Buna ziua,
Am o fetita de 9 ani care e suspecta de tbc pulmonar, fapt care va fi confirmat sau infirmat peste doua zile. Fetita nu prezinta nici o simptoma specifica : tuse, febra, transpiratie, . La nivelul gatului au aparut doi ganglioni fapt care m-a determinat sa merg la medic pentru analize, As dori sa stiu diferenta intre tbc-ul pulmonar si cel ganglionar, cauze, simptome, tratament, daca pot ramane urmari pentru viitor,
Orice alta informatie despre tbc mi-ar fi utila
va multumesc

×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez intrebarea pentru:

Spam
Categorie gresita
Abuz

Raspunsuri (2)

Filipa (cu 8 ani in urma)

Scrie pe Google cuvinte de cautare ''''''''''''''''tbc'''''''''''''''' sau ''''''''''''''''tbc pulmonar'''''''''''''''', ''''''''''''''''tbc ganglionar'''''''''''''''' si gasesti multe informatii. Sanatate multa si putere.
''''''''''''''''Tuberculoza este cauzată de bacterii aparţinând complexului Mycobacterium tuberculosis. Boala afectează de obicei plămânii, deşi în până la o treime din cazuri sunt implicate alte organe. Dacă este tratată adecvat, tuberculoza cauzată de tulpini chimiosensibile este p***aabilă în toate cazurile. Dacă nu este tratată, boala poate fi fatală în dep***as de 5 ani în mai mult de jumătate din cazuri. Transmiterea are loc de obicei pe cale aerogenă, prin răspândirea particulelor infectante produse de către pacienţii cu tuberculoză pulmonară contagioasă.

Tuberculoza primară

Tuberculoza primară pulmonară rezultă în urma unei infecţii iniţiale cu bacili tuberculoşi. în zonele cu prevalentă înaltă a tuberculozei, această formă de boală se întâlneşte frecvent la copii şi este localizată adeseori în câmpurile pulmonare mijlocii şi inferioare. Leziunea ce ia naştere după infecţie este de obicei periferică şi se asociază cu limfadenopatie hilară sau paratraheală, ce poate să nu fie detectată pe radiografia toracică, în majoritatea cazurilor, leziunea se vindecă spontan şi poate fi evidenţiată mai târziu sub forma unui mic nodul calcificat (leziunea Ghon).La copiii cu defecte imunitare, ca în cazul celor cu malnutritie sau infecţie HIV, tuberculoza primară pulmonară poate progresa rapid spre boala manifestă clinic. Leziunea iniţială creşte în dimensiuni şi poate evolua în diferite moduri. Revărsatul pleural, frecvent întâlnit, se datorează pătrunderii bacilare în spaţiul pleural, de la nivelul unui focar subpleural adiacent, în majoritatea cazurilor revărsatul dispare spontan, deşi, în prezenţa bolii pulmonare severe multibacilare, se poate instala un empiem tuberculos, în cazurile severe, leziunea primară creşte rapid în dimensiuni, porţiunea sa centrală se necrozează si apare cavitaţie acută (tuberculoză primară progresivă).

Tuberculoza postprimară

Cunoscută şi sub denumirile de tuberculoză de tip adult, tuberculoză de reactivare sau tuberculoză secundară, boala postprimară rezultă din reactivarea endogenă a unei infecţii latente şi este localizată de obicei în segmentele apicale şi posterioare ale lobilor superiori, unde concentraţia înaltă de oxigen favorizează creşterea micobacteriilor. în plus, mai sunt frecvent afectate şi segmentele superioare ale lobilor inferiori. Gradul afectării parenchimului pulmonar variază în limite largi, de la mici infiltrate la boală cavitară extensivă. După formarea cavernelor, conţinutul necrotic lichefiat este descărcat în final în căile respiratorii, determinând leziuni satelite în interiorul plămânilor, ce pot în schimb să evolueze spre cavitaţie.

Afectarea masivă a segmentelor sau lobilor pulmonari cu confluarea leziunilor, produce pneumonia tuberculoasă, în timp ce până la o treime dintre pacienţii netrataţi decedează prin tuberculoză pulmonară severă în dep***as de câteva săptămâni sau luni după debut, alţii suferă un proces de remisiune spontană sau continuă cu o evoluţie cronică, progresiv debilitantă („ftizie"), în aceste circumstanţe, unele leziuni pulmonare devin fibrotice şi se pot calcifica mai târziu, dar cavernele persistă în alte zone ale plămânilor. Persoanele cu acest tip de boală cronică continuă să elimine bacili tuberculoşi în mediul înconjurător. Majoritatea pacienţilor au un răspuns evident la tratament, cu defervescenţă, diminuarea tusei, creştere în greutate şi o ameliorare a stării generale, în dep***as de câteva săptămâni.

