Reprezinti o clinica medicala? Uite cum te putem ajuta!
Este important sa fie cunoscute cele mai frecvente manifestari dermatologice provocate si/sau agravate de frig, in sezonul rece, si de ce este imperios necesar sa fie abordate si diagnosticate din timp, investigate in mod corespunzator, tratate prompt si adecvat de catre medicul dermatolog, încă de la primele semne si/sau simptome locale . Odata cu instalarea sezonului rece, in conditiile scaderii, uneori semnificative, a temperaturii mediului ambiant, organul cutanat, interfata intre organism si mediul inconjurator, este supus unei agresiuni fizice .
Reactiile cutanate normale la frig apar la toti indivizii dupa expunerea la temperaturi scazute si sunt reprezentate de:
Reactiile cutanate anormale la frig constituie un raspuns exagerat al pielii la actiunea frigului si apar pe fondul unor tulburari functionale locale ce pot exprima prezenta unei boli generale, de sistem. Reactiile anormale ale pielii la frig sunt:
E de mentionat faptul ca, in cursul sezonului rece, este obligatorie respectarea riguroasa si consecventa a unor masuri specifice de protectie si ingrijire a pielii, adaptate, functie de situatie, si aplicate înainte, si pe toata durata acestei perioade. Astfel, se contribuie, atat la prevenirea agravarilor unor dermatoze cronice preexistente, mai ales de tip inflamator (psoriazis vulgar, dermatita atopica, eczema cronica asteatozica etc.), cat si la ameliorarea manifestarilor clinice ale unor dermatoze provocate de actiunea directa a frigului asupra pielii. E necesar sa se asigure o protectie vestimentara corespunzatoare, mai ales la nivelul extremitatilor, imbracamintea si incaltamintea sa fie lejere pe corp, lenjeria de contact cu pielea sa fie din materiale naturale (bumbac, in, matase, nu lana), utilizarea constanta, zilnica, a emolientului adecvat (cu baza grasa, formula blanda, bine tolerata), sa se evite agresiunile suplimentare asupra pielii (fizice, chimice, mecanice).
Trebuie acordata o atentie deosebita abordarii corecte si complete a oricarei manifestari cutanate nou aparute in sezonul rece, dupa expunerea la frig. De multe ori, cu ocazia aparitiei diverselor leziuni cutanate declansate de frig, evaluarea clinica de specialitate, completata de investigatii de laborator specifice, pot depista o serie de tulburari patologice si/sau afectiuni interne, necunoscute de pacient pana la acel moment. Alteori, manifestarea cutanata indusa de frig, poate reprezenta un stadiu precoce (premergator), ce poate preceda, cu luni, sau chiar ani de zile, aparitia unei boli generale, ceea ce impune o supraveghere periodica, permanenta, a pacientului, in vederea depistarii din timp a unei afectări sistemice.
In cadrul reactiilor cutanate anormale la frig, se disting:
I. Fenomenul Raynaud-e o tulburare vasomotorie ischemica si paroxistica a extremitatilor, ce evolueaza episodic, in crize, fiind declansat cel mai frecvent de expunerea la frig, curenti de aer rece, imersia in apa rece. Apare in special la femeile tinere. Afecteaza bilateral, simetric, de intensitate egala, de obicei mainile, uneori si picioarele. De precizat faptul ca intre crize, aspectul tegumentului e normal.
Evolueaza tipic ,in trei faze succesive: prima faza, ”sincopala”, cu debut brusc si durata de cateva minute, se manifesta printr-o paloare accentuată a degetelor de la maini, ce devin albe si reci, insensibile, asociate cu parestezii (furnicaturi)locale, senzatie de arsura, amorteala. E determinata de o contractie vasculara puternica (spasm arteriolar). Urmeaza faza a doua, ”asfixica”, degetele căpătând o culoare cianotica, albastru-violacee, fiind reci, asociindu-se dureri locale insuportabile si parestezii. E provocata de staza capilara (stagnare a sangelui in vasele superficiale ale pielii), cu oxigenare deficitara la nivelul tesutului cutanat. In faza a treia, de”eritralgie secundara”, degetele se coloreaza rosu-aprins, au temperatura locala crescuta, cu senzatie de durere pulsatila. Se datoreaza dilatatiei vasculare la nivel arteriolar.
