Terapia ocupationala

Exista doua tipuri de terapie ocupationala:
- practica profesionala la locul de muca (ergoterapia);
- terapie ocupationala asistata.

Copiii care ar putea avea nevoie de terapie ocupationala prezinta urmatoarele caracteristici:
- au leziuni la nastere sau malformatii congenitale;
- manifesta tulburari senzoriale;
- au leziuni traumatice la nivelul creierului sau al maduvei spinarii;
- dificultati de a invata cititul si scrisul;
- sufera de autism sau de alte tulburari de dezvoltare;
- au artrita reumatoida juvenila;
- sufera de tulburari comportamentale sau de sanatate mentala;
- au oase rupte sau alte leziuni ortopedice;
- au suportat recent interventii chirurgicale;
- au arsuri ale pielii din diverse cauze;
- sufera de spina bifida;
- li s-a confirmat diagnosticul de cancer;
- amputatii traumatice;
- sufera de screloza multipla, paralizie cerebrala si alte boli cronice.

• Ajuta copiii sa isi exerseze abilitatile motorii fine, astfel incat sa poata manevra jucariile (chiar si cu piese mici) si sa isi dezvolte abilitatile de a scrie cu mana;
• Contribuie la imbunatatirea activitatilor de joc care solicita coordonarea mana-ochi (loveste o tinta, bate mingea, copiaza la tabla, etc.);
• Ajuta copiii cu tulburari de comportament sa isi gestioneze furia si sa o foloseasca in scopuri pozitive (sa exprime ce simt, sa participe la activitati etc.);
• Invata copiii cu intarzieri de dezvoltare sa realizeze sarcinile de baza (spalat, imbracat, spalarea dintilor, mancat fara alt ajutor);
• Ii invata pe copiii cu handicap motor sa dobandeasca abilitatile de coordonare necesare in procesul de hranire, utilizariea unui computer sau sa imbunatateasca viteza si lizibilitatea scrisului;
• Evalueaza necesitatea echipamentelor speciale de genul scaunelor cu rotile, atele, echipamente speciale pentru usurarea imbaierii sau ajutoare pentru facilitarea comunicarii copiilor cu diferite probleme de sanatate;
• Practica diverse activitati cu copiii care au probleme senzoriale si de concentrare in scopul de a le imbunatati capacitatea de focusare si abilitatile practice.

Atat terapie fizica (fizioterapie) cat si terapia ocupationala au acelasi scop - imbunatatirea calitatii vietii; si totusi acestea sunt diferite.
Fizioterapia se adreseaza pacientilor care necesita tratarea, recuperearea si restabilirea bunei functionari a organismului prin intermediul a diverse mecanisme de actiune a factorilor fizici. Aceasta acopera mai degraba afectiunile motrice, dureroase, cele care solicita rezistenta corpului, care privesc articulatiile, in timp ce terapia ocupationala este aplicata in cazul problemelor de sanatate care implica abilitatile cognitive, senzoriale, activitati motorii fine, abilitati vizual perceptive, etc.

Medicul de familie, consilierul scolar sau cel de orientare profesionala ar putea sa va recomande un specialist in functie de necesitatile performantelor scolare sau sociale ale copilului. Puteti cauta si online sau puteti suna pur si simplu la cel mai apropiat spital sau centru de reabilitare pentru recomandatii.
Oricum, daca veti gasi un psihoterapeut care sa practice acest tip de terapie, interesati-va daca firma de asigurari la care cotizati deconteaza astfel de servicii.

Specialistii pot aplica terapia ocupationala in:
- spitale;
- scoli;
- centre de reabilitare;
- centre de sanatate mintala;
- cabinete private;
- clinici de pediatrie;
- centre de asistenta sociala.