Ajutor ce sa fac:((

nu-mi vine sa cred cat de iresponsabil e baietasul asta!!!! cum poate sa spuna asa ceva? iubita sa stii ca nu tre sa te rogi de el sa ti-l lase pentru ca nu e o bluza pe care vrei sa ti-o cumpere el, este un copil asupra caruia si tu ai dreptul sa decizi, la urma urmei este corpul tau si tu ii dai viata copilului daca vrei sa-l pastrezi el este obligar moral sa te sprijine in orice decizie iei!!!! daca nu vrea, nu vrea si cu asta basta, incearca sa cauti sprijin la matusa ta. ea stie ca esti imsarcinata? spune-i ca nu ai nevoie decat de un acoperis deasupra capului, pentru ca tu iti poti lua un servici si il poti intretine singura. inceraca si asa daca vrei sa-l pastrezi. bafta multa.

a si sa nu uiti ca dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti duce!

valicohai, societatea nu prea mai condamna astfel de copii, sunt intalniti la tot pasul, sunt consecintele unei lipse acute de educatie in acest sens, ale hormonilor ce au scapat de sub control, etc...
este foarte adevarat, avortul implica mult prea multe riscuri, cele fizice sunt de cele mai multe ori trecatoare (asta in cazul in care nu se instaleaza o sterilitate in urma avortului, dar, in ziua de azi am mai evoluat putin, nu mai intalnesti asa de des...). raman cele mai grave, cele psihice, sufletesti, ramane pentru totdeauna vina de a fi luat o astfel de decizie, raman intrebari retorice de genul: "oare cum ar fi aratat", "ce-ar fi ajuns in viata daca l-as fi lasat"... si nu le enumar pe toate ca nu ajunge spatiul, nici macar cel virtual. am facut si eu doua avorturi, primul a fost cam in aceeasi situatie, la insistentele altora, desi eram proaspat casatorita, aveam unde sa locuim, ce sa mancam, au sarit toti "batranii" ce s-au considerat mai intelepti decat noi, au insistat ca suntem prea tineri, prea necopti, ca nu stim ce implica cresterea unui copil (de parca ar sti cineva pana nu se loveste de situatie...), ca mai avem timp... etc... am fost bombardata cu sute de argumente pana am cedat. pana voi inchide ochii pentru totdeauna voi regreta asta, atunci am luat decizia sa nu mai ascult de nimeni in afara de propria mea voce, sa-mi fac propriile greseli si sa-mi suport consecintele.
asta te-as sfatui si pe tine, corina, nu mai cere sfaturi, o astfel de decizie, indiferent care va fi aceea, trebuie luata numai de persoana direct implicata si aceea esti numai si numai TU!!!!! nu mai cere nici acordul tatalui copilului, nu este el cel care duce sarcina si nici nu va fi el acela care va regreta un eventual avort. tine cont ca-ti trebuie multa rabdare si putere in cresterea unui copil, daca va fi chinuit de colici, de ex, vor urma nopti nedormite, plansete, creierii tai vor bubui de oboseala, ai da orice pentru o ora de somn, dar... aceste "probleme" trec, sunt uitate imediat dupa ce vor trece. vor urma grijile, raceli, diverse boli, poate te vei lovi si de lipsa banilor, dar nu stiu cum naiba se face ca mereu se gasesc solutii la astfel de impedimente si satisfactia va fi pe masura. cu alte cuvinte, daca pui in balanta argumentele PRO si CONTRA intotdeauna vor atarna mai greu cele PRO, intotdeauna iti va parea mult prea bine ca nu ai facut avortul si intotdeauna va fi mult prea chinuitor gandul ca ai renuntat la copil.
o sa-ti mai dau alt exemplu personal. eu am doi copii, unul de 4 ani si o pitica de 2 ani. cand avea cel mare 1 an si 5 luni am ramas insarcinata cu cea mica. mi-am pus mii de intrebari, am luat in calcul si varianta renuntarii la copil, ma gandeam ca nu avem prea multi bani, ca doi copii mici sunt mult prea greu de crescut (deci nu imposibil), ma intrebam ce voi face cand le va fi la amandoi foame, cand le va fi la amandoi somn, etc... acum luam decizia sa fac avort, acum ma razgandeam, pana la urma (nu mai scriu toate detaliile ca deja am scris prea mult) am decis sa las copilul sa se nasca si... acum ma uit la ea si nu-mi vine sa cred ca am gandit vreodata sa nu o am, am uit la ea si rad de toate problemele pe care mi le imaginam, imi dau seama ca proverbul "nevoia te invata" nu sunt doar simple cuvinte, e o realitate de luat intotdeauna, fara execptii, in considerare. spun asta in conditia in care mi-am crescut singura copiii, aproape literalmente, nici macar de la tatal lor nu am avut mare ajutor...
eu nu te sfatuiesc nici sa faci avort nici sa nu faci, te sfatuiesc numai sa privesti adanc in sufletul tau si sa iti dai seama ce vrei cu adevarat si, daca vrei copilul, fa-l, gandeste-te cum sa faci rost de bani suficienti sa-i asiguri hrana de baza (mofturile nu-si au rostul in supravietuire) si... mergi inainte!! te sfatuiesc sa nu iei o decizie pe care sa o regreti mai tarziu si sa iti gasesti curajul de a te lupta cu prejudecatile si cu greutatile. de unde acest curaj? din dragostea pentru propriul copil, din instinctul de autoconservare si mai ales din puternicul instinct matern. acolo gasesti tot ce-ti trebuie...

