Articole

Toți pacienții care urmează să fie operați pe cord sunt evaluați din punct de vedere pneumologic. Aceștia vor efectua cel puțin o spirometrie simplă și o radiografie cardio – pulmonară anterior intervenției chirurgicale și în funcție de prezența sau nu a unei patologii pulmonare vor continua cu alte investigații specifice. Scopul este acela al cunoașterii profilului pacientului, astfel încât managementul postoperator al pacientului să fie cât mai eficient, morbiditatea si mortalitatea cât mai scăzute.

TESTAREA CARDIO-PULMONARĂ DE EFORT (CPET)

Testul cardiopulmonar de efort (CPET) este o procedură noninvazivă care evaluează capacitatea individuală de efort și care oferă informații diagnostice și prognostice. Performanța la efort este rezultanta funcționării interdependente a patru mari sisteme: cardiovascular, pulmonar, muscular și sangvin.

Studiul răspunsului organismului la efort oferă informații superioare celor obținute în starea de repaus, permițând o mai bună apreciere funcțională a aparatului cardiovascular. CPET reprezintă o metodă esențială pentru evaluarea cardiovasculară comprehensivă.

1. Evaluare funcțională respiratorie

- spirometrie simplă

- spirometrie cu test bronhodilatator

- peakflowmetrie

- saturația oxigenului în sângele periferic

- gazometrie arterială

- test de mers 6 minute

- test cardio- pulmonar de efort (bicicleta)

- poligrafie ventilatorie nocturnă

2. Toracocenteză diagnostică și terapeutică

3. Bronhoscopie flexibilă +/- biopsie bronșică sau brosaj bronșic

4. Evaluare imagistică toracică

a. radiografie cardio-pulmonară

b. computer tomografie toracică

c. bronhoscopie virtuală

Indicații CPET

1. Evaluarea toleranței la efort

- determinarea gradului afectării funcționale (peak VO2)

- determinarea factorilor și a mecanismelor fiziopatologice de limitare a efortului

2. Evaluarea intoleranței la efort de cauză necunoscută

- stabilirea contribuției etiologiei cardiace și pulmonare în afecțiuni coexistente

- simptome disproporționate față de rezultatele testelor cardio-pulmonare de repaus

- dispnee neexplicată când testul inițial cardiopulmonar este nondiagnostic

3. Evaluarea pacienților cu afecțiuni cardiovasculare

- evaluarea funcțională și prognostică a pacienților cu insuficiență cardiacă

- selecția pentru transplant cardiac

- prescripția antrenamentului și monitorizarea rezultatelor reabilitării cardiace

4. Evaluarea pacienților cu afecțiuni respiratorii

- stabilirea gradului afectării funcționale

- boală pulmonară cronică obstructivă

- stabilirea limitării la efort și evaluarea altor posibili factori contributivi, în special asocierea bolii cardiace ischemice

- determinarea gradului hipoxemiei și necesității prescriptiei oxigenoterapiei

- când determinarea obiectivă a intervenției terapeutice e necesară și nu poate fi obținută adecvat de testele pulmonare funcționale standard

- boală pulmonară interstițială

- detectarea timpurie a afectării schimburilor gazoase

- monitorizarea schimbului gazos pulmonar

- determinarea gradului hipoxemiei și necesității prescripției oxigenoterapiei

- determinarea factorilor potențiali de limitare la efort

- documentarea răspunsului terapeutic la o terapie potențial toxică

- boală pulmonară vasculară (analiza atentă risc/beneficiu)

- fibroză chistică

- bronhospasm indus de efort

5. Aplicații clinice specifice

- evaluarea preoperatorie

- rezecție pulmonară

- chirurgie abdominală majoră la pacient vârstnic

- rezecție pulmonară pentru emfizem

- prescrierea programului de reabilitare

- evaluarea pretransplant pulmonar sau cord- pulmon

CPET se poate efectua pe:

- covor rulant

- bicicletă

Există două tipuri de testări:

- incrementale

- constante (folosite în special pentru monitorizarea răspunsului terapeutic)

Se realizează măsurători de bază, în repaus:

- spirometrie

- ECG

- Pulsoximetrie

- consum de O2

- producție de CO2

Pe parcursul testului pacientul va fi monitorizat electrocardiografic și din punct de vedere al schimburilor gazoase.

CPET permite aprecierea noninvazivă a consumului de oxigen (VO2) și a producției de dioxid de carbon (VCO2). Consumul maxim de oxigen (VO2 max) sau capacitatea aerobă este definită ca valoarea atinsă când VO2 rămâne stabil în pofida creșterii intensității efortului. În cursul exercițiului muscular VO2 crește proporțional cu creșterea efortului până la o valoare la care relația se aplatizează. VO2 max este indicatorul cel mai fidel al capacității de efort fizic al unei persoane.

Pragul anaerob reprezintă nivelul de efort la care musculatura generează cantități importante de acid lactic prin devierea anaerobă a metabolismului datorită epuizării ofertei tisulare de O2. Prin tamponarea lactatului în exces de către bicarbonatul plasmatic se generează CO2 și apare hiperventilația reflexă. Pragul anaerob indică nivelul maxim de efort la care sistemul cardio- pulmonar poate asigura țesuturilor o cantitate suficientă de O2 pentru desfășurarea aerobă a metabolismului musculaturii scheletice. Majoritatea activităților zilnice se desfasoară la activități inferioare pragului de anaerobioză. Pragul de anaerobioză poate fi crescut prin antrenament, crescând capacitatea pacienților de a efectua activități susținute la nivel submaximal, îmbunătățindu-le calitatea vieții.

CPET este folosită pentru prescrierea programelor de reabilitare cardiovasculară.

În concluzie, măsurătorile variate efectuate în timpul testării cardio-pulmonare de efort permit evaluarea obiectivă a capacității de efort, determinarea factorilor limitativi la efort, definirea mecanismelor fiziopatologice subiacente (ca de exemplu contribuția etiologiei cardiace versus respiratorii în boli coexistente), detectarea timpurie a diverselor boli (ischemie), aprecierea obiectivă a indicilor de performanță pentru monitorizarea progresiei bolilor și răspunsului lor la tratament.