Sfatul Medicului //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumPrezentare Comunitate medicala 10, June, 2026 07:55:38 //www.sfatulmedicului.ro/ ro hourly 1 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_246775 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2014-01-02 17:29:35.702904+02 mishelini //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_246775 Intrebare postata de mishelini • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
Demonii nopţii şi paralizia în somn – Eliberare şi libertate
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
de Daniel Wiebrands

Partea 1 – Închiderea uşilor

Daniel Wiebrands
Daniel Wiebrands
Uimitor, 30-50% (unii afirmă că 60%) dintre oameni, inclusiv creştini, întâlnesc sau au întâlnit paralizia în somn şi/sau au avut sau au...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_193934 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-06-04 23:22:25.359168+03 ioanappp //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_193934 Intrebare postata de ioanappp • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
Draga Andrei, si eu am 21 de ani si am trecut prin probleme de natura psihiatrica. Te sfatuiesc si te rog (daca nu ai facut-o deja) sa apelezi la medicul psihiatru cat de curand. Cat despre psihoterapie, stiu ca este scumpa, insa exista centre unde se face psihoterapie de grup sau individuala in mod gratuit - cauta pe internet, intreaba la spital la sectia de psihiatrie sau ONG-uri. De...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180795 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-01-13 03:53:11.415934+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180795 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
Cunosc starea ta, te pot sfatui sa-ti pui putina incredere intr-un prieten care sa te sustina, sa-ti vorbeasca. De lucrul asta e important ,acesta e motivul pt. care nu ai somn deoarece gandurile si intrebarile care le ai iti trec in minte te macina nu te lasa sa adormi si tot tu esti cel care da raspunsul intrun final. Esti un om perfect sanatos dar prea bun in acelasi timp de aceea tia zburat...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180135 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-01-07 20:29:32.929841+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180135 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
uff.te-as contrazice,teo,in mare parte.nu sant ''''''''''''''''gigi contra'''''''''''''''',dar vreau sa-ti spun ca am o vecina care e psihoterapeut si care,atunci cand isi ajuta copilul la lectii,copil de 12 ani,din otreapa si din cretin nu-l scoate..aa,ba da.il mai ameninta ca il duce la internat.imi pare rau ca pot auzi(la inceputul scolii era cald inca si faceau temele pe balcon) asemenea...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180050 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-01-06 16:51:45.67457+02 andrei.stefan //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180050 Intrebare postata de andrei.stefan • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
Dupa cum am spus in mesaj, nu imi permit financiar sa discut cu cineva venitul meu fiind 0. Cat despre evenimentele din trecut, surprinzator nu imi creeaza nicio stare amintirea lor, am invatat sa trec peste ele. Le-am acceptat ca evenimente petrecute demult. Dar de curand realizat cat de mult a putut sa ma afecteze izolarea mea de restul lumii. Momentan duc o lupta crancena cu mine insumni...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180020 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-01-06 14:24:56.015511+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180020 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
E diferenta intre psihiatru si psihoterapeut, e o gresala mare sa te duci la psihiatru cu problema ta, el da medicamente pt cazuri grave de psihopatii antisociale, de necontrolat, psihoterapeutul in schimb te indruma, te asculta , te intelege, te ajuta sa te cunosti si sa afli adevarul despre tine, si sa treci peste traumele din trecut. Rugaciunea deasemenea ajuta, Dumnezeu ne-a creat, si El...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180017 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-01-06 14:07:31.287871+02 Aishaa //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_180017 Intrebare postata de Aishaa • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
buna ziua.uneori numai cuvantul ''''''''psihiatru'''''''',te ingrozeste..te gandesti doar la ce medicamente iti va da sa poti trece peste asta.eu va zic,din proprie experienta.am dus-o pe mama mea,neac***a alte pb de alt ordin..anxietati,sentim de suicid,etc..doar pb cu somnul.nu mai dormea de 2-3 luni.si starea fizica se inrautatea pe zi ce trece.devenea depresiva.va zic,ca d-na doctor,nu are...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8 <![CDATA[Ajutor]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_179991 //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#question_answers 2012-01-06 08:54:38.076238+02 Psih. Roxana Olaru //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumQuestions&action=view&id=38341#comment_179991 Intrebare postata de Psih. Roxana Olaru • in forumul Tulburari de somn • 8 raspunsuri

Intrebare:
"Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme."

Raspuns:
Buna ziua,

Va recomand sa apelati intr-o prima faza la ajutorul unui psihiatru. Acesta va va da o medicamentatie adecvata care sa vizeze atat insomnia, cat si anxietatea generalizata.

Intr-o a doua faza este indicat sa apelati la serviciile unui psihoterapeut. Inteleg ca nu aveti incredere in oameni, dar psihoterapeutii au pregatire pentru a va ajuta sa va intelegeti, sa va sustina atunci...

]]> //www.sfatulmedicului.ro/index.php?module=ForumRSS&action=answers&question_id=38341 8