Sfatul Medicului

Nevoie acuta de libertate. Cum sa procedez sa nu ranesc pe nimeni?

misu_pop — 2026-05-19 08:27:48.428696+03

Intrebare postata de misu_pop • in forumul Psihologia cuplului • 15 raspunsuri

Intrebare:
"Am o casnicie de 21 de ani si 3 copii minunati, un baiat de 20 de ani si 2 fete gemene de 18 ani. M-am dedicat total familiei. La 20 de ani aveam 3 copii. Nu a fost deloc usor, insa nu regret nimic. Am trecut si peste tradarile sotului, de dragul copiiilor si pentru ca doream sa am o casnicie de o viata....Insa a venit timpul sa fac ceva si pentru mine. Vreau sa studiez, sa ma angajez (momentan nu lucrez), vreau sa calatoresc,sa vad lumea, sa ies in societate, sa socializez. Vreau sa fac voluntariat si 10000000 de alte lucruri frumoase care m-ar face sa ma simt implinita si sa fiu fericita. Problema este ca sotul meu nu ma lasa sa fac nimic din ceea ce imi doresc. Replicile sunt: "ce curs mai vrei? nu mai esti copil"...de ce sa lucrezi? lucrez eu destul pentru voi..tu ai grija de tine....lasa ca mergem in excursie 2 zile...etc....am 37 de ani...am o problema daca imi doresc mai multe de la viata???e gresit sa imi doresc sa fiu utila intr-un fel sau altul?..nu sunt genul care se multumeste sa stea langa cratita. Am resurse infinite, la fel ca toata lumea, pe care nu le folosesc la nimic, vreau sa invat si sa-i invat pe altii ceea ce stiu. Uneori ma simt ca un parazit care traieste pe spinarea altuia. Sunt ingrozitoare aceste sentimente! Ma simt ca o pasare intr-o colivie, sau ca o pasare careia i s-au taiat aripile sa nu poata zbura. Cred ca totul se intampla din cauza geloziei. Indiferent care e motivul pt care sotul meu se comporta asa, nu e corect. Nu am voie sa folosesc machiaje, sa imi vopsesc parul etc... daca iau o rochita scurta...sunt o "parasuta"...dar asta nu ar fi chiar atat de grav cat nevoia mea de libertate . Simt ca nu ma pot manifesta asa cum sunt, parca as trai viata altcuiva. Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa procedez? discutiile cu el nu duc la nimic, in sensul ca nu am cu cine discuta, ma lasa sa vorbesc singura. In ultimii ani ma critica mereu pt orice, eu imi cunosc valoare, uneori am impresia ca ii este teama de forta care este in mine , ii e frica sa nu fiu mai puternica decat el. Sper sa-mi spuneti parerile voastre, poate vedeti altfel lucrurile din exterior, eu sunt prea in miezul problemei si nu stiu ce sa mai fac. Va multumesc !"

Raspuns:
Ce ar fi să căutați soluții pentru a ieși rapid din relație? A depune actele pentru divorț e cel mai înțelept lucru în situația dumneavoastră.
E important să aveți unde locui cu copiii care rămân cu dumneavoastră.
Viața nu înseamnă doar supunere!
Trebuie să învățăm să ieșim din mediul toxic că să avem o viață!
Vă doresc succes!

cadou pt iubita vibrator?? e ceva bine sau nu?

Bogdan — 2025-12-08 10:06:33.526531+02

Intrebare postata de Bogdan • in forumul Psihologia cuplului • 30 raspunsuri

Intrebare:
"este bine sa ai facem iubitei cadou un vibrator?? chiar si daca e un pic mai "mare" decit penisul iubitului??"