Tuberculoza pleurală

Afectarea pleurală este frecventă în tuberculoza primară şi se datorează pătrunderii unui număr mic de bacili în spaţiul pleural. în funcţie de nivelul de reactivitate revărsatul poate fi mic, poate trece neobservat dispărând spontan sau poate fi suficient de mare pentru a cauza simptome ca febră, durere toracică cu caracter pleuritic şi dispnee. Semnele fizice sunt cele ale revărsatului pleural: matitate la percuţie şi absenţa murmurului vezicular. Această formă de tuberculoză pleurală răspunde favorabil la chimioterapie si se poate rezolva spontan.

Tuberculoza căilor respiratorii superioare

Tuberculoza căilor respiratorii superioare este aproape întotdeauna o complicaţie a tuberculozei pulmonare cavitare avansate şi poate implica laringele, faringele şi epiglota. Simptomele sunt reprezentate de disfonie şi disfagie, ce se adaugă unei tuse cronice productive. Manifestările depind de sediul afectării, iar ulceraţiile pot fi vizualizate prin laringoscopie. Frotiul din spută colorat pentru BAAR este frecvent pozitiv dar în unele cazuri poate fi necesară efectuarea biopsiei pentru stabilirea diagnosticului. Şi neoplasmul poate avea manifestări similare, dar de obicei este indolor.

Tuberculoza ganglionară (limfadenita tuberculoasă)

Una dintre cele mai frecvente forme de manifestare ale tuberculozei extrapulmonare (fiind demonstrată în mai mult de 25% din cazuri), tuberculoza ganglionară este frecventă mai ales printre pacienţii infectaţi cu HIV. în Statele Unite, şi femeile şi copii (mai ales cei necaucazieni) par a avea o susceptibilitate specială. Tuberculoza ganglionară debutează cu o tumefiere nedureroasă a ganglionilor limfatici, cel mai frecvent în regiunea cervicală şi supraclaviculară. Ganglionii limfatici sunt discret măriţi la începutul bolii, dar se pot inflama şi pot prezenta un traiect fistulos prin care se drenează cazeum. Apariţia simptomelor sistemice este restrânsă de obicei la pacienţii infectaţi cu HIV, boala pulmonară concomitentă putând fi prezentă sau absentă. Diagnosticul este stabilit prin puncţie aspirativă sau biopsie chirurgicală. BAAR sunt vizualizaţi în până la 50% din cazuri, culturile sunt pozitive în 70 până la 80% din cazuri, iar examenul histologic indică leziuni granulomatoase.

Tuberculoza pericardică (pericardita tuberculoasă)

Datorată progresiunii directe a unui focar primar în interiorul pericardului, reactivării unui focar latent sau rupturii unui ganglion limfatic adiacent, tuberculoza pericardică era frecvent o boală a vârstnicului, în ţările cu o prevalentă scăzută a tuberculozei, dar acum apare frecvent la pacienţii infectaţi cu HIV. Debutul poate fi subacut, deşi este posibil si un debut acut cu febră, durere retrostemală surdă şi frecătură pericardică. în multe cazuri se poate acumula eventual un revărsat, simptomele cardiovasculare şi semnele de tamponadă cardiacă putând apărea în cele din urmă. Revărsatul, evidenţiabil pe radiografia toracică, este de natură exsudativă şi are un număr mare de leucocite (predominant mononucleare). Revărsatul hemoragie este frecvent. Culturile efectuate din lichid relevă prezenţa M. tuberculosis în aproximativ 30% din cazuri, pe când biopsia are rezultate superioare, în lipsa tratamentului, tuberculoza pericardică este de obicei fatală.

Tuberculoza genitourinară

Tuberculoza genitourinară reprezintă aproximativ 15% din totalitatea cazurilor de tuberculoză extrapulmonară, poate implica orice porţiune a tractului genitourinar si se datorează de obicei diseminării hematogene ce urmează infecţiei primare. Predomină simptomele locale. Polakiuria, disuria, hematuria şi durerea în flanc sunt manifestări frecvente.

Totuşi, pacienţii pot fi asimptomatici, iar boala poate fi descoperită doar după ce s-au constituit leziuni distructive severe ale rinichilor. Sumarul de urină este patologic în 90% din cazuri, evidenţiindu-se piurie şi hematurie. Demonstrarea unei piurii cu uroculturi negative şi urină acidă creşte suspiciunea de tuberculoză. Urografia intravenoasă este utilă pentru diagnostic. Culturile efectuate din trei probe matinale de urină furnizează un diagnostic definitiv în aproape 90% din cazuri.Tuberculoza genitală este diagnosticată mai frecvent la femei decât la bărbaţi. La femei, ea afectează trompele uterine şi endometrul şi poate induce infertilitate, dureri pelvine şi tulburări menstruale.

