atacurile de panica si anxietatea

Buna Aelena50,
Ce pot sa-ti este ca atacurile de panica (din cate stiu eu), pot duce la aparitia bolilor de inima. Atacul de panica este insotit de cel putin patru dintre urmatoarele simptome: batai puternice ale inimii, neregulate sau rapide, senzatia de a nu mai putea respira, senzatia de disconfort toracic, ameteli, greata, care dureaza mai putin de 10 minute. Multa sanatate

salut misi.da stiu si eu treaba asta.dar nu ca faci infarct.eu mi.am facut un ekg acum 2saptamani.e totul ok desi am anxietate de vreo2ani.dar uneori unle persoane mai si exagereaza ca sa ne sperie cred
.

Nu,

Cu siguranta nu, deoarec in timpul unui atac de panica se intetesc bataile inimii datorita adrenalinei!

Numai bine!

OMNIA M-AM CONVINS SI EU MAI INAINTE.AM VB CU O CUNOSTINTA CARE ESTE MEDIC CHIRURG.A ZIS CA NU ARE TREABA INFARCTUL CU ATACURILE DE PANICA.ASA CUM AI SPUS TU SE ACCELEREAZA BATAILE INIMII CAND AI UN ATAC DE PANICA.

asa e , simptomele atacului de panica se confunda cu cele ale infarctului miocardic, NU VEI AJUNGE NICIODATA DE LA ATAC DE PANICA LA INFARCT;eu sufar de 6 ani de aceasta boala si inima mi-e perfect sanatoasa, stai linistit.Multa sanatate

bataile accelerate ale inimii pot duce la boala de inima.nu e normal sa ai asa tanar atacuri de panicam,dar daca ai, consulta periodic si un cardiolog.palpitatiile imbolnavesc inima si o inima slabita si bolnava in momentul unui atac de panica poate provoca un infarct.un prieten de al meu a murit dintr-un infarct de la o sperietura,dar in timp inima lui se imbolnavise si slabise.imi poti scrie pe andreimaria60@yahoo.com
sanatate

Stai linistit ,ca nu poti face un infart in timpul unui atac de panica.Ce le mai place la unii sa sperie lumea...

intradevar,bataile inimii poate sa duca la o inbolnavire,a ei(inimii).Dar dintr-un atac de panica,nu se poate muri.Cine nu cunoaste asa bine aceste stari,mai bine sa nu comenteze.atacul de panica e o stare emotionala puternica,dar daca sti si incerci sa o controlezi,vei reusi.eu cand am starile astea incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase,sa elimin gandurile negative,lupta cu noi este cea mai grea.sufar de atacuri de panica de 5 ani.

Buna tuturor! Si eu sufar de atac de panica de 2 ani.Am consultat un psihiatru si un cardiolog care mi-au prescris medicamente,iar acum sunt mai bine! Eu am facut si hipertensiune arteriala,dar cu vointa si un tratament adecvat poti scapa de aceste simtome! GEORGE stai linistit nu poti face infarc ti-o spune una ce-a trecut prin tortura A.D.P.

eu am facut un atac de panica foarte puternic si dupa 10 minute nu mai aveam nimic lasa lumea sa vorbeasca noi ne facem treaba noastra

Eu sufar de aceasta boala de doi ani dar spre deosebire de voi atacurile de panica au fost intotdeauna diferite intre ele.Mult timp mintea mea nu a vrut sa accepte diagnosticul si cred ca, inca sunt o povara pt doctorul meu.La urgente ma stiu toti din 3 spitale,dar eu inca nu sunt convinsa ca toate simptomele pe care le am sunt causate de atacurile de paica.Durerea e ,ca, pe langa atacuri am inceput sa fiu ipohondra,combinatie periculoasa,si delasatoare cu toate ca imi ador copilul imi lipseste curajul de a lupta.Cand nu am cancer pe undeva fac infarct,cand nu fac infarct mor datorita unui ictus sau cine stie ce.Sunt artista cand se vb. de ce boli as putea avea .Nu stiu daca mai este cineva ca mine si nici nu-mi doresc sa mai fie .As fi in stare sa ma mut in spital doar ca sa fiu linistita.Asta nu e viata.Specific ca nu o tragedie m-a condus la aceste probleme ci doar felul meu de a fi:nu-mi aratam niciodata suferinta,tristetea si organismul meu se razbuna.De la zambetul acela molipsitor am trecut in extrema cealalta.Nu cred ca aceasta 2boala2 ar putea avea alte efecte in afara de faptul ca te determina sa lasi viata sa curga fara sa te mai bucuri cu adevarat de nimic.De la primul semn tratati-va nu face-ti ca mine.Pupici.

Buna Carmen, si eu am anxietate corelata cu ipohondrie....o combinatie deloc fericita. Cand sunt mai bine accept anxietatea, cum sunt mai rau imediat cred ca am altceva :). Eu in schimb am aceasta afectiune de 8-9 luni si sunt sub tratament de 6 luni, timp in care am cunoscut toate sectiile din toate spitalele din zona. A trecut deja ceva timp de cand am renuntat la a cauta vreo boala....si incerc sa accept lucrurile asa cum sunt. Mi-e f greu, dar nu am ce face. Am o fetita de sub un an si ea imi da multa putere. Am zile bune si zile proaste, in schimb nu vreau si nu am voie sa renunt la a ma lupta.

Multa sanatate!