Hormonul paratiroidian, Parathormon

Glandele paratiroide secreta un hormon cu structura polipeptidica numit parathormon (PTH). Rolul fiziologic al paratiroidelor se exercita prin intermediul acestui hormon, care actioneaza atat asupra oaselor, cat si asupra rinichilor, mentinand in limite fiziologice raportul calciu/fosfor.
Molecula parathormonului este un polipeptid ce contine 84 de aminoacizi. Biosinteza sa se realizeaza sub forma unui pre-pro-hormon cu 115 resturi de aminoacizi. Din clivarea acestuia la nivel ribozomal rezulta pro-hormonul cu 90 de aminoacizi, care este transportat in aparatul Golgi si convertit in PTH propriu-zis. Hormonul isi datoreaza activitatea primilor 34 de aminoacizi din lantul sau.
Secretia PTH si eliberarea sa in circulatia sanguina se realizeaza prin exocitoza.
Principalul factor ce regleaza secretia de PTH este calciul ionic din plasma. Hipocalcemia are efecte stimulatorii, iar hipercalcemia inhiba secretia hormonului, prin mecanismul actiunii directe a calciului asupra celulelor principale din tesutul glandular paratiroidian.
Ionii fosfat nu intervin direct asupra paratiroidei, ci prin intermediul modificarilor produse  in concentratia ionilor de calciu. Cresterea nivelului de fosfati din plasma insotindu-se de scaderea calciului, determina activarea secretiei de PTH si invers, cu repercursiunile  respective asupra eliminarii urinare a acestora.
In afara actiunii cuplate asupra balantei fosfo-calcice, PTH creste reabsorbtia ionilor de magneziu si hidrogen, in timp ce scade pe cea a sodiului, potasiului, aminoacizilor. PTH inhiba de asemenea reabsorbtia bicarbonatului in tubul proximal, intr-un mod asemanator aceleia a fosfatului.
Vitamina D₃ exercita efecte inhibitorii asupra secretiei de PTH, prin reactii de feed-back negativ realizate de excesul de calciu seric.
In general, reactiile de reglare a secretiei de PTH sunt cuplate cu ale calcitoninei, mai ales la copii si tineri.

Actiunea parathormonului asupra oaselor se caracterizeaza prin mobilizarea calciului si fosforului din tesutul osos, reducerea matricei osoase, oprirea cresterii osului si transformarea osteoblastelor in osteoclaste.
La nivelul rinichiului actiunea PTH se caracterizeaza prin stimularea eliminarii urinare de calciu si fosfor. Cresterea secretiei de PTH va determina o crestere a cantitatilor de calciu si mai ales de fosfor eliminate prin urina. Parathormonul scade reabsorbtia fosfatilor la nivelul tubilor renali si ca atare creste cantitatea de fosfati eliminata prin urina.

In functie de valoarea PTH si a calciului seric se poate stabili un diagnostic de boala, astfel:
- PTH (pg/mL) 15-65 si Ca seric (mg/dL) 8.5-10.6 - valori normale
- PTH (pg/mL) >65 si Ca seric (mg/dL) >10.6 - hiperparatiroidism primar.
- PTH (pg/mL) >65 si Ca seric (mg/dL) <10.6 - hiperparatiroidism secundar
- PTH (pg/mL) <65 si Ca seric (mg/dL) >10.6 - hipercalcemie de cauza non-paratiroidiana
- PTH (pg/mL)<15 si Ca seric (mg/dL) <8.5 - hipoparatiroidism
- PTH (pg/mL) 15-65 si Ca seric (mg/dL) <8.5 - hipocalcemie de cauza non-paratiroidiana

Recomandari pentru determinarea PTH:

- diagnosticul afectiunilor parotidiene (tumori, hiperplazii);
- localizarea tesutului paratiroidian hiperfunctional prin testarea probelor recoltate prin cateterizare venoasa;
- diagnosticul altor afectiuni care altereaza balanta fosfo-calcica;
- monitorizarea pacientilor cu dializa renala.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu /fara gel separator.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se lasa sangele sa coaguleze la temperatura camerei (15-25^o C); se separa serul rapid prin centrifugare (de preferinta intr-o centrifuga cu racire); serul se decanteaza rapid; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la (-20)^o C sau la (-70)^o C, in recipient steril.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Stabilitate proba - serul separat este stabil la (-20)^o C sau la (-70)^o C timp indelungat; nu decongelati/recongelati.