Tuberculoza osteoarticulară

In trecut, în unele serii de cazuri de tuberculoză extrapulmonară, afectarea osteoarticulară era responsabilă pentru 8-9% din cazuri. Astăzi, frecvenţa este mai redusă deoarece tuberculoza osteoarticulară este descrisă doar arareori, la pacienţii infectaţi cu HIV. In boala osteoarticulară, patogeneza este legată de reactivarea focarelor hemato-gene sau de diseminarea de la ganglionii paravertebrali adiacenţi. Sunt afectate cel mai frecvent articulaţiile solicitate gravitaţional (intervertebrale, coxofemurale şi tibiofemurale - în această ordine). Tuberculoza vertebrală (morbul Pott sau spondilita tuberculoasă) implică frecvent doi sau mai mulţi corpi vertebrali adiacenţi, în timp ce la copii localizarea cea mai frecventă a tuberculozei vertebrale este la nivelul coloanei vertebrale toracice superioare, la adulţi sunt afectate de obicei vertebrele toracice inferioare şi lombare superioare.

Leziunea porneşte de la unghiul anterosuperior sau inferior al corpului vertebral, cuprinde corpul vertebral adiacent, distrugând si discul interver-tebral. în fazele avansate ale bolii, colapsul corpilor vertebrali determină apariţia cifozei (gibbus). Se mai poate constitui un abces paravertebral „rece". La nivelul coloanei vertebrale superioare, abcesul poate difuza până la nivelul peretelui toracic fiind perceput ca o tumoră, iar la nivelul coloanei vertebrale inferioare, poate ajunge la ligamentele inghinale sau se poate manifesta ca un abces de psoas. Tomografia computerizată (CT) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN) relevă leziunea caracteristică şi p***arează etiologia acesteia, deşi diagnosticul diferenţial include alte infecţii şi tumori.

Funcţia aspirativă a abcesului sau biopsia osoasă confirmă etiologia tuberculoasă, deoarece culturile sunt de obicei pozitive şi modificările histologice sunt foarte caracteristice. Tuberculoza osteoarticulară răspunde la chimioterapie, dar cazurile severe pot necesita tratament chirurgical.

Tuberculoza gastrointestinală

Orice segment al tractului gastrointestinal poate fi afectat de către tuberculoză. Sunt implicate mai multe mecanisme patogenice: ingerarea sputei cu însămânţate directă, diseminarea hematogenă sau (arareori) ingestia de lapte provenind de la vaci afectate de tuberculoza bovină. Localizările cel mai frecvent implicate suntileonul terminal si cecul. Durerea abdominală, uneori similară celei asociate cu apendicita, diareea, obstrucţia, hematochezia şi palparea unei formaţiuni abdominale sunt manifestări frecvente la debut.

Febra, scăderea ponderală şi transpiraţiile nocturne sunt de asemenea frecvente, în afectarea peretelui intestinal, ulceraţiile şi fistulele pot simula boala Crohn. Fistulele anale trebuie să conducă la o evaluare în vederea detectării tuberculozei rectale. Având în vedere că în majoritatea cazurilor se impune tratamentul chirurgical, diagnosticul poate fi stabilit prin examen histologic si prin realizarea de culturi din probele prelevate intraoperator. Prezenţa durerilor abdominale nespecifice, a febrei şi ascitei trebuie să crească suspiciunea de peritonită tuberculoasă.

Miliaria sau tuberculoza diseminată

Tuberculoza miliară se datorează diseminării hematogene a bacililor tuberculoşi. în timp ce la copii această formă este consecinţa unei infecţii primare recente, la adulţi se poate datora fie unei infecţii recente, fie reactivării unui focar vechi provenit din diseminare hematogenă. Leziunile sunt reprezentate de obicei de granuloame de culoare gălbuie, cu diametru de 1-2 mm, ce seamănă cu seminţele de mei (astfel se explică termenul de miliarie atribuit de către anatomopatologii din secolul al nouăsprezecelea). Manifestările clinice sunt nespecifice si polimorfe, depinzând de localizarea predominantă a afectării.

In majoritatea cazurilor simptomele de debut sunt reprezentate de febră, transpiraţii nocturne, anorexie, astenie şi scădere ponderală. Uneori pacientul prezintă atât tuse şi alte simptome respiratorii datorate afectării pulmonare, cât şi simptome abdominale. Semnele fizice includ hepatomegalia, splenomegalia şi limfadenopatia. Examenul oftalmologie poate releva, în până la 30% din cazuri, prezenţa tuberculilor coroidieni, patognomonici pentru tuberculoza miliară. Meningismul survine în mai puţin de 10% din cazuri.

