am o nelamurire

multumesc pentru raspunsul prompt. Am tot citit pe net tot felul de kestii si cred ca asta e motivul pentru care imi tot faceam griji ca pe viitor poate degenera aceasta tulburare in schizofrenie.Acum m-am mai linistit si as mai avea o intrebare credeti ca este cazul sa apelez la un psiholog? deocamdata eu gestionez situatia cum pot si cred eu ca si bine ;am parte de sprijin din partea familiei ceea ce ma ajuta foarte mult si mai ales am un kef nebun de a iesi din casa si de a socializa kiar daca nu prea am cu cine si sotul meu munceste mai tot timpul:(

Va multumesc mult de tot pentru sfaturi. atacuri de panica nu am mai facut iar acum ma pregatesc sa plec in concediu. sper sa mi faca bine iesitul asta din cotidian sa nu ma mai gandesc la toate prostiile si sa auzim numai de bine. Bafta si doinitei si curaj in a-si rezolva problemele!

buna seara.am 24 de ani si cu putin timp in urama mai precis in luna decembrie a anului trecut mam despartit de persoana care speram sa imi fac un viitor alaturi de ea.problema este ca de atunci am inceput sa fiu nelinistita in sensul ca nu mai dorm noptile am slabit foarte rau si sincer nu mai sunt interesata de nimic.dar si mai rau ma ingrijoreaza faptul ca uneori am ganduri necurate si anume acelea de a renunta la viata.au incercat sa ma ajute toti prietenii cu sfaturi ba chiar am luat pastile de depresie dar degeaba.nu imi gasesc linistea plang foarte mult ma consum pe zi ce trece.cu toate ca trecut o perioada lunga de timp de cand neam separat nu il pot uita dar ceea ce ma inspaimanta cel mai tare este faptul ca nu ma mai recunosc nu ma pot controla de la anumite situatii.cu ajutorul dumneavoastra sper sa gasesc o rezolvare a problemei mele care sa imi aduca linistea in sine dar mai ales linistea sufleteasc.va multumesc anticipat

buna doinita eu am 21de ani si kiar daca sunt casatorita de aproape 1 an nu ma consider experta in astfel de pb dar sper ca ceea ce ti voi spune iti va fi de ajutor.In primul rand absolut nimic din ce ti s-ar putea intampla in lumea asta nu merita sa iti pui capat vietii gandeste te in primul rand la familie, la apropiati cata suferinta le ai provoca si mai ales nu-ti doresti si tu o familie? copii? omul potrivit pentru tine va veni la momentul potrivit nu se merita sa ai astfel de ganduri pentru un ratat care nu a apreciat la justa valoare persoana de lg el. Detaseaza te de tot ,cantareste situatia si lasa trecutul in urma si intreaba-te ce ai de castigat daca te lasi doborata de pb asta? pana acum ai "castigat " numai stare de neliniste ,insomnie, ganduri prostesti...nu se merita. Cauta ti o ocupatie, iesi cu prietenii, incearca sa te distrezi kiar daca iti mai zboara gandul la el alunga l cat de repede poti si gandeste te in ultimul rand ca sunt oameni care se lupta sa traiasca, oameni care sufera de fel si fel de boli chinuitoare si nu renunta. Nu renunta nici tu si nu-i da satisfactia sa vada in tine un om infrant. sper sa te ajute cu ceva si iti urez multa sanatate si gandire pozitiva!

Doinita viata merge mai departe cu sau fara acel barbat, tu trebuie sa fii tare si sa te gandesti ca ai toata viata inainte si ca mai sunt si alti barbati il lumea aceasta si tu trebuie sa te gandesti ca intr-o buna zii vei intanlii barbatul care sa te iubeasca si sa te merite.

va multumesc din toata inima

Te pot sfatui daca primesc mai multe amanunte-0722344290

buna ma numesc remus.am avut si eu probleme similare pe care le ai avut si tu nu o data da 2 ORI,si am trecut peste astea de fiecare data ,iara sa iti povestesc aici e prea mult .....iti dau id meu de mess si o sa iti explic mai bine acolo ...daca vrei.oricum ce este stricat isi revine da orice ma refer;)remus_aligatoruid meu .salutare