Raspuns:
Ceva de silicon in jur de 300 roni.
Cu baterie incorporabila, incarcare USB.

iubesc in secret

misu_pop — 2025-12-06 13:56:36.246341+02

Intrebare postata de misu_pop • in forumul Psihologia cuplului • 7 raspunsuri

Intrebare:
"buna din nou ...
am si eu ceva de impartasit caci nu mai stiu ce sa fac.
acum un an am suferit f mult din cauza fostului meu iubit...si acum cand am reusit sa iubesc din nou pe P..., nu ii pot spune adevarul. el sta la 100 de km de mine ...
pb e ca momentam am un prieten aici , C ...
P mi-a zis de multe ori ca ma iubeste,eu incerc mereu sa ii spun ca tine la mine ca la o prietena buna, insa el spune ca e ceva mult mai mult.cand e suparat sau are ceva pe inima,vorbeste cu mine,de fiecare data reusind cum necum sa il fac sa rada sa se simta bine.eu sunt mai inchisa in mine si nu ii spun chiar tot cand sunt supi,si el face la fel ca si mine, ma face sa rad, sa uit de suparari.intotdeauna avem subiecte de vb, am cu cine sa vb la un nivel mai inat de gandire.
cu C...nu prea am multe sa discut,de f multe ori trebuie sa gandesc numai eu,el e alaturi d mn numai prin prezenta practic,nu stie sa imi dea un sfa, o indrumare...
problema e cu dus si intors iarasi ...daca ma despart de C, aici o sa raman sg , pt ca toti fostii colegi au plecat la facultati indepartate, sa ma duc la P in vizita nu pot ,caci nu am unde sa stau macar la o prietena ceva in orasul lui.
e asa de aiurea ...:( ..."

Raspuns:
Poți sta cu amândoi,cu câte unul pe rând la sex,nu va fi o problemă că o să fie acolo și un soț,și un iubit.
Asta poate face viața mai frumoasă.
Vezi doar să nu afle unul că îl iubești și pe celălalt.
Succes!
Asta denotă maturitate și faptul că ai găsit dragostea și de acum te bucuri de ea.

Il vreau doar pt mine dar ma deranjeaza copilul lui.Sa mai continui? Cum sa procedez?

Utilizator11762679716 — 2025-11-09 11:40:14.340848+02

Intrebare postata de Utilizator11762679716 • in forumul Psihologia cuplului • 180 raspunsuri

Intrebare:
"Copilul lui dintr-o alta relatie

Am tot citit pe diverse site-uri si forumuri, postari despre o relatie in care unul dintre parteneri are un copil dintr-o alta relatie. Majoritatea celor care raspund post-urilor blameaza persoana care nu accepta copilul partenerului si in general cei care o fac sunt cei care au copii.
E usor sa emiti judecati fara sa te pui in postura celuilalt. Daca cei care raspund post-urilor n-ar fi avut copii, cu siguranta n-ar mai da acel raspuns in care il judeca pe cel care nu accepta copilul.
Fiecare om are dreptul la fericire. INTR-O RELATIE E VITAL SA TE SIMTI PE DEPLIN IUBIT SI IMPLINIT ALATURI DE PARTENER. Relatia de dragoste dintre doi oameni nu trebuie sa fie umbrita de ABSOLUT NIMENI, nici macar de un copil. La inceputul unei relatii sunt doar ei doi: el si ea. Abia apoi cand relatia evolueaza (in general) pozitiv, apare si un copil. Deci la baza unei relatii sunt doar ei doi si nimeni altcineva.
Atunci cand te indragostesti o faci simplu si firesc, inclusiv chiar si atunci cand esti constient ca cel/cea de care te-ai indragostit nu e tocmai omul pe care ti-l doresti si aici ma refer in speta, la un partener care are un copil dintr-o alta relatie. Multi iar blameaza：“stiai de la inceput ca are copil”. Da, stiai dar nu puteai sa stii dintr-o data relatia lui cu copilul ci lucrul asta il observi in timp, timp in care relatia evolueaza si te poti indragosti si iubi omul de langa tine mai mult.
Intr-o relatie consider ca trecutul trebuie lasat in urma. Copilul dintr-o alta relatie face parte si din trecut (pt faptul ca e facut cu altcineva cu care s-a terminat relatia) dar si din prezent (care nu trebuie absolut deloc sa influenteze noua relatie). Copilul va fi intotdeauna un liant catre trecut (prin faptul ca e facut cu altcineva si are chipul acelei persoane) chiar daca partenerul nu ar mai avea nici un sentiment fata de cel/cea cu care l-a conceput.
Nu mi se pare firesc ca intr-o relatie, copilul dintr-o relatie anterioara sa influenteze relatia de dragoste dintre parteneri. Multi spun ca copilul nu e vinovat de ce s-a intamplat dar daca acesta e motiv de discutii permanente in noua relatie, atunci el este. Copilul nu trebuie sa se creada mai presus decat parintele, acesta din urma ac***a dreptul sa-si refaca viata. Copii cresc, se duc la casa lor dar parintii vor ramane impreuna si tocmai de aceea nu mai se pare normal ca intr-o relatie copilul sa fie mai presus decat partenerul, caci daca partenerul n-ar fi existat nici copilul nu s-ar fi nascut. Iubirea e egoista, cand te implici total si oferi tot intr-o relatie, tinzi sa ai aceleasi asteptari de la partener.

