Diferenta

Scarlatina

de pe sfatul medicului

Generalitati
Scarlatina este o boala infecto-contagioasa a copilariei, intalnita mai frecvent sub vasta de 10 ani. Se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, alterarea starii generale, enantem (angina streptococica, ciclu lingual) si exantemul caracteristic (eruptie tegumentara maculo-papuloasa, urmata de descuamare tegumentara).
Este determinata de actiunea unei toxine eliberate de catre streptococii beta-hemolitici de grup A. Transmiterea se face pe cale respiratorie, prin tuse, stranut, ras, vorbit, de la bolnavii cu scarlatina, cu angina streptococica sau purtatorii sanatosi de streptococ beta-hemolitic de grup A la nivelul orofaringelui.

Etiologie

Streptococii fac parte din flora normala a omului si animalelor, gasindu-se in mod normal in tractul respirator superior. Dupa natura unui antigen din peretele celular, streptococii se impart in grupe serologice notate cu litere mari ale alfabetului latin: pana in prezent se cunosc serogrupele de la A la H si de la K la V. Din punct de vedere al patogenitatii cel mai important este grupul A urmat in ordinea frecventei de C, G, B, D si F. In acelasi timp se clasifica si in functie de tipul de hemoliza pe care-l determina (la cultivarea in laborator), in: alfa-hemolitici (hemoliza incompleta), beta-hemolitici (hemoliza completa) si nehemolitici.
Agentul etiologic al scarlatinei este streptococul beta-hemolitic de grup A, care se transmite pe cale respiratorie, direct: prin picaturile de saliva raspandite in atmosfera in timpul vorbirii, stranutului, rasului etc. sau indirect, prin obiecte contaminate si mai rar, pe cale digestiva.

Epidemiologie

Scarlatina este o boala infecto-contagioasa sporadic-endemica, cu aparitia unor focare epidemice mai ales in colectivitatile de copii. Copiii sub varsta de 10 ani au o receptivitate mai mare pentru scarlatina, grupa de varsta cel mai frecvent afectata fiind 5-9 ani; baietii sunt mai des afectati decat fetele si apare cu o frecventa de 4-5 ori mai mare in mediul urban decat in mediul rural. De asemenea s-a constatat o periodicitate sezoniera de toamna-iarna si multianuala, aparand epidemii la 5-6 ani.
Izvorul de infectie este reprezentat de catre:
- bolnavii cu scarlatina: care sunt contagiosi incepand de la sfarsitul perioadei de incubatie, in perioada de debut, in perioada de stare 1-2 zile dupa inceperea tratamentului cu penicilina; in absenta tratamentului, pot fi contagiosi si in perioada de convalescenta, pana la 10 saptamani
- bolnavii cu angina streptococica, determinata de o tulpina de streptococ beta-hemolitic care are capacitatea de a secreta toxina eritrogena responsabila de aparitia scarlatinei
- bolnavii cu forme usoare de boala, care pot trece neobservate sau purtatorii sanatosi de streptococ beta-hemolitic tip A; se apreciaza ca aproximativ 20% din pop**atie este purtatoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui.
Odata patrunsi in caile respiratorii, streptococii se inmultesc la nivelul faringelui, determinand local angina („rosu in gat”) si elimina o toxina (eritrotoxina) care difuzeaza in organism determinand aparitia eruptiei cutanate caracteristice.
Dupa scarlatina ramane o imunitate durabila, bazata pe anticorpi antitoxina.

Cuprins articol
1.Generalitati2.Semne si simptome3.Diagnostic4.Tratament5.Profilaxie Semne si simptomeSusPerioada de debut


Dupa operioada de incubatie care variaza intre 2-6 zile, boala debuteaza brusc cu febra, alterarea starii generale, varsaturi si odinafagie (dureri de gat la inghitit). Febra poate atinge valori de 39-40C, fiind frecvent precedata defrisoane si insotita de tahipnee, tahicardie; la sugari si copii mici se poate insoti de agitatie si chiar convulsii.

