Articole

Fibromul uterin nu este tocmai o veste buna, dar nici nu trebuie sa te sperie prea tare. Este cea mai frecventa tumoare benigna si apare la un sfert din femeile aflate la varsta reproductiva. Multe doamne nici nu stiu ca sufera de aceasta problema, pentru ca nu au simptome, si descopera situatia la instalarea unei sarcini. Cand se intampla asta, lucrurile se pot complica, insa. Despre riscuri si posibile complicatii, am discutat cu dr. Tarek Abdou, medic primar obstetrica-ginecologie.

            Sarcina cu fibrom poate fi dusa fara probleme pana la termen, daca tumoarea este mica si este situata intr-o pozitie care nu deranjeaza dezvoltarea bebelusului.

            “Problema cu fibromul in sarcina este ca nu poti prescrie un tratament, pentru ca ii poate dauna bebelusului. De aceea, trebuie urmarit cu atentie fiecare parametru. Nivelul de estrogen favorizeaza dezvoltarea tumorii, astfel ca fibromul poate sa creasca si mai mult in timpul sarcinii, deci trebuie sa fim atenti la orice schimbare. Pacienta poate experimenta dureri pelvine, urinari frecvente si constipatie sau poate sa nu aiba niciun fel de problema”, explica dr. Tarek Abdou, medic primar obstetrica-ginecologie.

            In cazul in care fibromul este mai mare sau este intr-o pozitie nefavorabila, riscul de complicatii creste, din pacate.

            “In primul trimestru, cea mai frecventa problema care poate sa apara este sangerarea. Ea trebuie monitorizata si stopata cat de repede, pentru a evita ca pacienta sa se anemieze sau, mai rau, sa piarda sarcina. Un alt risc este ca placenta sa se desprinda de peretele uterin, inainte de nastere, ceea ce poate declansa o nastere prematura, in vreme ce fatul nu mai primeste suficient oxigen”, completeaza dr. Tarek Abdou.

            O alta situatie care poate surveni din cauza unui fibrom uterin este ca bebelusul sa vina intr-o pozitie care sa nu-i permita nasterea vaginala. De altfel, majoritatea femeilor care au fibrom uterin in timpul sarcinii nasc prin operatie de cezariana.

            “Acest lucru este recomandat, de regula, nu doar pentru a evita eventuale probleme la nastere, precum un travaliu care nu progreseaza sau o sangerare greu de controlat, ci si pentru a extrage fibromul, dupa scoaterea bebelusului, daca situatia o permite. In cazul in care fibromul uterin nu este scos la cezariana, pentru ca este prea riscant, el isi va reduce dimensiunile la circa 6 saptamani dupa nastere, iar in functie de acest lucru medicul va stabili planul de tratament: fie medicamentos, fie chirurgical, printr-o interventie numita miomectomie. Embolizarea fibromului poate fi si ea o optiune, insa prezinta anumite riscuri”, conchide dr. Tarek Abdou, medic primar obstetrica-ginecologie.

            Grija trebuie sa continue si dupa nastere. Pot aparea hemoragii severe, dureri pelvine si incontinenta urinara. De aceea, este indicata monitorizarea fibromului pana cand este eliminat complet, dar si ulterior, pentru a te asigura ca nu reapare.