Ma macin, ma framant, nu am liniste sufleteasca si nu sunt impacata cu mine insami si am nevoie sa caut raspunsuri, solutii la problema care ma apasa. Ma tem ca am deja probleme cu inima si daca in curand nu voi gasi o solutie...nu stiu ce se va intampla cu mine...imi vin tot felul de ganduri negative in minte...simt ca o iau razna!

Va rog, aveti rabdare si cititi pana la sfarsit.
De 1 an si ceva sunt implicata intr-o relatie cu un barbat care are o fata de 18 ani, rezultata dintr-o casnicie care s-a sfarsit acum 10 ani. Locuiesc impreuna cu el, ne iubim si ne intelegem bine doar atunci cand totul se concentreaza asupra relatiei noastre. Cand vine vorba despre fata lui, simt repulsie, o simt ca pe o intrusa in viata noastra, ac***a teama ca prin prisma ei, el poate afla vesti oricand despre fosta sotie si oricand, in mod imprevizibil ar putea relua relatia cu ea (desi dupa divort, la cativa ani distanta a mai reluat relatia si nu a mers si m-a asigurat ca niciodata nu s-ar mai putea intoarce la ea, in prezent ea ac***a o relatie de cativa ani). Chiar si un telefon banal intre el si fosta, m-ar deranja chiar daca au un copil impreuna. Nu sunt adepta pastrarii unei relatii civilizate intre fosti, nici macar a unei simple prietenii. Ce-a fost, s-a terminat si nu vad nici un motiv de a pastra legatura pt ca ORICAND, atata timp cat intre cei doi a existat o relatie intima, se pot reaprinde sentimentele...chiar si dupa ani!
Intalnirile cu fata lui sunt sporadice, intalniri la care particip si eu. Ocazional el vorbeste cu fata lui la telefon, fapt care uneori se intampla fara ca eu sa fiu de fata, ceea ce ma deranjeaza enorm cand vad apelurile in telefonul lui. I-am cerut ca la orice conversatie si intalnire cu ea, sa fiu si eu prezenta, numai asa putand avea (oarecum) garantia ca el nu se ascunde de mine. Nu mi se pare normal ca din resursele lui financiare sa profite ea (chiar daca este copilul lui).
El isi doreste enorm sa ne casatorim dar i-am spus ca eu intotdeauna voi face diferenta intre fata lui si copilul/copii nostri, nedorind sa o tratez egal pentru ca nu sunt obligata sa accept greseala trecutului lui. Noua noastra familie inseamna eu, el si copii nostri, NU si copilul lui cu alta femeie.
Multi vor blama ca sunt egoista, insensibila dar am dreptul sa ma simt fericita fara a fi obligata sa accept greseala trecutului lui.
In prezent el are dificultati financiare si traim din veniturile mele. Nu mi se pare normal sa-si iubeasca copilul mai mult decat pe mine si sa-i tina parte, reprosandu-mi ca vreau sa bag raca intre el si fata lui si ca vreau sa-l indepartez de ea (in sufletul meu chiar imi doresc acest lucru si i-am spus si lui).
NU sunt EU vinovata de greselile trecutului lui si NICI obligata SA-I accept copilul. Copilul lui este ca un nod in gat, ca un ghimpe pentru mine, acum si tot timpul cat va dura relatia noastra. Mi-as fi dorit ca acest copil sa nu existe sau macar lui sa nu-i pese, sa nu se implice atat de mult, dar copilul exista si nu am ce schimba, INSA atitudinea lui vis-a-vis de mine se poate schimba. As putea sa-mi gasesc pe cineva fara obligatii dar pe el il iubesc insa nu si pe copilul lui. Un minim de respect fata de ea, si mila din partea mea exista dar nu-mi doresc sa ma imprietenesc cu fata lui, nu vreau sa am nici o relatie cu ea, sa stea cat mai departe de noi e tot ce-mi doresc.