Exista si forme incomplete, ce se manifesta izolat, numai cu paloarea pielii sau doar cu coloratie cianotica a tegumentului, sau o forma in care se succed doar primele doua faze, sau in care lipseste cea de-a doua faza. Pot aparea si manifestari minime,doar cu anestezie locala si senzatie de “deget mort”.
Fenomenul Raynaud poate fi primitiv sau idiopatic (de cauza nedeterminata)-boala Raynaud, sau secundar unei afectiuni generale sau locale-sindromul Raynaud. Varsta de debut precoce, caracterul familial, absenta tulburarilor trofice cutanate, atingerea bilaterala si simetrica, evolutia minim doi ani fara complicatii, pulsul arterial normal, pledeaza pentru forma idiopatica. Evolutia indelungata a acestui fenomen,varsta de debut mai tardiva,aparitia de complicatii, precum:tulburari trofice, de tipul ulceratiilor pulpei digitale, distrofii unghiale (tulburari de nutritie ale unghiilor), atingerea asimetrica, afectarea si a altor teritorii cutanate (nas, urechi, limba, menton), orienteaza spre un fenomen Raynaud secundar.
Dintre afectiunile generale, in care e întalnit fenomenul Raynaud sunt de mentionat:sclerodermia sistemica, lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sindrom Sjögren, periarterita nodoasa, boli arteriale obstructive (trombangeita obliteranta, ateroscleroza, trombembolism), boli neurologice (scleroza multipla, sindromul de canal carpian, siringomielia), anomalii hematologice (crioglobulinemia, criofibrinogenemia, boala aglutininelor la rece, policitemia, trombocitoza), hipotiroidismul, boli infectioase (endocardita bacteriana, virusurile hepatitice), neoplazii (mielom multiplu), si altele.
II. Acrocianoza apare cu precadere la persoane tinere, mai ales la femei de tip longilin, cu tulburari neurohormonale specifice pubertatii: tendinta la obezitate, tulburari ale ciclului menstrual (oligomenoree). Sunt implicate tulburari vasomotorii periferice de tip spasticoaton, cu incetinirea importanta a fluxului sanguin capilar si staza venoasa. Modificarile cutanate sunt permanente si intereseaza mainile, dar pot aparea si la picioare, glezne si uneori la fata. Se manifesta prin aparitia bilaterala a unei coloratii rosu-violacee, persistenta si uniforma, total nedureroasa, de intensitate egala la toate degetele. La aplicarea unei presiuni pe zona afectata (vitropresiune), leziunile pălesc. Persoanele afectate au in permanenta extremitatile reci si o transpiratie excesiva locala. In formele usoare, leziunile sunt localizate doar la pulpele digitale, formele mai grave interesand in intregime mainile si picioarele, alteori chiar gambele si antebratele.
Aceste modificari sunt mai atenuate vara si se accentueaza in sezonul rece, dupa expunerea la frig, cand coloratia vireaza spre rosu aprins. In formele cu evolutie prelungita, se pot asocia si alte leziuni cutanate:keratoza pilara (mici proeminente cutanate, aspre la palpare) si o infiltrare pastoasa a tegumentului extremitatilor (ingrosare de consistenta moale, a pielii). De obicei, nu este insotita de tulburari trofice locale, iar pulsul este prezent, normal. In functie de factorii cauzali implicati, se deosebesc:
1) Forma esentiala, cu caracter familial, in care exista un istoric familial de boala iar debutul este la pubertate, atenuandu-se odata cu inaintarea in varsta, sau dupa sarcina.
2) Forma secundara, cu debut mai tardiv, afectare frecvent asimetrica si neuniforma, apare ca manifestare cutanata a unei afectiuni interne. Deseori apare pe fondul unei hipotensiuni arteriale sau a unei spasmofilii latente, la persoanele astenice.
