Sensibilitatea

Multumesc mult sa stiti sa chiar m-ati ajutat imi cer scuze ca nu v-am multumit mai devreme.Daca se poate as vrea sa va mai intreb ceva care pentru mine e foarte important aceasta intreabare mi-o pun zi de zi sa stiti!Cum as putea sa nu mai fiu asa de sensibila?Imi vine sa plang cand vad ca cineva ma jigneste,cand prietenii ma tradeaza,cand se prefac ca imi sunt prieteni...Astazi o prietena buna m-a facut sa sufar foarte mult desi acum parca as ierta-o dar nu sunt prea sigura ce as putea sa fac?Eu am ierat-o de foarte foarte multe ori!Nici nu am vorbit cu ea de acum cateva ore cand o sa ma intalnesc cu ea ce o sa ii spun ca nu e o prietena buna?Astazi am vazut ca eu nu am nici macar un prieten adevarat.Nu pot sa devin ca ei desi am incercat(gen:sa injur,sa ma imbrac foarte "sexy"sau sa nu mai invat)eu nu sunt ca ei!Eu zic ca prietenii te influenteaza foarte mult...cred ca de aceea eu sunt asa sensibila pentru ca nu am cui sa ma descarc,tin totul in mine...Din familie,nu am cu cine sa vorbesc.La un moment dat am incercat sa imi fac prieteni din alta tara sa vorbesc poate e simplu asa dar nu am gasit nici unul...Va rog inca o data sa imi spuneti cum sa nu mai fiu asa de sensibila,sa fiu o persoana mai tare nu sa planga din motive banale(in public nu fac asta dar cand sunt singura da)sa fiu o persoana hotarata.Sper din suflet sa ma puteti ajuta.

Draga mea, eu cred ça toata nelinistea ta e normala la varsta asta. Sunt atat de multe transformari care au loc in organismul tau acum incat e normal sa fii bulversata. E greu ça nu o ai pe mama alaturi dar eu cred ça sunt multe adolescente de varsta ta care chiar daca au mama alaturi nu au curajul sa-si impartaseasca nelinistea. Fii sigura ça toate astea vor trece. O bunica, o matusa, o verisoara mai mare , o persoana de incredere ti-ar fi de ajutor in perioada asta. Ai incredere in tine ... Faptul ça ai avut initiativa de à cére ajutor aici arata ça esti mult mai puternica decat crezi.

Multumesc mult pentru ce mi-ati scris si va rog sa ma scuzati ca nu v-am raspuns mai devreme.

Esti anca un copil dar gandesti cu multa maturitate, ai antreci pe multi .Felicitari !!! Nu cred ca nu-ti poti rezolva singura problema.Ai nevoie de o prietena careia sa te confesezi dar, fie ca nu ai ancredere ,fie ca nu te faci anteleasa de fetele de varsta ta.Apucate de lectura.Este cea mai buna prietena.Sa auzim de bine si...lasa depresia si psihologii ca nu sunt de tine.

Incearca sa iti directionezi sensibiltatea catre ceva pozitiv, constructiv si creativ, cum ar fi teatrul, pictura, scrisul... Ca sa nu te mai macini trebuie neaparat sa-ti ocupi timpul cu o activitate, altfel te vei adanci si mai mult in tristete, si pe masura ce vei creste si sentimentele tale vor deveni mai complexe tristetea se poate transforma in depresie. E foarte important sa ai o persoana in care sa ai incredere si cu care sa comunici. Si daca nu o ai, incearca sa scrii, de exemplu. Nu trebuie sa faci filosofie, nu trebuie sa citeasca nimeni, daca tu nu vrei, dar e bine ca te va elibera de tensiune. Toate astea cer timp si trebuie sa ai rabdare.Ai sa observi ca dupa o perioada o sa privesti viata cu seninatate.Nu merita sa te inchizi in tine doar pentru ca altii sunt invidiosi, constient sau inconstient, pe sensibilitatea ta. Eu am 24 de ani si am crescut mai mult singura.Si drumul a fost extrem de dificil.Dificil este pentru orice om, chiar si pentru cel care are parintii alaturi, cu atat mai mult pentru cel care are intrebari si nu are cui sa le puna.Eu am gasit raspunsurile in carti si mi-am dezvoltat taria de caracter perseverand.Nu fugi de tine insati si nu te indeparta de fondul tau sufletesc ca "de ce-ti este frica nu scapi" .