Pentru mine NU E NICI O PLACERE sa stiu ca sunt a doua femeie din viata lui cu care merge la altar si ca copilul nostru va fi al doilea. Nu vreau si nu-mi doresc ca in aceasta relatie sa fiu ca “roata de rezerva”, vreau EXCLUSIVITATE, ceea ce inseamna ca in toate cazurile, tot ce e legat de fata lui, sa-mi spuna, sa-mi ceara sfatul iar atunci cand nu sunt de acord cu ceva, sa vad ca el este de partea mea, nu a ei. (de exp: acum isi doreste un laptop de vreo 30mil iar eu nu sunt de acord sa i-l cumpere). De ce sa-si cheltuie banii pt cineva din trecutul lui, de ce sa accept acest lucru? E ca si cum i-ar face un bine fostei ca are grija de copilul pe care il au impreuna.
El considera ca daca imi spune, stie ca nu sunt de acord ca el sa-i dea ceva sau sa o ajute cu ceva...cand avem discutii aprinse, o suna pe fata lui (o considera ca un refugiu, SI MA DERANJEAZA ENORM ca se destainuie ei si tocmai de aceea nici eu nu am inceredere in el sa-i spun anumite lucruri de teama sa nu-i spuna ei; consider ca in relatia noastra ea nu trebuie implicata in nici un fel) sau isi gaseste refugiul in bautura, ceea ce ma face sa o urasc si sa o dispretuiesc pe fata lui si mai mult (datorita faptului ca discutiile despre ea conduc aici).

N-as fi niciodata de acord ca atunci cand ne vom casatori, fata lui sa vina la nunta noastra (nu vreau ca figura fostei sa fie prezenta la nunta mea, sa-mi umbreasca momentele in care ar trebui sa fiu cea mai fericita femeie). N-as fi niciodata de acord ca noi sa mergem la nunta fiicei lui, ca el in acele momente sa aiba sentimentul de implinire ca alaturi de fosta are o fata reusita si sa o conduca pe un nou inceput de drum, si nici ca el sa mearga singur la nunta ei.
N-as fi niciodata de acord ca fata lui sa tina legatura cu rudele lui sau sa se implice in familia noastra, sa-si vada fratiorii/surioarele (posibili copii care i-am avea impreuna), ca ea sa participe la nunti, botezuri, petreceri care sunt in familia noastra sau ca el sa participe si sa se implice in viata ei sau cand va deveni bunic.
Vreau sa clarific aceste lucruri la inceput, ca sa nu ma trezesc mai tarziu in casnicie ca lucrurile nu evolueaza asa cum imi doresc si totul se duce de rapa. Daca ma casatoresc, nu-mi doresc sa divortez. E un om minunat dar ma deranjeaza copilul lui, nu-mi place sa vad ca se implica si isi face griji pentru ea, chiar daca si eu ma pun in situatia in care nu mi-ar placea sa am un copil si partenerul sa nu se implice in cresterea si educarea lui, sa nu fie responsabil. Dar nu ma intereseaza, in privinta asta sunt egosita, il vreau doar pt mine si atat. Nu ma intereseaza copilul lui, nu vreau sa imparta sau sa-i dea ceva copilului lui, casa, diverse bunuri, etc. atata timp cat traieste si mama copilului.
Mi-e greu sa accept aceasta relatie dar il iubesc enorm si nu vreau sa renunt la el.
Daca ati trecut printr-o situatie asemanatoare sau traiti in prezent ceva asemanator (mai ales cu un copil major) astept parerile si sfaturile dvs.
Multumesc pt rabdarea si timpul pe care le-ati acordat citind aceasta postare."