La examinarese constata prezenta anginei eritematoase (rosu in gat), de culoare rosu-intenssi adenopatie submaxilara silatero-cervicala, care este intotdeauna prezenta. De asemenea aparmodificari si la nivelul limbii, care urmeaza un ciclu caracteristic peparcursul evolutiei bolii; in perioada de debut, este acoperita de un depozitalbicios, dand aspectul descris ca „limba de portelan”. Angina eritematoasa simodificarile de la nivelul limbii, care apar in scarlatina constituie ceea ce se numeste enantemul scarlatinos.

Fata are un aspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si congestia (roseata) obrajilor, semn descris ca „masca lui Filatov” sau „faciesul palmuit”.

Perioada de stare

Exantemulscarlatinos apare dupa 24-48 de ore de la debut: difuz, rosu intens, stacojiu, punctat de mici papule rosii, aspre la pipait; mai intens pe fataantero-interna a membrelor, la plicile de flexiune si mai ales la plica cotuluiunde apare o linie transversala usor hemoragica (semnul Pastia), care este mai persistenta; pe fata nu este exantem puctiform, ci o congestie intensa a obrajilor, buze carminate si cu o paloare in jurul gurii, (facies palmuit sau masca lui Filatov).

Enantemulconsta in angina eritematoasa insotita de adenopatiile cervicale si submaxilarecu ganglionii mariti in volum, sensibili la palpare, dar fara fenomenesupurative, cu modificari linguale caracteristice, cunoscute sub denumirea deciclu lingual. Ciclul lingual consta in modificarea aspectului limbii de la ozi la alta; nu lipseste niciodata fiind patognomonic:

- in prima zi:depozit alb-slaninos (limba de portelan)

- a 2-a zi :se descuameaza dinspre margini spre baza

- a 3-a zi :varful este descuamat insa baza prezinta depozit alb

- a 4-a zi: limbadescuamata total, se vad papilele (limba zmeurie)

- apoi, inperioada de consvalescenta se reepitelizeaza rezultand aspectul cunoscut ca „limba lacuita”.

Semnelegenerale se mentin, febra persistand inca 2-3 zile de la introducereaantibioticului. Doar in formele severe, toxice, se mentioneaza modificaricardio-circulatorii, cu tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, hipotensiune arteriala, colaps, hepatomegalie, uneori insotita de subicter, nefrita infocar, simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism) si artralgii toxice.


Perioada de convalescenta

Dupa 7-14zile de la debut, apare descuamarea furfuracee la nivelul fetei si lamelara sau in lambouri, la nivelul extremitatilor. Limba se reepitelizeaza, ac***a oculoare rosie-inchisa, lucioasa (limba lacuita sau limba de pisica). In scarlatina tratata precoce cu antibiotice, descuamarea este discreta.

Complicatii

In generaleste o boala autolimitanta, dar in unele cazuri, netratate, in evolutia bolii pot apare si complicatii. Acestea sunt reprezentate in timpul perioadei de stare de catre: artrita toxica, nefrita, cardita, encefalita. In convalescenta prin extindere la organele din jur pot apare complicatii septice de tipul: sinuzite, otite, mastoidite, adenite, flegmon amigdalian, flegmon al planseului bucal. Complicatiile care pot apare mai tarziu, dupa infectia scarlatinica, sunt: reumatismul articular acut si glomerulonefrita post-streptococica, insa au devenit rare astazi.

DiagnosticSusDiagnosticuleste suspicionat cand apare eruptia cutanata caracteristica, de tipmaculo-papulos, in prezenta febrei si anginei.


Investigatiilecare ajuta la confirmarea suspiciunii de scarlatina sunt:




- teste de laborator pentru evidentierea sindromului biologic inflamator: leucocitoza cuneutrofilie, eozinofilie, VSH accelerat, fibrinogenemie crescuta.
- teste bacteriologice: evidentierea, prin culturi de la poarta de intrare, a streptococului beta hemolitic (neobligatorie pentru acceptarea diagnosticului);exudatul faringian se recolteaza dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele pe dinti, inainte de inceperea tratamentului (cu ajutorul unui tampon steril se sterg amigdalele si peretele posterior al faringelui, evitandu-se atingerea limbii, luetei si contaminarea lui cu saliva); la purtatorii sanatosi se recolteaza exudat nazo-faringian si nazal; dupa recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor faringian, nazo-faringian si nazal, sevor transporta in maximun doua ore la laborator
- teste serologice: reactia ASLO deceleaza anticorpii anti streptolizina-O.