Parerea mea este sa pastrezi copilul pentru ca el nu are nici o vina de greseala pe care ati facut-o voi.Plus de-asta avortul este cel mai mare pacat de pe pamant,in alte tari este chiar interzis si chiar considerat o crima.Daca zici ca ai 20 de ani eu cred ca esti destul de matura sa-ti asumi responsabilitatea ai putea sa te angajezi undeva si sa-ti cresti copilul.Chiar daca acum este o celula iara pana la 2 luni luni jumate este un embrion pentru mine tot acelasi pacat este.Eu sunt impotriva avortului la noi in moldova se fac si cate 5 sau 6 copii nimeni nu se gandeste la avort.Dupa avort vei avea mustrari de constiinta care te vor chinui mai tot timpul, e mai important copilul si sanatatea ta.Eu zic un NU hotarat impotriva avortului dar este decizia ta.Apropo Iuli imi cer scuze ca te contrazic dar nu cred ca o rabda sufletul sa-si lase copilul intr-un centru de plasament sau sa-l dea spre adoptie poate sunt eu prea sufletista dar asa ceva n-ai cum sa faci.Sa se gandeasca de 10 ori inainte sa faca un pacat atat de mare.Lasa copilu sa traiasca daca Dumnezeu ti l-a dat tot El are grija de toate.Cum sa te rabde inima sa-ti avortezi copilasul?Ce e asa greu sa lupti pentru copilul tau? esti tanara si poti sa te angajezi undeva sa ti-l cresti.

sigur esti insarcinata? ai fost la medic? dupa 1-2 saptamani poti fi asa sigura?

Ludmila, sunt si eu din Moldova :) ...cred ca 5-6 copii nu se mai fac nici la tara in ziua de azi. Sa ma crezi , se gandesc oamenii la avort si in Moldova...Si, dumnezeu NU are grija de cei care nu ingrijesc singuri de ei !
Corina, sa ceri pastrarea sarcinii ca si un cadou de ziua de nastere este o atitudine imatura si sp***a.Sa ai atitudinea unui copil care plange ca vrea papusa din vitrina pentru ca este draguta si dulce nu este nicidecum un potrivita. Copilul cere sacrificiu si responsabilitate, trebuie sa constientizezi acest lucru.Pentru a creste un copil ,trebuie sa ai atitudine de femeie matura, trebuie sa fii responsabila si sa nu lasi lucrurile la voia intamplarii. Discuta cu partenerul tau ca si un prieten...sa va ascultati, sa analizati situatia din toate punctele de vedere...smiorcaindu-te, isterizand si milogindu-te ca o fetita nu o sa rezolvi nimic.

''Smiorcaindu-te''....ce p***ai sunt astea fratilor?
Va dati seama de cat de contrariata e copil asta acum?
Erati mai maturi ca ea la aceiasi varsta?
Se poate baza cumva pe mucosul ala care nu vrea sa foloseasca prezervativ, fiindca ii reduce din senzatii?
Are rost s-o mai certati pe ea ca n-a impus ca regula folosirea prezervativului?
Si ar mai fi multe intrebari!
Ultima e asta: te-a mai intrebat cineva; de unde stii la doua saptamani ca esti insarcinata?
Si un sfat: nu va mai .....ca p***ai mai generatie de hip-hop si manele si cu capetele seci-seci!
Sunt atatea metode contraceptive tampitilor!!!

