Anti-HD-IgM

In coinfectiile VHB - VHD anti - HD - IgM sunt detectabili in cursul fazei acute in peste 90 % din cazuri.
Depistarea pentru o scurta perioada de timp si in titruri mici a acestui tip de anticorpi poate fi singurul indiciu serologic al unei coinfectii autolimitante.
In faza acuta a unei suprainfectii cu VHD se deceleaza de obicei un titru crescut de anti - HD - IgM.
Anticorpii anti -HD tip IgM sunt markerii principali pentru depistarea hepatitei D acute, dar prezenta lor nu permite diferentierea intre hepatita D acuta si cea cronica, deoarece in cele mai multe cazuri anti - HD tip IgM persista si in timpul hepatitei D cronice. In cazul infectiilor cronice titrul se coreleaza cu replicarea virala si cu gradul de activitate a bolii. Pe langa detectarea ARN - VHD, determinarea anti - HD - IgM  este utila pentru monitorizarea infectiilor cronice cu VHD si evaluarea eficientei terapiei antivirale. Absenta anti - HD tip IgM indica prezenta unei infectii cronice cu un grad redus de activitate sau incheierea procesului de vindecare.
Reactivarea infectiilor cronice cu VHD este evidentiata de reaparitia unui titru crescut de anti -HD tip IgM in cursul fazei acute a bolii.

Stabilitate proba - serul este stabil 24 ore la 2-8° C; timp indelungat la -20° C; evitati decongelarea/recongelarea.

Interferente analitice
Contaminarea bacteriana sau inactivarea prin caldura a probelor poate afecta valorile absorbantelor si prin urmare poate conduce la rezultate eronate; trebuie evitata adaugarea de conservanti la probe deoarece acestia pot afecta activitatea enzimatica a kitului.