Titrul ASLO creste in urmatoarele conditii:






- inconvalescenta dupa scarlatina creste peste 200u/ml (titrurile normale ASLO suntcuprinse intre 166-200 u/ml (metoda clasica); mentinerea crescuta a titrului ASLO exprima evolutia catre sindrom postst reptococic sau catre complicatii tardive
- infectie streptococica in antecedentele recente ale pacientului, cand se inregistreaza o crestere in dinamica a titrului; dupa o angina streptococica, titrul ASLO crestein 2-3 saptamani, atinge nivelul maxim la 5 saptamani si scade apoi lent, panala 6-12 luni (in cazul in care boala se vindeca)
- instalareasau agravarea unei complicatii postst reptococice (cu exceptia coreei, cand ASLOeste normal)
- eficienta tratamentului: antibioterapia instituita precoce face ca titrul ASLO sa creasca mai putin, iar corticoterapia determina revenirea mai rapida la valori normale; in infectiile streptococice netratate titrurile ating valori maximale (pana la2500 u/ml)
- starea depurtator sanatos de streptococ beta-hemolitic.


Valori falspozitive se pot inregistra in hiperlipemii, hipergamaglobulinemii (mielommultiplu).

TratamentSusToti bolnaviide scarlatina se interneaza obligatoriu in spital timp de 7-10 zile pentru izolare si tratament. Repausul la pat este recomandat timp de 7-10 zile, dupacare bolnavul ramane in izolat la domiciliu pana la 14-21 de zile de lainceputul bolii, fiind urmarit in continuare de catre medicul de familie panala 30 de zile, in vederea depistarii eventualelor complicatii. Se urmareste examenul de urina si exudatul faringian. Se considera vindecat, un pacient care dupa 21 de zile de la debutul bolii, la doua exudate faringiene consecutive nu se mai depisteaza streptococ beta-hemolitic, daca examenele de urina sunt normale.


Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat in primele zile de boala; pe masura ce scadefebra si se amelioreaza starea generala si toleranta digestiva, se revine treptat la regimul alimentar normal.

Pojarul

de pe sfatul medicului

GeneralitatiRubeola, numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic. Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung.

Cuprins articol
1.Generalitati2.Cauze3.Simptome4.Investigatii5.Tratament medical6.Tratament ambulatoriu7.Profilaxie CauzeSusVirusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin picaturi de fluid de la nivelul membranelor mucoase care contin virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin picaturile de fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau bauturi la comun. Se poate produce infectarea si prin contactul cu o suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar apoi atingerea zonelor ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange infectat, la nivelul unor leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala zonele afectate imediat.

SimptomeSusSimptomele tipice de rubeola sunt:
- un rash (exantem) minor
- edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele urechilor si occipital, partea posterioara a capului)
-febra moderata.
Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai ales la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. Durerile articulare (mai frecvente la femei) pot sa dureze mai mult de o luna pana dispar. Marirea ganglionilor din zona gatului este comuna multor boli virale; in cazul rubeolei, ganglionii cel mai frecvent afectati sunt cei localizati retroauricular si cei occipitali; gradul in care acestia se maresc si sensibilitarea acestora este patognomonica (specifica) rubeolei
Uneori rash-ul cutanat este singurul simptom de rubeola care pare la copiii mici.Copiii mai mari si adolescentii pot prezenta si febra, dureri oculare, dureri in gat si o stare de rau general; poate sau nu sa apara rash-ul.
Simptomele de rubeola, in special durerea si edemul de la nivelul articulatiilor, sunt mai frecvente la adulti decat la copiii.
Rash-ul tegumentar specific rubeolei este minor, debuteaza la nivelul fetei si se extinde la nivelul gatului si toracelui (pieptului) si apoi pe tot corpul. La inceput poate sa aiba un aspect de eritem (roseata) difuz, apoi devine eritem punctiform cu leziuni maculare neconfluante. Este de asemenea intalnita si o forma de rubeola fara rash cutanat. Chiar daca nu apare rash-ul tot exista contagiozitatea bolii.
Poate sa apara ca o complicatie a rubeolei, infectia la nivelul creierului (encefalita). Este o complicatie rara dar foarte serioasa. Unul din cinci bolnavi ce fac encefalita decedeaza.
Infectia fatului cu virusul rubeolic in primul trimestru este un risc pentru avort spontan, moarte fetala si defecte congenitale ale fatului. Mai mult de 90% din fetii infectati in primele 11 saptamani de sarcina dezvolta sindrom rubeolic congenital. Acest sindrom poate provoca defecte congenitale severe. Tulburarile de auz sunt cele mai frecvente, desi cataracta,glaucomul sialte probleme oculare, defecte de cord, afectiuni cerebrale, retard mintal si psihic (oprirea cresterii) si boli osoase pot de asemenea sa apara.
Alte boli si afectiuni virale pot provoca simptome si rash similar celui din rubeola. Din aceste motive, rubeola poate fi confudata cu:
-forme usoare de scarlatina, o boala care apare cel mai frecvet la copiii intre 2 si 10 ani, care au avut cu putin timp in urma angina (gat rosu)
-pojar, care se mai numeste si rujeola sau pojarul rosu
-boala a cincea (parvovirusurile B19), o boala contagioasa si de obicei o forma usoara de afectiune virala care apare la copii
-varicela, o boala usoara virala care afecteaza copiii mici; debuteaza de obicei cu febra mare 39.4 C pana la 40.6 C care dureaza 2-3 zile
-mononucleoza infectioasa, boala virala produsa de virusul Epstein Barr in cele mai multe cazuri; mononucleoza apare cel mai frecvent la adultii tineri intre 15 si 24 de ani
-reactii alergice la medicamente
-unele infectii gastrice sau intestinale (gastrointestinale) cum ar fi gastrita.

