Sfatul Medicului //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumPrezentare Comunitate medicala 13, June, 2026 04:36:34 //www.sfatulmedicului.ro/ ro hourly 1 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_267245 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2014-09-24 14:45:53.443332+03 denisuca //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_267245 Intrebare postata de denisuca • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
sarumana .. deci ar fi corect sa merg la el nu ? ... pentru cal iubesc si sufar prea mult pentru el .. bine ca eu sunt in italia mentionez si el este la 200 de km.. dar am mai stat doua luni amandoi zi si noapte sintem de 3 ani jum innainte eokii mei respiratia mea.. la el munkim amandoi avem alfel viata ... pot sa zik . nu lapte si miere..dar e miere... sunt totu ptr el .. plange dupa mine nu...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_267244 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2014-09-24 14:40:39.510839+03 denisuca //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_267244 Intrebare postata de denisuca • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
lisette.. eu ma confrunt cu asa ceva .. e dureros ... faza este ca el este de la tara dar e bait ca un inger ceea ce rar gasesc fetele in zilele de astazi.. dar nici pe mama nu vreau so pierd . ea este mai umblata prin lume spune ca trebuie sa fiu independenta- de exemplu eu ar trebui sa plec duminica la el .. si is atat de stresata plang is in depresie ca nu stiu cum sa vb cu mama mea . si...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_267243 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2014-09-24 14:35:10.441843+03 denisuca //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_267243 Intrebare postata de denisuca • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
exact asa e la mine acum .. fix acest raspuns care la scris narsic . e foate dificil te inteleg

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_250108 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2014-02-04 16:37:00.500981+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_250108 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
Ce ai facut pana la urma?

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_160508 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2011-06-22 22:14:30.530705+03 Ionela_O //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_160508 Intrebare postata de Ionela_O • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
Draga mea,
As fi vrut sa nu am dreptate, pentru ca stiu ce tare doare, insa daca ai fi facut pasul, ar fi durut si mai tare. Timpul vindeca totul, insa din pacate experiente de genul acesta ne fac sa devenim din ce in ce mai neincrezatoare in sentimentele si sinceritatea barbatilor. Sa nu cazi in gresala mea si sa devii o persoana rece, pentru ca tot ce s-a intamplat a fost doar o lectie,...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_160145 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2011-06-19 14:01:20.822921+03 nasirc //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_160145 Intrebare postata de nasirc • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
Am sa va spun, dragele mele ca dupa ce am discutat cu acest baiat pe care l-am iubit nespus,despre ce-mi doresc de la relatia asta, am zis sa asteptam sa se linisteasca apele si sa luam usor fiecare problema ce ne doare, sa nu ne pripim. Atunci am vazut adevarata fata a lui, a continuat sa-mi jicneasca familia si ma atace verbal, sa-mi reproseze tot ce a facut pentru mine, nu a mai avut respect...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_141171 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2011-01-13 22:46:39.470113+02 nasirc //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_141171 Intrebare postata de nasirc • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
Iti multumesc mult de sfaturi. Ai foarte mare dreptate trebuie sa inteleg si punctul lui de vedere. De asta mi-e greu ca stiu, ca si el are dreptate dar si familia mea, de asta e foarte greu sa aleg. Sincer, eu stiu ce vreau, sa-l am langa mine dar si familia mea sa fie fericita si sa-l accepte. Chiar daca as merge cu el m-ar durea sufletul sa nu fiu sustinuta de ei. Nici la nunta noastra nu...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_141096 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2011-01-13 13:48:09.422257+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_141096 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
p.s.
Priveste lucrurile si din punctul lui de vedere! Si el isi asuma riscuri nu numai tu! Nu-ti face o obisnuinta din a-ti plange de mila! Nu e cazul! Parintii tai sunt acolo si in cazul in care lucrurile nu merg bine! Dar asta depinde de voi! Tu prea pui raul in fata! Daca il vrei pe baiatul asta, du-te!! Iar parintii ti-i iubessti si respecti si de acolo de langa el! Eu cred ca de fapt nu...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_141085 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2011-01-13 13:38:17.453846+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_141085 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
draga mea,
vorbesti de oamenii carora ar trebuie sa le pese cel mai mult de ce si cum simti tu! Eu in locul tau as face asa: mi-as deschide sufletul si le-as spune deschis si parintilor si prietenului ce problema am si ce ma framanta, rugandu-i ca , de dragul meu, sa gasim impreuna o solutie bine intentionata, de buna credinta, care sa ne faca sa ne simtim bine pe toti!
I-as pune fata in...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32 <![CDATA[Ce sa fac, va rog un sfat ?!]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_140453 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#question_answers 2011-01-09 13:31:14.55963+02 nasirc //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=28484#comment_140453 Intrebare postata de nasirc • in forumul Psihologie si psihoterapie • 32 raspunsuri

Intrebare:
"Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra."

Raspuns:
Mihaela, daraga, vreau sa fac un mic rezumat al unei povesti "Un tip iubea o fata (el roman si ea maghiara) au discutat 4 ani si s-au casatorit, dupa casnicie lucrurile au luat o alta intorsatura si se certau aproape zilnic, nu au mai avut tihna, in cela din urma tipul a pus punct la toate ( isi dorea o casnicie armonioasa si asa nu se mai putea) ea a ramas singura cu pretentiile si mofturile...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=28484 32