Pe cine certi pana la urma, Adrianenescu?
Fiecare este stapanul propriului corp si mai mult inca, a propriului destin ! Corina nu mai e copil, este femeie.
sunt de acord, sunt multe metode de contraceptie...dragoste sa fie! si cand e timpul, o familie si copii fericiti.

nici nu a sustinut in mod sigur ca-i insarcinata, eu ma gandesc ca i-a intarziat mentruatia vreo 2 saptamani, de aici a dat si o varsta probabila a sarcinii...
e usor sa arunci cu vorbe grele, in afara de faptul ca nu s-au protejat, desi exista destule metode (eu dau vina pe lipsa educatiei) cert este (asta daca este cert) ca exista acest copil. nu aduc argumente religioase, sunt convinsa ca are cine s-o faca, eu pot doar sa-mi aduc aminte de propriile experiente si sa spun cu siguranta ca, daca as fi avut minte de acum, as fi exclus varianta avortului din start. a spus cineva (imi cer scuze ca am uitat cine) ca cei mai in varsta, cei care au prins vremurile in care avortul era un lux, o ilegalitate, cei pentru care contraceptia era un vis frumos, imediat propun aceasta solutie la sarcinile nedorite, femeile acelor vremuri (mult compatimite de mine...), neac***a alternative, faceau un avort la fel de usor ca atunci cand isi scoteau cate o masea, era ceva banal, pe de o parte le inteleg, ar fi fost imposibil sa tot toarne la copii asa cum le impunea ceausescu, dar... acum e putin schimbata conceptia, un copil nu mai este considerat (nici macar atunci cand a venit neplanificat...) un accident neplacut, ceva de care trebuie sa scapi cat mai repede, copiii nu mai sunt niste fiinte ce veneau pe lume din dorinta unui dictator, au capatat statutul de fiinte, pur si simplu, asta din momentul conceptiei...
e adevarat ca avortul e calea cea mai usoara, te scuteste de multe greutati si griji, dar orice mama poate sa spuna ca un copil merita adus pe lume in ciuda tuturor greutatilor pe care le implica.
la 20 de ani eu consider o femeie perfect capabila sa se descurce cu un copil, o femeie poate fi imatura pana la adanci batraneti, sau se poate maturiza brusc odata cu astfel de experiente. copilul te maturizeaza si daca nu vrei, numai gandul ca acea fiinta e dependenta total de tine, ca, in afara de tine nu mai gaseste siguranta la nimeni altcineva... pfff... nu vreau sa ajung la melodramatisme:)))) dar in dragostea fata de copilul tau (nu cred ca e cineva atat de cretin incat sa nu-si dea seama cat de diferit e de o papusa din vitrina...) gasesti toate resursele necesare, solutii la toate problemele, oricat de dificile par la prima vedere.
eu as zice sa n-o mai judecati, sa n-o mai jigniti, ca ea sunt incredibil de multi, nu neaparat din familii destramate sau imorale. sunt extrem de multi parinti prinsi in valtoarea grijilor, a ratelor, a lipsei banilor, care omit sa observe ca odrasla lor a crescut, ca a ajuns la varsta la care hormonii nu mai asculta de vocea ratiunii, care amana cat mai mult din comoditate discutiile de genul acesta si care, pusi in fata faptului implinit, nici nu iau in considerare dorinta copilului, il arunca la ginecolog si-i spun sa nu iasa de acolo fara "problema rezolvata"

Victimizarea nu-i va aduce nimic bun fetei, este un sfat. Daca se va plange orisicui de faptul ca nimanui nu-i pasa de ea si de copil, nu va rezolva nimic.Daca Corina isi iubeste prietenul si-l vrea alaturi, vrea sa pastreze si sarcina, cred ca ar trebui sa fie mai hotarata si mai puternica...daca el o vede plangand si cersindu-i (eu asa am intuit situatia lor, sa am iertare daca gresesc) probabil nu intelege gravitatea situatiei si nu i se trezeste simtul responsabilitatii.
Eu sunt casatorita de un an si inca nu ne dorim copii.Ma gandeam ca daca nu as fi fost casatorita si as fi ramas insarcinata, as fi pastrat sarcina (am 25 de ani si as fi gasit iesire din situatie), ar fi fost numai si numai decizia mea. Fiind cu sotul, pe care il iubesc foarte mult, am fi analizat si hotarat amandoi...Daca el nu ar fi nicicum de acord (din motive rezonabile!) , nu as fi pastrat sarcina...Asa ca...mai bine prezervativ, anticonceptionale ,pastila de a doua zi decat sa fim pusi in fata acestei dileme.
Corina sper sa ia decizia cea mai potrivita pentru ea.
Si fie ea cum nu ar fi de dureroasa, aceasta perioada... dar pana la urma, sa ajunga o lectie invatata.

pastreaza copilul ca el tot are dreptul deasi trai vieata