D-na psiholog,buna ziua! acum 2 ani am facut atac de panica, iar in urma cu o luna am renuntat la tratamentul pe care il luam de 6 luni! acum ma dor toate; inima, mana stanga simt ca amorteste,ceafa cu coloana cu tot plus am senzatia de ameteala! sunt sigura ca am si spondiloza! ce ma sfatuiti sa fac?daca merg iar la urgente la noi astia ma trimit la plimbare ca si cum de nebuna ma afisez acolo!multumesc

buna ziua,eu am aceste probleme de un an si jumatate si am urmat tratament medicamentos cu lexotanil-frontin si Arketis 6luni-diagnosticul a fost de anxietate depresiva cu tulburari de atac de panica-a urmat concomitent si o terapie online,cognitiv-comportamentala,dar dupa ce m-am simtit tot mai bine se pare ca starile s-au intors destul de violent...pur si simplu nu reusesc sa trec peste ele,stiu ca ar trebui sa fiu propriul meu terapeut insa nu rationalizez cum trebuie si incep sa devin frustrat de aceste stari pe care le credeam uitate...problema este ca stiu ca nu sunt bolnav,nici faza cu inima nu ma mai pacaleste,dar faptul ca pot avea iarasi stari de rau,groaznice, pe care le-am avut anul trecut ma deprima foarte mult-si imi este o frica teribile de depresie,nu vreau sa cad in vreuna si sa fac un gest necugetat in moment de inconstienta---deci imi este frica ca sa nu innebunesc si sa ma sinucid--nu dores sa mor,nu am ganduri sa mor, imi place viata,imi iubesc familia,dar nu mai vreau aceste stari--cum as putea sa le accept mai usor?aici e problema-gresesc cu intrebarea de ce au revenit? in loc sa ma gandesc care e strategia...

buna seara
revin la dvs cu o intrebare care stiu ca o sa sune aiurea rau dar vreau sa stau linistita si sa aflu si parerea dvs. De cand am avut atacul acela de panica am inceput sa am diverse temeri dar am inteles ca de obicei este un efect al anxietatii. luna trecuta intr-o seara la indemnul unei rude am inceput sa citesc o carte scrisa de parintele arsenie boca legat de casatorie eu fiind proaspat casatorita. Parintele critica toate pacatele pe care le fac tinerii casatoriti(nu vor copii imediat, fac dragoste in zilele de post etc) si facea tot timpul referire la faptul ca diavolul lucreaza in astfel de casnicii si chestii dastea. Am adormit cu gandul la aceasta carte si incepusem sa-mi fac mustrari de constiinta (sunt o persoana care crede in dumnezeu si care se mai duce din cand in cand la biserica) si cand sa atipesc imi vine in minte ca imi da tarcoale necuratul m-am speriat rau m-am trezit brusc am inceput sa ma rog si am adormit. A doua zi pur si simplu stateam de vb cu cineva si mi-am adus aminte de sperietura pe care am tras-o cu o seara inainte si am facut un atac de panica iar in mintea mea ziceam "aoleo necuratul". a fost halucinatie sau doar a fost sperietura asa puternica incat mi s-a intiparit in subconstient? Va rog sa-mi raspundeti pt ca simt ca o iau razna

buna seara . intotdeauna frica vine de la cel rau .dar din moment ce te incurajez singur si crezi cu desavirsire ca dumnezeu este linga tine .si nu cel rau atunci dispare. atunci cind ne gindim ca am gresit si ne pare rau cel rau vine si el ca oispita sa spuna lasa ca nui chiar asa. dar e bine sa crezi mai cu tarie in dumnezeu ca cel rau sa dispara din viata ta

da asta asa e...oricum sperietura a fost pe masura eu sunt si mai fricoasa asa din fire dar am fost la biserica sa-mi citeasca preotul si m-am calmat am aflat si multe chestii noi:) multumesc pt raspuns