Acrocianoza poate fi intalnita si in cardiopatiile congenitale, insuficienta ovariana cu tulburari menstruale importante, hipofoliculinemie, insuficienta tiroidiana, hiperfunctia suprarenaliana (hipercorticism)- in care se asociaza adesea cu livedo; hipertiroidii severe, boli neurologice (leziuni medulare, poliomielita), anomalii hematologice (poliglobulie, boala aglutininelor la rece), distonii neurovegetative, sindrom carcinoid.
III. Livedo reticular se caracterizeaza prin aparitia, preponderent la nivelul membrelor inferioare, dar si a celor superioare, a unui desen vascular de nuanţă rosu- violacee sau bleu-violacee, ce îmbracă un aspect reticulat (formeaza o retea regulata, cu ochiuri egale), si care corespunde vascularizatiei venoase superficiale a pielii. Localizarile frecvente sunt la nivelul coapselor, feselor, fetei anteroexterne a bratelor si antebratelor, iar la copii poate afecta si fata (cutis marmorata). Coloratia se accentueaza la temperaturi scazute si in ortostatism, si dispare dupa ridicarea membrului afectat la 45 de grade, dupa vitropresiune sau la reincalzirea tegumentului. Modificarile vasculare locale constau in staza venocapilara, determinata de reducerea fluxului sanguin arterial in zona respectiva (livedo de staza). Aceasta forma de livedo, ce debuteaza frecvent in copilarie, se asociaza deseori cu acrocianoza si are o evolutie blândă, fara alte manifestari si/sau complicatii locale sau generale, reprezinta forma idiopatica a bolii (fara o cauza precizata). Forma simptomatica sau secundara unor afectiuni generale, debuteaza frecvent la varsta adulta si prezinta aspecte clinice particulare, precum: 1) retea cutanata intens eritematoasa (de nuanta rosu aprins), neregulata (cu ochiuri inegale), asimetrica si dispusa anarhic. E accentuata de frig, dar nu dispare complet la reincalzirea tegumentului sau la ridicarea membrului afectat, iar la aplicarea unei presiuni locale, leziunile capata o coloratie galbuie; 2) Livedo racemosa, cand reteaua cutanata are aspect de “coarne de cerb”, cu o ramificatie principala groasa si multiple ramuri colaterale mai subtiri, coloratia violacee fiind mai putin intensa. Se localizeaza pe zone limitate:trunchi, flancuri abdominale, coapse, si e permanent, nefiind influentat de reincalzirea tegumentului, ridicarea membrului interesat si/sau vitropresiune; 3) Livedo asociat cu noduli inflamatori care se pot ulcera, vindecandu-se cu cicatrici si tulburari de pigmentatie locala.
Dintre afectiunile generale care se pot manifesta prin modificari cutanate de tip livedo sunt de retinut: vasculitele sistemice (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, poliarterita nodoasa), sindromul anticorpilor antifosfolipidici, emboliile, trombocitemia, crioglobulinemiile, insuficienta cardiaca, ateromatoza, hiperparatiroidismul, pancreatita, sifilisul, toxocaroza (la copii), unele limfoame.
IV. Eritrocianoza-se manifesta prin aparitia, in sezonul rece, dupa expunere repetata si indelungata la frig, a unor placarde (arii cutanate intinse), rosu-violacei, cu temperatura locala scazuta, ce afecteaza cu predilectie zonele bogate in tesut adipos: zona supramaleolara (treimea superioara a gambei), treimea inferioara a coapsei, fesele, antebratele (la copil).
Se asociaza o hipersensibilitate locala si hiperkeratoza foliculara (piele aspra la palpare). Uneori, se formeaza nodozitati locale, ce se pot ulcera. In evolutiile prelungite, tegumentul devine infiltrat (ingrosat), indurat (de consistenta dura la palparea pielii), modificari care pot ramane definitive. E intalnita in special la femeile de varsta medie si la fetele tinere, in perioada pubertatii.
