Test de depistare a sifilisului (VDRL/RPR si TPHA)

Descriere

Sifilisul este o infectie contagioasa sistemica, produsa de Treponema pallidum.
Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala (vaginala, orala, anala) si transplacentara (de la mama la fat) si se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade simptomatice scurte, despartite de perioade lungi de latenta.

Sifilisul prezinta patru stadii succesive, fiecare stadiu avand simptome diferite:
Sifilisul primar este caracterizat prin aparitia unuia sau a mai multor sancre la aproximativ trei saptamani de la expunere (ulceratii), fiind de obicei nedureroase. Acestea sunt de obicei localizate la nivel genital, de aceea pot fi uneori dificil de vizualizat. Sancrul este prezent timp de 28-42 zile, dupa care se vindeca fara tratament, lasand o usoara cicatrice.

Sifilisul secundar se instaleaza la aproximativ 1-5 saptamani dupa cicatrizarea sancrului si se caracterizeaza prin simptome precum eruptii generalizate, ce pot aparea pe intreg corpul, de culoare rosu-maronie, avand un diametru mai mic de 2 cm. Leziunile pot fi de asemenea prezente si la nivelul mucoaselor (condiloma lata), acestea continand puroi. Eruptiile se vindeca dupa aproximativ 2-12 saptamani.

Netratat, sifilisul poate evolua catre stadiul latent recent (cu durata mai mica de un an), care este asimptomatic si produce o recadere in stadiul secundar. In stadiul latent tardiv, leziunile nu mai sunt prezente, iar boala nu mai este infectioasa. Cu toate acestea, T. pallidum poate fi transmisa fatului pana la 4 ani de la infectia initiala (sifilis congenital).

Stadiul tertiar reprezinta ultimul stadiul al sifilisului si apare dupa aproximativ 3-15 ani de la infectia initiala, caracterizandu-se prin prezenta celor trei forme de sifilis:
- sifilis gomatos (benign), ce apare la 15 % dintre cazurile netratate, fiind caracterizat de aparitia unor gome (umflaturi cu apsect de tumoare) la nivel cutanat, osos, muscular, in viscere sau ochi;
- sifilisul cardiovascular apare la 10% dintre pacientii cu sifilis netratat, producand aortita sifilitica.
- neurolosifilisul, ce apare la 6,5% dintre pacientii cu sifilis netratat, manifestandu-se prin meningita cronica, paralizie generala, dementa, atacuri de apoplexie, infarct cerebral, hidrocefalie.

Sifilisul congenital nu prezinta stadiu primar si se manifesta prin: rinita, leziuni cutanate, hepatosplenomegalie, keratita intestinala, perforatia palatului dur, osteocondrita, atrofie optica, deformatii osteo-articulare.

In urma unei infectii cu sifilis, doua tipuri de anticorpi pot fi detectati: anticorpii nontreponemali (testul VDRL/RPR) si anticorpii treponemali (testul TPHA), ce reactioneaza cu antigenele specifice ale T. pallidum, ce afecteaza omul si unele primate.

Testele VDLR (Venereal Disease Research Laboratory)/ RPR (Rapid Plasma Reagin) sunt utilizate in stabilirea evolutiei bolii si a raspunsului la tratament. Rezultatele se pozitiveaza dupa 3 saptamani de la infectia initiala, o crestere de 4 ori a valorilor indicand o infectie evolutiva, iar o scadere de cel putin 4 ori a titrului indicand o terapie eficienta.

Testul TPHA (Treponema pallidum Haemagglutination Assay) se utilizeaza pentreu a confirma serurile reactive cu VDLR/RPR, insa nu se utilizeaza cu scopul de a urmari evolutia bolii sau dupa tratament (exceptie facand sifilisul congenital).

De cele mai multe ori, testele treponemice raman pozitive mai multi ani sau chiar permanent, de aceea nu sunt utilizate in urmarirea evolutiei bolii.

Recomandari

Recomandat in diagnosticarea infectiei sifilitice.

Pregatire pacient

Nu este necesara o pregatire prealabila.

Metoda

Se vor folosi metodele de aglutinare si hemaglutinare.

Limite si interferente

Monitorizarea copiilor cu sifilis congenital sau ai celor ale caror mame au fost seropozitive la nastere se va efectua o data la 2-3 luni pana cand titrul devine negativ.

Testele treponemice (testul TPHA) nu sunt utile in urmarirea evolutiei bolii si dupa tratament (exceptie facand sifilisul congenital), intrucat raman pozitive chiar si in urma terapiilor eficiente.

Rezultate fals negative se pot obtine la pacientii cu HIV sau cei severi imunodeprimati.
Un rezultat negativ nu exclude o infectie sifilitice. Reezultate fals negative se pot intalni la pacientii cu o infectie timpurie.

Rezultate pozitive obtinute la testele VDRL/RPR ar trebui confirmate cu un test TPHA ulterior. Rezultate biologice fals-pozitive se definesc ca rezultate pozitive ale VDRL/RPR si rezultate negative ale TPHA.

Acestea pot fi determinate de reactivitatea anticorpilor cu reactivul testului, ce contine cardiolipina, lecitina si colesterol.

Titruri scazute se intalnesc la pacientii cu:
- boli autoimune (lupous eritematos sistemic, sindromul antifosfolipidic);
- utilizarea drogurilor intravenoase;
- infectie HIV;
- infectii troponemice: bejel (Treponema pallidum endemicum), pinta (Treponema pallidum carateum);
- sarcina;
- varsta inaintata (10% dintre pacientii peste varsta de 70 ani);
- tuberculoza;
- neoplazii;
- malarie;
- boli virale (hepatita, mononucleoza infectioasa);
- lepra (boala Hansen).