InvestigatiiSusPrin examinarea sangelui la un bolnav cu rubeola se identifica anticorpii anti virus rubeolic. Aceste informatii pot ajuta medicul sa identifice daca:
-este o infectie recenta produsa de virusul rubeolic
-este o imunizare anterioara prin vaccinare sau daca boala a existat in antecedente.
Uneori se face o cultura virala, care poate sa identifice daca infectia curenta este produsa de virusul rubeolic. In orice caz, rezultatele se obtin in cateva saptamani.

Rubeola la copii si adulti

Daca copiii sau adultii nu au fost imunizati si se suspecteaza rubeola, se vor face teste ale sangelui care sa identifice anticorpii si sa se confirme diagnosticul. Se poate pune diagnosticul si fara examinarea sangelui, daca se cunoaste ca in antecedente nu a existat boala. Acest lucru se intampla cand exista simptome specifice de boala sau a existat contact cu o persoana cu diagnostic confirmat de rubeola.

Rubeola la femeile gravide

Ca parte a examinarilor de rutina prenatale, se determina si daca a existat imunizare pentru rubeola. Daca a existat expunere la rubeola si nu s-a produs imunizarea la boala, se recomanda injectarea de imunoglobuline (Ig). Imunoglobulinele nu previn infectarea cu virusul rubeolic, dar pot reduce simptomele si pot sa scada riscul de aparitie a defectelor congenitale. Aceasta examinare a sangelui va fi repetata la 2-3 saptamani. Daca rezultatele sunt negative, se va repeta testul din nou dupa 6 saptamani de la expunerea initiala, pentru a se asigura absenta infectivitatii.

Rubeola la nou-nascuti

Un copil nascut cu defecte congenitale care sugereaza infectia cu rubeola, va fi examinat imediat pentru a se determina daca rubeola a fost cauza. Diagnosticul se pune la nou-nascut prin examinarea fizica si istoricul medical al mamei, inclusiv ingrijirea prenatala. Daca se pune diagnosticul de sindrom rubeolic congenital, se previne transmiterea bolii si la ceilalti copii din spital.
In unele tari se testeaza toti nou-nascutii pentru defecte de auz, cel mai frecvent defect care se asociaza rubeolei. Daca se identifica acest defect se vor face mai multe investigatii, pentru a se cunoaste daca este vorba de rubeola. Acest lucru este de ajutor medicilor, daca este nevoie sa caute si alte defecte congenitale si semne de rubeola congenitala la copil.