La persoanele supraponderale sau obeze, boala poate îmbrăca un aspect clinic particular, manifestat prin aparitia unui singur placard violaceu, usor infiltrat si hiperkeratozic(rugos la palparea pielii), localizat la genunchi sau fese (cianoza circumscrisa). Eritrocianoza supramaleolara a tinerelor fete se caracterizeaza prin placi violacee permanente (a caror coloratie se atenueaza in decubit), situate pe fetele anterioare ale gambelor sau formand un manşon circumferential supramaleolar, asociate cu senzatie de greutate locala. Pielea e usor infiltrata, iar in cursul iernii pot aparea nodozitati la nivelul ariei afectate. Prezenta acestei forme de eritrocianoza exprima tulburari neurovegetative de tipul distoniei vagosimpatice, cu puls variabil, instabilitate vasomotorie, tulburari de ritm respirator, transpiratii, toate apărand pe un teren predispozant constituţional. In cadrul eritrocianozei supramaleolare, se disting mai multe tipuri: 1). forma”gracilis”ce apare la persoane cu gambe subtiri, suple; 2) “rusticanus”, intalnita la persoanele cu gambe groase si infiltrate; 3). forma reticulară sau pestriţă, in care coloratia pielii imbracă un aspect pătat; 4). eritrocianoza asociata cu boala Raynaud (destul de frecvent intalnita); 5). forma asociata cu livedo reticular.
V. Urticaria “a frigore”sau urticaria la frig-reprezinta o forma particulara de alergie cutanata, ce apare ca urmare a expunerii tegumentului la temperaturi scazute, curenti de aer rece, contactul cu apa rece, consumul de alimente sau bauturi reci, de unde si incidenta crescuta a bolii in sezonul rece. Urticaria la frig dobandita, idiopatica, este cea mai frecventa forma, apare pe un teren alergic predispozant (teren atopic) si afecteaza mai ales tinerii.
Urticaria de contact la frig e principala modalitate de manifestare a urticariei dobandite. Modificarile cutanate survin, initial, pe zonele de contact direct cu mediul rece, fiind interesat in special tegumentul extremitatilor:fata, maini, antebrate, picioare, dar si mucoasele (frecvent dupa ingestie de lichide sau alimente reci). Se manifesta prin aparitia unor arii cutanate tumefiate (reliefate, similare cu “urzicatura”), cu eritem (roseata) mai mult sau mai putin accentuat (de la roz sau rosu, pana la rosu-violaceu). Se asociaza cu senzatie intensa de prurit. Eruptia apare la cateva minute dupa expunerea la temperaturi scazute si dispare in 15-30 minute pana la 1-2 ore, dupa ce tegumentul se reincalzeste, însă reapare la un nou contact cu agentul declanşator. Interesarea mucoaselor poate conduce la aparitia manifestarilor de tip edem Quincke (edem la nivelul buzelor, limbii, uneori edem glotic, insotit de dificultati in respiratie), tulburari digestive (dureri abdominale, diaree, varsaturi). Sunt posibile si fenomene generale: cefalee, fatigabilitate, vertij, tahicardie, hipotensiune, chiar soc anafilactic. Diagnosticul se stabileste prin testul la gheata, care e pozitiv, daca, la 15-20 minute dupa aplicarea de gheata la nivelul fetei anterioare a antebratului apare o reactie cutanata edematoasa, eritematoasa, pruriginoasa. Uneori, in cazuri mai grave, testul se pozitiveaza la 2-3 min de la contactul cu gheata, aceasta categorie de pacienti fiind mult mai expusa riscului de aparitie a manifestarilor severe, precum soc anafilactic, ce poate fi letal. La aceasta categorie, se impun, la recomandarea medicului de specialitate, o serie de masuri generale, sustinute, de protectie a pielii si masuri terapeutice specifice, in scopul preventiei acestor manifestari severe, ce pot pune viata in pericol. Masuri obligatorii, in aceste situatii, sunt: evitarea practicarii sporturilor acvatice, a sporturilor de iarna, sa se evite consumul de alimente si bauturi reci, protectie vestimentara corespuzatoare, mai ales a zonelor expuse direct la frig.
Evolutia bolii este, in majoritatea cazurilor, prelungita, cu tendinta la ameliorare progresiva, uneori putand disparea spontan dupa 1-2 ani.