Meningita tuberculoasă si tuberculomul

Tuberculoza sistemului nervos central este responsabilă pentru aproximativ 5% dintre cazurile de tuberculoză extrapulmonară. Este întâlnită cel mai frecvent la copiii mici, dar apare şi la adulţi, mai ales la cei infectaţi cu HIV. Meningita tuberculoasă apare ca urmare a diseminării hematogene a bolii pulmonare primare sau postprimare, sau datorită rupturii unui tubercul subependimar în spaţiul subarhanoidian. în mai mult de jumătate din cazuri, pe radiografia toracică se găsesc semne ale unor leziuni pulmonare vechi sau cu aspect miliar. Debutul bolii poate fi insidios, cu cefalee şi tulburări mentale, sau acut, cu confuzie, somnolenţă, senzoriu alterat si redoare de ceafă, în mod caracteristic, afecţiunea are o evoluţie de una sau două săptămâni - o evoluţie mai lungă decât cea a meningitei bacteriene. Pareza nervilor cranieni (a nervilor oculari în particular) este o manifestare frecventă, iar implicarea arterelor cerebrale poate produce ischemie focală. Hidrocefalia este frecventă.

Funcţia lombară este piatra de temelie a diagnosticului. In general, examinarea lichidului cefalorahidian (LCR) relevă un număr mare de leucocite (de obicei cu predominanţa limfocitelor dar frecvent cu o predominanţă a neutrofilelor în faza iniţială), o concentraţie a proteinelor de 1-8 g/l (100-800 mg/dl) şi o concentraţie scăzută a glucozei; totuşi, oricare dintre aceşti parametri se poate încadra în limitele normale. BAAR sunt vizualizaţi pe frotiul direct efectuat din sedimentul LCR în doar 20% din cazuri, dar puncţiile lombare repetate cresc frecvenţa identificării. Culturile din LCR sunt diagnostice în până la 80% din cazuri. Dacă nu este recunoscută, meningita tuberculoasă este întotdeauna fatală.

Forme extrapulmonare mai puţin frecvente

Tuberculoza poate cauza corioretinită, uveită, panoftalmie si conjunctivită flictenulară în cadrul reacţiei de hipersensibilitate. Otita tuberculoasă este rară si se manifestă prin pierderea auzului, otoree şi perforaţia membranei timpanice. La nivelul nasofaringelui, tuberculoza poate simula granulomatoza Wegener. Manifestările cutanate ale tuberculozei includ infecţia primară datorată inoculării directe, abcesele şi ulcerele cronice, scrofuloza, lupusul vulgar, leziunile miliare şi eritemul nodos.

Tuberculoza corticosuprarenaliană este o manifestare de boală avansată, ce se manifestă prin semnele insuficienţei corticosuprarenaliene. In cele din urmă, tuberculoza congenitală se datorează transmiterii transplacentare a bacililor tuberculoşi către făt sau prin ingestia de lichid amniotic contaminat. Această boală rară afectează ficatul, splina, ganglionii limfatici şi diverse alte organe.

Te-a ajutat acest raspuns? 0
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz

Tuberculoza pulmonara afecteaza plamanii, iar cea ganglionara- ...ganglionii. La copil insa, tuberculoza primara se caracterizeaza prin adenopatii (cresteri in volum ale ganglionilor) hilare. Acest lucru este evident pe radiografie numai.
Inteleg ca fetita are 2 ganglioni laterocervicali (la gat). Acesti ganglioni trebuie biopsiati si , in functie de rezultat, este necesar tratament, eventual tuberculostatic daca rezultatul evidentiaza leziuni tuberculoase la nivelul ganglionilor.
De asemenea, daca la ex. radiologic sunt evidente acele adenopatii hilare , la copil, este necesar acelasi tratament tuberculostatic.
Eu nu prea am inteles, insa, daca fetita are TBC ganglionara sau pulmonara... Posibilitatea de a le avea pe amandoua exista, dar destul de rara.
Atat diagnosticul cat si tratamentul acestor afectiuni trebuie facute de catre medicul pneumoftiziolog din orasul dvs, si, daca exista, de catre pneumoftiziologul pediatru.

Te-a ajutat acest raspuns? 0
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz

Raspunde

×
×
Felicitari! Raspunsul a fost postat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost editat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost sters cu succes!
Se incarca...

Cauta

Nu ai gasit ce cauti? Cauta intrebari similare sau adauga o intrebare noua.

Adreseaza o intrebare!

Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!

Adreseaza o intrebare

Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie, ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.

Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare, informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.

SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel. Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.