Raspuns:
bravo respect orcine ai fi cine e trecut prin viata wi wchilibrat si si cer stie cum este ai apus tot ce trebue si cum gandeam da dai oace ca asa isi face rsu unu la altu si oersonal ar trebui sa renunte 1 din doi , dar barbatu stie ca gaseste mai greu ei are poate o varsta sau da de ceva mai rau nu este bn toxicitate maxima pentru toti

Il vreau doar pt mine dar ma deranjeaza copilul lui.Sa mai continui? Cum sa procedez?

Utilizator11762679716 — 2025-11-09 11:17:13.801566+02

Intrebare postata de Utilizator11762679716 • in forumul Psihologia cuplului • 180 raspunsuri

Raspuns:
scuze pentru greseli gramaticale aveam telefonul defect ecranu

Il vreau doar pt mine dar ma deranjeaza copilul lui.Sa mai continui? Cum sa procedez?

Utilizator11762679716 — 2025-11-09 11:15:41.489529+02

Intrebare postata de Utilizator11762679716 • in forumul Psihologia cuplului • 180 raspunsuri

Raspuns:
bravo da bine ai apus , pe parcursul la ce am citit mangandeam cata frustrare si udra,! ok cum zice si ia ca nu este obligata sa suporte dar cand la luat nu a stiut ca are copil , aata arata ca e manip**atoare , se baza pe ia ca il face sa renunte la tor de dragu ei si egoista si uite ca sa dezamgit ia de numai are liniste si incredere in ia omul acela daca a ramas inca inseamna ca tine lc ia...

Merita sa ierti infidelitatea ?

ZoltanF — 2025-10-20 09:09:22.142507+03

Intrebare postata de ZoltanF • in forumul Psihologia cuplului • 20 raspunsuri

Intrebare:
"Buna ziua!
Sunt recent casatorita si dupa cateva luni de la casnicie sotul m-a inselat.Sunt devastata! Si asta pentru ca noi avem o poveste frumoasa de iubire, ne-am casatorit din dragoste dupa ani buni de relatie, o relatie minunata, totul era perfect...sau asa parea:( Suntem tineri, avem 25 de ani si aparent nu aveam nici o problema in cuplu..Totul mergea bne din toate punctele de vedere: afectiv, sexual, etc. Dar dupa cateva luni de la casnicie el a inceput o "relatie" cu o fata si eu am aflat. A fost distrus cand am aflat, eu am plecat de acasa si el a incercat din rasputeri sa ma aduca inapoi. Imi spunea ca nu stie ce a fost in capul lui, ca nu a simtit nimic, era pur si simplu o chestie pe care nu stie de ce a facut-o, ca ma iubeste la nebunie si sa ar muri daca m-ar pierde...ca sunt viata lui, ca regreta enorm, ca nu a simtit nimic pt aia si ca face orice daca il iert. Dupa indelungi rugaminti m-am intors acasa spunandu-i ca o sa incerc sa vad daca reusesc sa trecem impreuna peste dar nu stiu daca o sa reusesc...sunt deja de cateva luni inapoi acasa, el se comporta exemplar, se vede ca regreta, ma iubeste, ne-am luat o casa impreuna, dar eu inca nu pot sa uit..il iubesc enorm dar nu stiu daca o sa imi treaca durerea din suflet..ii reprosez zilnic, ma deprim, plang, imi amintesc mereu..Nu stiu ce sa fac...Merita oare sa trec peste daca simt ca ma iubeste? Dar daca ma iubeste de ce a facut-o? Si daca il iert de unde o sa am siguranta ca nu o sa mai faca?:("

Raspuns:
Exac în situația aceasta sunt și eu am iertat odată și s-a reîntors la el . Și am decis să nu mai continui deși am o fetiță de 10 ani la mijloc.Cine odată înșală nu te mai iubește și o va face din nou profită de bunătate te distruge ca om o asemenea persoana

nu pot accepta copilul lui!!!