Tratament medicalSusTratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul (paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si sindromul Reye.
Daca copilul se naste cu rubeola, se iau masuri de izolare a copilului fata de alte persoane susceptibile la boala. Se va tine copilul la domiciliu, se va face o igiena adecvata si o imbaiere cu grija. Acestea fiind cele mai importante mijloace de controlare a bolii.
Se vor lua masuri suplimentare fata de femeile insarcinate. Femeile insarcinate care lucreaza cu copii, vor minimaliza contactul direct cu acestia, evitand expunerea la saliva sau puparea copiilor pe gura. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an.

Tratamentul la gravide

Femeile care vor sa devina gravide si care sunt nesigure de imunizarea lor la rubeola, se vor vaccina cu cel putin o luna inainte de sarcina. Chiar daca se face imunizarea in primul trimestru de sarcina, riscul la fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Femeile gravide si susceptibile la boala (neimunizate), trebuie sa se adreseze medicului specialist. Se va recomanda administrarea unei injectii cu imunoglobuline (Ig) daca a existat expunerea la virus. Imunoglobulinele nu previn infectia rubeolica, dar pot diminua simptomele de rubeola si poate sa scada riscul de defecte la fat. In orice caz, imunoglobulinele nu elimina riscul de aparitie al unui defect congenital datorat sindromului de rubeola congenitala; au existat cazuri de aparitie a sindromului de rubeola congenitala la copiii nascuti din mame la care s-au administrat imunoglobuline.
Femeile gravide nu sunt imunizate cu virus activ (viu), administrat sub forma obisnuita de vaccin MMR.
Femeile gravide care au fost infectate cu virusul rubeolic in primul trimestru de sarcina, se vor adresa medicului specialist pentru a se examina riscul de aparitie a sindromului rubeolic congenital si ce optiuni au la dispozitie.
Pot sa apara probleme la fat datorita infectarii mamei in timpul primului trimestru de sarcina cu virus rubeolic. Tratamentul variaza in functie de caz si daca exista sau nu defecte la fat.

Tratament ambulatoriuSusTratamentul la domiciliu al rubeolei se bazeaza pe administrarea de multe lichide si cat mai mult repaus. Se poate administra acetaminofen, cum este paracetamolul pentru febra si starea generala de rau. Nu se administreaza aspirina la persoanele cu varsta mai mica de 20 de ani datorita asocierii aspirinei cu sindromul Reye.
Exista riscul contactarii rubeolei daca nu a existat o imunizare anterioara sau daca nu s-a produs boala in antecedente. Din acest motiv persoanele bolnave de rubeola trebuie sa evite contactul cu persoanele susceptibile la boala.
Copiii, adolescentii si adultii cu rubeola nu trebuie sa se prezinte la gradinita, scoala, loc de munca sau sa se afle in contact cu alte persoane, in special femei gravide, timp de 7 zile dupa aparitia rash-ului cutanat.

ProfilaxieSusExista imunizarea pentru evitarea aparitiei rubeolei. Se administreaza in combinatie un vaccin pentru pojar, oreion si rubeola, sub forma unei singure administrari numit MMR. Exista doua doze de vaccin care este injectat la distanta de cel putin 4 saptamani. Prima doza se administreaza la varsta de 12-15 saptamani si cea de-a doua la varsta de 4-6 ani si nu mai tarziu de 11-12 ani.
Se adminstreaza vaccinul MMR la adolescenti si adulti in situatiile urmatoare:
-persoanele nascute dupa 1956 care nu au fost vaccinate cu vaccinul MMR
-la cadrele medicale
-la studentii sau persoanele care circula international si care nu au dovezi de imunizare sau o imunitate pentru rubeola.
La femeile care doresc sa devina insarcinate si nu sunt sigure daca sunt imunizate pentru rubeola, se vor face teste de sange pentru a se determina imunitatea sau susceptibilitatea la boala. In unele tari se fac examinari obligatorii ale sangelui inainte de casatorie, pentru a se determina imunitatea la rubeola. Daca nu exista imunizarea, se va administra vaccinul si se va astepta cel putin o luna inainte de conceptia unui copil. Chiar daca exista imunizare in timpul primei perioade a sarcinii, riscul pentru fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Multi parinti sunt ingrijorati daca vaccinul MMR poate cauza autism. Studii efectuate in Europa, Canada sau Statele Unite au aratat ca nu exista nici o legatura intre vaccinul MMR si autism.