Socul anafilactic - reactia alergica ce poate fi fatala

Socul anafilactic reprezinta scaderea brusca si persistenta a tensiunii arteriale datorata unei reactii alergice brutale si masive.

Principala caracteristica a socului este timpul scurt de instalare, de ordinul minutelor - intre 10-30 minute de la contactul cu factorul alergen - si cu consecinte grave in cazul in care nu sunt luate masuri rapide.

Anafilaxia este un termen sinonim socului anafilactic, ce provine din limba greaca, ana" = impotriva si phylaxis" - protectie, reprezentand deci o reactie de aparare a organismului impotriva alergenului.

Principalele cauze ale reactiilor alergice sunt: unele medicamente, cum ar fi: seruri, antibiotice, anestezice - fie ele locale sau cele utilizate pentru anestezia generala -, anumite vaccinuri, intepaturile de insecte, muscatura de sarpe (in special cel veninos), anumite alimente precum: lapte, oua, peste, fructe de mare etc.

Frecventa aparitiei este tot mai mare datorita cresterii factorilor alergeni - fie ei din mediu sau cei alimentari -, ori medicamentosi si sensibilizarii dezvoltate pe seama expunerii la diversi alergeni, uneori nevoit.

Principalele semne si simptome sunt determinate de o asociere intre mai multe reactii instalate in intreg corpul:

1. Semne aparute la nivelul pielii: mancarimi, roseata, leziuni de urticarie, edeme la nivelul fetei sau la locul intepaturii/muscaturii.

2. Semne respiratorii prin dificultatea de a respira, ce este determinata de tumefactia unor tesuturi de la nivelul gatului (edem laringian, ce duce la laringospasm) si de un spasm al bronhiilor ce produce o respiratie suieratoare asemenea celei din criza de astm.

3. Semne cardiace cauzate de scaderea brusca a tensiunii arteriale cu accelerarea pulsului, care poate fi slab perceput la incheietura mainii si uneori neregulat.

Alte simptome ce pot aparea sunt:

- senzatia de sufocare sau de “nod in gat”;
- raguseala sau chiar dificultatea de a vorbi;
- greata si varsaturi, insotite de dureri abdominale;
- senzatia de furnicaturi in tot corpul;
- transpiratie;
- ameteli ce pot duce la pierderea constientei.

De cele mai multe ori, cazurile de soc anafilactic ajung in urgente si, fiind cazuri grave, nu este timp de pierdut pentru investigatii.

Se examineaza pacientul, se conecteaza la un aparat pentru a i se monitoriza tensiunea arteriala si se initiaza tratament antialergic injectabil pentru a avea un efect mai rapid.

Apoi, daca pacientul este in afara oricarui pericol, se efectueaza si alte investigatii precum testele cutanate - pentru a vedea la ce este alergic si a sti sa evite de anumite medicamente, alimente si respectiv intepaturi de insecte, iar daca din nestire ia contact cu unul din alergeni, ar fi indicat sa aiba in casa sau la el un medicament antialergic.

Instituirea rapida a tratamentului permite regresia semnelor si simptomelor, fara a aparea prea multe complicatii. In caz de intarziere sau evolutie fulminanta se poate instala decesul prin stop cardio-respirator fara rezultate la manevrele de resuscitare.

Pentru a nu da gres in initierea tratamentului corect este important sa se fac un diagnostic diferential si cu celelalte patologii care pot determina simptome asemanatoare.

Aceste patologii sunt: criza severa de astm bronsic, ce determina si ea aparitia respiratiilor suieratoare si dificultati respiratorii, atacurile de panica sunt si ele insotite de senzatia de “nod in gat”, transpiratii si chiar dureri in piept, sincopa (lesinul), infarctul miocardic acut, care prezinta simptome uneori identice cu mici diferente, sau diverse afectiuni cutanate ce pot fi usor confundate cu o reactie anafilactica.

Medicamentul salvator in caz de soc anafilactic ce se administreaza in ambulator sau la momentul sosirii ambulantei la locul faptei este adrenalina. Aceasta va fi injectata fie subcutanat, fie intramuscular sau intravenos, si poate fi administrata si de catre pacient daca nu este ceva grav sau de alte persoane instruite.

Chiar si dupa ameliorarea simptomelor, in urma tratamentului administrat este necesara supravegherea medicala deoarece exista posibilitatea unei recidive in urmatoarele ore.

Dupa externare, pacientul este instruit ce trebuie sa faca daca reapar simptome sau daca mai trece printr-un alt episod si i se recomanda un tratament antialergic (sau antihistaminic), ce se administreaza seara, la culcare, deoarece poate crea somnolenta pe parcursul zilei.

In cazul in care administrarea inainte de culcare este imposibila, atunci acesta va fi administrat cu prudenta.

Preventia si educatie sunt foarte importante pentru pacientii cunoscuti cu alergii multiple si antecedente de soc anafilactic.

Acestea se fac in urma unei anchete alergologice ce permite pacientului sa cunoasca toate substantele interzise pentru el si a evita aparitia unei alergii severe ce poate duce pana la soc anafilactic.

Dupa ancheta, urmeaza initierea pacientului in ceea ce trebuie sa stie daca se expune la un episod alergic din diverse cauze si se incepe cu recunoasterea simptomelor ce pot aparea brusc, apoi cu medicatia de prim-ajutor, ce consta dintr-o trusa speciala disponibila in farmacii ce contine adrenalina autoinjectabila.

Pentru a evita aparitia unui soc anafilactic, trebuie evitati factorii alergeni importanti si, in cazuri iminente, trebuie actionat rapid prin mijloace medicale sigure si precise pentru a evita instalarea socului si eventualele complicatii grave.