Denice — 2025-07-08 13:05:19.042636+03

Intrebare postata de Denice • in forumul Psihologia cuplului • 12 raspunsuri

Intrebare:
"traiesc in concubinaj cu un barbat care are un copil dintr o relatie anterioara...isi vede copilul in fiecare duminica mergand in casa fostei iubite...lucrul acesta ma nelinisteste pt k stiu k fosta intentioneaza sa se impace cu el...am inceput sa urasc si copilul pt k daca nu ar fi fost el nu se mai intampla asta..ne certam mereu din cauza asta pt k eu nu sunt de acord s amearaga acolo.. i am prospus sa ia copilul si sa vina cu el acasa sa nu il mai stiu k merge acolo la ea dar imi spune k micutul de 2 ani nu sta fara mama lui...nu stiu cum sa fac sa ma linistesc knd vine vorba sa mearga la copil"

Raspuns:
Este firesc sa aiba grija de copilul lui , chiar daca relatia cu mama acestuia nu o mai are . Faptul ca nu ai incredere in sentimentele lui pentru tine , este problema ta . Denota ca nu ai nici incredere in tine si esti nesigura . Asta duce la gelozie si paranoia . Faptul ca se duce sa-si vada copilul , denota ca este un barbat responsabil si un tata bun . Faptul ca fosta isi doreste sa se...

Il vreau doar pt mine dar ma deranjeaza copilul lui.Sa mai continui? Cum sa procedez?

Utilizator11751118893 — 2025-06-28 16:56:20.671903+03

Intrebare postata de Utilizator11751118893 • in forumul Psihologia cuplului • 180 raspunsuri

Raspuns:
Bună, observ ca au trecut câțiva ani de la aceste mesaje, însă simt nevoia sa adaug acest comentariu,
Trec prin ceva asemanator, aproximativ aceleași gânduri , ură, gelozie și egoism. Inteleg totul perfect.
Eu am 20 de ani iar iubitul meu 32. Suntem impreuna de 6 luni iar el are un baiat de 7 ani dintr o căsnicie. Nu credeam ca va fi atat de greu sa i accept trecutul și...

Inselat in trecut si inselare in prezent?

Clinica Hope — 2025-03-24 09:23:57.631472+02

Intrebare postata de Clinica Hope • in forumul Psihologia cuplului • 2 raspunsuri

Intrebare:
"Buna ziua!
Ma confrunt cu o problema in proaspata casnicie pe care o am alaturi de sotia mea de 4 luni.
Noi suntem impreuna de 5 ani jumatate , iar ea cand avea cam 2 ani jumate de relatie m-a inselat cu un prieten din grupul nostru. In perioada aceea eram distanti si reci , eu eram ciudat fata de ea si impulsiv si posibil si d asta n a vorbit despre ce nu i convine cu mine.
Am aflat ca am fost inselat , abia acum cateva zile , moment pana in care totul mergea perfect si nu exista niciodata suspiciuni de asa ceva din partea mea.
Acum ma confrunt cu o dilema enorma , eu vreau sa continuam casnicia , dar acum sunt foarte sceptic ca ma inseala in casa noastra. Ea imi trimite poze de oriunde merge , vorbeste cu mine de viitor si tot , imi da locatia ei ca sa indrepte greseala , dar eu sunt sceptic in privinta a ce face cand nu sunt in preajma ei .
Totul este din cauza ca ma gandesc mult prea mult la ce s a intamplat ? Cum pot rezolva asta , de renuntat la casnicie nu renunt pentru ca ne am pus si nunta si s a ocupat temeinic de aceasta.
Va rog un medic cu o parere!"

Raspuns:
Bună, Georgian! Faptul că ai aflat acum, după ani de zile, despre o infidelitate din trecut, poate declanșa un val de emoții intense: șoc, furie, neîncredere, teamă, nesiguranță, chiar dacă, rațional, știi că în prezent lucrurile par să meargă bine. Este absolut firesc să te simți tulburat și să ai gânduri repetitive despre acel episod.

Ce se întâmplă acum în...