cantitate adecvata pentru a se administra o doza unica de 0,05 ml care contine ranibizumab 0,5 mg.

*Ranibizumab este un fragment de anticorp monoclonal umanizat produs pe celule de Escherichia coli prin tehnologie de recombinare a ADN-ului.

Excipienti: Alfa,alfa-trehaloza dihidrat
Clorura de histidina monohidrat
Histidina
Polisorbat 20
Apa pentru preparate injectabile

Ambalaj

Flacon + kit de administrare
Un flacon (din sticla de tip I), cu dop (din cauciuc clorobutilic), continand 0,23 ml solutie sterila, 1 ac cu filtru, bont (18G x 1 1/2″, 1,2 mm x 40 mm, 5 mcm), 1 ac pentru injectie (30G x 1 1/2″, 0,3 mm x 13 mm) si 1 seringa (polipropilena) (1 ml).

Ambalaj continand numai flaconul
Un flacon (din sticla de tip I), cu dop (din cauciuc clorobutilic), continand 0,23 ml solutie sterila.

Ambalaj continand flacon + ac cu filtru
Un flacon (din sticla de tip I), cu dop (din cauciuc clorobutilic), continand 0,23 ml solutie sterila si 1 ac cu filtru, bont (18G x 1 1/2″, 1,2 mm x 40 mm, 5 mcm).

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata

Novartis Europharm Limited
Frimley Business Park
Camberley GU16 7SR
Marea Britanie