Anticorpi anti-gliadin IgG

Descriere

Boala celiaca se caracterizeaza printr-o intoleranta cronica la fractiunile solubile in alcool ale glutenului: gliadinul din grau si prolaminele din orz, secara si ovaz. Dintre acestea, gliadinul reprezinta cel mai toxic component al glutenului. Modificarile histopatologice de la nivelul intestinului subtire sunt reprezentate de: infiltrat limfocitar, hiperplazia criptelor si atrofia vilozitatilor intestinale.
Tabloul clinic al bolii este extrem de heterogen, de la forma clasica cu tulburari gastrointestinale severe si sindrom de malabsorbtie pana la forme silentioase/asimptomatice si latente, cele din urma avand potential de a dezvolta manifestari clinice.
Dermatita herpetiforma constituie o manifestare extraintestinala particulara a intolerantei la gluten.
Printre categoriile de pacienti cu risc crescut de a dezvolta boala celiaca se numara rudele de gradul I ale celor cunoscuti cu aceasta afectiune, pacientii cu diabet zaharat insulino-dependent, sindrom Sjögren, sindrom Down, deficit selectiv de IgA. Boala celiaca a fost de asemenea descrisa si la unele persoane cu manifestari neurologice de cauza incerta: ataxie cerebeloasa, neuropatie, epilepsie, migrena.
Afectiunea netratata se asociaza cu o rata de morbiditate si mortalitate crescuta, datorita posibilitatii dezvoltarii unor tumori maligne gastrointestinale. Atat modificarile histopatologice cat si simptomele se remit dupa introducerea unei diete fara gluten.
Determinarea in serul pacientilor a anticorpilor anti-gliadin impreuna cu anticorpii
anti-transglutaminaza tisulara constituie un instrument non-invaziv atat pentru screening-ul bolii celiace cat si pentru monitorizarea compliantei la dieta. Desi studiile au demonstrat superioritatea testarii anticorpiior IgA anti-transglutaminaza tisulara (testul Celikey), anticorpii anti-gliadin IgG constituie o investigatie complementara, utila in special la pacientii cu deficit selectiv de IgA care asociaza boala celiaca, la care primul test indica de obicei rezultate negative.
Disparitia anticorpilor anti-gliadin IgG se inregistreaza dupa 6-12 luni de la introducerea dietei fara gluten si indica o complianta buna la regim. Pe de alta parte, persistenta unor nivele crescute constituie dovada unei compliante reduse.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-gliadin IgG:

- screening-ul bolii celiace (metoda non-invaziva);
- monitorizarea compliantei la dieta. 

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese).

Metoda

Se foloseste metoda imunoenzimatica cu detectie prin flourescenta (FEIA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 ml ser.

Cauze de respingere a probei - ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 12 ore la 4° C; timp mai indelungat la -20° C.

Limite si interferente

Sunt posibile rezultate fals-pozitive (titruri crescute de anticorpi fara leziuni histopatologice) in special la pacientii cu boala Crohn, malabsorbtie indusa de infectii enterale, intoleranta la proteine alimentare (lapte de vaca). Din acest motiv, un rezultat pozitiv trebuie interpretat in context clinic si impreuna cu alte rezultate serologice (test Celikey); diagnosticul de certitudine se stabileste numai pe baza biopsiei de mucoasa intestinala.