Antigen viral Be

AgHBe este codificat de aceeasi secventa de ADN ca si AgHBc, dar transcriptia lui incepe mai devreme. Prezenta AgHBe este indicatorul cel mai concret al replicarii virale si deci al infectiozitatii serului. La purtatorii cronici de AgHBs, investigarea AgHBe permite estimarea riscului de infectare a celor care vin in contact cu acesti indivizi. AgHBe apare in decurs de o saptamana de la aparitia AgHBs si in cazurile acute dispare inaintea acestuia. De obicei remanenta lui in ser este de 3-6 saptamani.
Disparitia AgHBe in hepatita acuta se asociaza in mod obisnuit cu un declin al valorilor transaminazelor si inceputul etapei de vindecare.
Cu cateva exceptii, AgHBe este prezent doar la persoane care prezinta in ser ADN VHB si este utilizat ca alternativa la determinarea ADN VHB. Persistenta lui mai mult de 20 de saptamani sugereaza evolutia spre starea de purtator cronic si, posibil, spre hepatita cronica.
Prezenta lui la mamele cu AgHBs pozitiv, indica o probabilitate de 90 % ca nou-nascutul sa dobandeasca infectia cu VHB. Sunt posibile absenta AgHBe si prezenta ADN VHB la pacientii infectati cu un mutant al VHB care nu sintetizeaza AgHBe.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C sau la -20° C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul este stabil 7 zile la 2-8° C ; timp indelungat la -20° C. NOTA : Serul nu se lasa la temperatura camerei, deoarece AgHBe este termolabil. Evitati decongelarea/recongelarea.

AgHBe nu poate fi detectat la pacientii infectati cu un mutant al VHB, care nu sintetizeaza AgHBe.

Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.