Teama de sex

Subiectele medicale sau psihologice pe teme sexuale sunt probabil cele mai populare topicuri stiintifice din epoca noastra. Curiozitatea publicului pentru aceste teme nu poate fi egalata nici de subiectele pe teme sportive nici de stirile de ultima ora. Faptul ca aceasta tema starneste si mentine un interes constant spune deja o serie de lucruri despre raportarea noastra la sexualitate: este un lucru important pentru noi dar insuficient explorat.

Sentimentul de vinovatie
Cultura europeana, o cultura eminamente crestina, are o atitudine oficiala fata de sexualitate: condamnarea legii madularului inca din epistolele lui Pavel au imprimat aceasta atitudine.

In aceasta linie, actului sexual ii este asociat in mod reflex un sentiment de vinovatie care inhiba in mare masura posibilitatea atingerii placerii. Acelasi sentiment de vinovatie pastreaza actul sexual intr-un numar limitat de gesturi, impiedicand astfel dezinvoltura care ar trebui sa ii fie proprie. Astfel, se intampla adesea ca placerea sexuala maximala sa fie urmata de un puternic sentiment de vinovatie.

Determinarea culturala a sexualitatii este evidenta in momentul in care comparam practicile sexuale occidentale cu cele orientale, in care sexualitatea este explorata si inclusa in cultura oficiala. Kamasutra imbina gesturile sexuale cu cele spirituale, dizolvand astfel clivajul corp-suflet pe care il intalnim in culturile crestine.

Teama de placere – nesiguranta
Lipsa de incredere sau inchiderea in sine aduce odata cu ea inhibitia. Inhibitia poate fi tradusa prin tendinta de a conserva starea actuala, fie ca e buna sau rea. Starea actuala are intotdeauna avantajul de a fi “cunoscuta”, “familiara”; acest lucru blocheaza nevoia de a explora lucrurile in orice domeniu. Subiectul se conserva pe sine pana la depresie din teama fata de noile experiente sau pentru ca experientele trecute au avut un deznodamant afectiv nefericit. Situatia este cumva paradoxala pentru ca nevoia de a iesi din conconul creat artificial este dublata de nevoia naturala de a se deschide noilor experiente.

In plan sexual, placerea este destabilizatoare in sensul in care impinge subiectul dincolo de limitele pe care le impune de unul singur in viata cotidiana. Altfel spus, subiectul nu reuseste sa accepte diferenta dintre el ca individ social si el ca individ sexual. Cele doua atitudini pot fi extrem de diferite, iar daca personajul social este determinat in mare masura de conventiile sociale atunci conflictul este unul de neacceptat. In mod ideal, este de dorit o sinteza a celor doua atitudini: individul sexual si individul social nu sunt decat doua aspecte ale personalitatii fiecare cu propriul rol si nici unul dominant.