Urticaria de contact la frig dobandita, secundara, prezinta, de obicei, manifestari mai severe, cu aparitia de leziuni purpurice sau chiar necrotice pe zonele de contact cu mediul rece. E intalnita in crioglobulinemie-urticaria” crioglobulinemica” (primitiva sau secundara unor boli autoimune precum tiroidita autoimuna, sau a unor boli infectioase, precum mononucleoza, infectia cu virusurile hepatitice). Deasemenea, apare in criofibrinogenemie, boala hemolizinelor la rece, hemoglobinuria paroxistica, unele neoplazii (leucemii, limfoame).
Exista si forme de urticarie la frig, reflexa, generalizata, ce imbraca, fie aspectul comun al urticariei, fie pe acela al urticariei colinergice,ce se manifesta printr-o eruptie cutanata,in care,pe fondul unui eritem(roseata) tegumentar mai mult sau mai putin intens, apar multiple leziuni papuloase mici (mici proeminenţe rosii ), intens pruriginoase. E declansata de scaderea temperaturii interne a organismului, si apare dupa baile reci sau mentinerea corpului timp de 20-30 minute in mediul rece (<4°C). Testul la gheata e negativ.
Uneori, manifestari de tip urticarian survin tardiv, dupa 12-48 ore de expunere la frig. (urticaria “intarziata”la frig). Testul la gheata, initial negativ, se pozitiveaza dupa 18, chiar 24 de ore de la aplicare. Leziunile cutanate dispar in cateva zile.
Urticaria la frig familiala, cu transmitere autozomal dominanta, e mai putin frecventa si debuteaza adeseori in copilarie. Leziunile urticariene se dezvolta mai degraba dupa expunerea la curentii de aer rece, decat dupa contactul pielii cu frigul. In cadrul eruptiei cutanate, predomina eritemul (roseata pielii) faţa de edem, asociindu-se cu senzatie de arsura locala sau durere difuza. Se insoteste de manifestari generale (febra, cefalee, artralgii, leucocitoza cu neutrofilie). Manifestarile cutanate apar la 30 minute pana la 3-4 ore de la expunere (uneori si mai mult), si se mentin peste 48 de ore.
VI. Eritemul pernio- e o reactie anormala a vaselor de sange de la nivel cutanat (cu spasm arterial, deschiderea anastomozelor arteriovenoase si stagnarea sangelui in capilare), determinata de expunerea prelungita a tegumentului la temperaturi scazute. Se intalneste mai frecvent la persoanele de sex feminin, in perioada prepubertara, adolescenta sau la varsta adulta. E favorizat de umezeala, curentii de aer rece, ortostatismul prelungit, fiind observat mai ales la persoanele expuse profesional la aceste conditii. Debuteaza brusc, cu una sau mai multe placarde sau plăci (arii cutanate mai mult sau mai putin întinse), rosu-violacee, edematoase (usor reliefate), de consistenta ferma la palpare, cu temperatura locala scazuta, asociate cu dureri, furnicaturi, mancarimi sau senzatie de arsura locala. In formele mai severe pot aparea bule si ulceratii, ce se vindeca cu cicatrici atrofice. Se localizeaza in special pe dosul degetelor de la maini si/sau picioare (in dreptul falangelor proximale), zona calcaneana, nas, urechi. La femei, apare frecvent pe fata interna a coapselor sau gambelor. Eritemul pernio e intalnit adeseori la femeile cu insuficienta ovariana sau tiroidiana, la cele care sufera de hipotensiune arteriala si au extremitati reci si umede, cu mare intoleranta la frig. Evolutia manifestarilor cutanate este in general buna, in formele necomplicate, cu disparitia leziunilor in 1-3 saptamani. Boala poate avea si o evolutie cronica, persistenta (cu agravari in sezonul rece si usoare ameliorari vara), mai ales cand se asociaza si cu alte conditii patologice locale si/sau generale. Formele mai severe, care prezinta si alte manifestari cutanate (bule, leziuni ulcerative, noduli, purpura etc.), sau cele care au o evolutie prelungita, grevata de complicatii locale sunt, de cele mai multe ori, expresia unei boli sistemice, frecvent de tip vasculită, aceasta reactie cutanata fiind intalnita in special in lupusul eritematos sistemic.
