Zambesc…deci exist

De ce? De ce nu? Sa fie oare din nevoia de a intelegemai bine ce se intampla in interiorul nostru atunci cand suntem intampinati cu zambetul pe buze? De ce zambim? Pentru ca zambetul este un semn al increderii in sine, al pasiunii, al entuziasmului, al succesului, al complicitatii in relatii? De ce ne simtim atrasi de persoanele care zambesc autentic si simtim nevoia sa ne ferim de cele al caror zambet ni se pare nesincer? Oare chiar este zambetul lor fals sau este doar o proiectie de-a noastra, un rezultat al experientelor noastre afective? Poate zambetul da nastere unui eveniment semnificativ, cu valoare de reper in viata?

As putea continua cu intrebarile,insa simt nevoia sa ma opresc pentru a nu divaga de la subiect. Cand mergem pe strada, intalnim persoane cunoscute si necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se intampla sa nu zambim si sa nu schimbam cateva vorbe. In aglomeratia strazii ne reperam de la distanta, ne zambim si ne facem semn cu mana. Suntem grabiti, nu avem timp sa stam de vorba, dar ne bucuram sa oferim si sa primim un zambet. Cand vorbim la telefon, ne simtim bine cand persoana de la capatul firului ne zambeste. De unde stim ca ne zambeste? Tonul vocii, felul in care ne asculta? Greu despus, dar noi avem aceste competente care ne permit sa ghicim, sa ne imaginam ce se intampla la celalalt capat de relatie.

A zambi se invata. Putem considera zambetul „borna zero” a alfabetizarii noastre emotionale. Multi am avut sansa de a fi crescut in familii unde zambetul era la el acasa, de aceea a zambi a devenit pentru noi o obisnuinta, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai tarziu in viata, in toate intalnirile noastre, zambetul a devenit un barometru care ne ajuta sa facem diferenta in relatii, sa ne afirmam mai bine si sa dobandim incredere in noi si in ceilalti. Este inteligenta inimii si a relatiilor sociale.

Putem invata sa zambim la orice varsta. De ce? Pentru ca zambetul este o dovada a faptului ca suntem vii, este o oglinda a sufletului, un mediator care ajuta la restabilirea relatiei dintre lumea noastra interioara si cea exterioara. De ce avem nevoie sa zambim? Pentru ca zambetul influenteaza in bine intregul organism. Pentru ca suntem oameni si avem nevoie unii de ceilalti, avem nevoie sa comunicam, sa intram in relatie pentru a gasi raspunsuri la trebuintele si dorintele noastre.

A zambi nu ne costa nimic, dar poate aduce mangaiere pentru cei din jur si ne poate ajuta sa obtinem mai mult decat am sperat poate vreodata in viata. Zambetul este un instrument de autocunoastere si intercunoastere. Suntem diferiti si nu zambim toti la fel.

Nu interpretam la fel zambetele primite de la cei din jur si nu utilizam aceleasi cuvinte pentru a descrie zambetele pe care le oferim sau le primim: „zambet curat”,„zambet sincer”, „zambet fluture”, „zambet amar”, „zambet de copil”,„zambet furat”, „zambet seducator”, „zambet plin de speranta”, „zambetironic”, „zambet fals”, „zambet schitat” etc.

Zambetul este un indiciu pentru trairea pe care o experimentam, pentru deprinderile noastre dominante, pentru curajul de a iesi din singuratate, de a ne crea sansa de a intra in relatie prin asumarea riscului de a fi respinsi.
Puterea de a zambi vine uneori si din intelegerea procesului de schimbare ce se deruleza in interiorul nostru si din constiinta modului in care functioneaza viata.

Ce spun specialistii in comunicare si nu numai despre zambet? Prezentam in continuare o selectie de citate pentru a va invita sa reflectati pe marginea acestui subiect.

„Zambetele atrag zambete. Daca reusiti sa faceti pe cineva sa se deschida cu un zambet, limbajul corpului si sentimentele lui inconstiente isi vor face in curand aparitia. Cand zambim, starea noastra de spirit se imbunatateste imediat. O data cu buna dispozitie apar si relaxarea si placerea.”(Martin Lloyd-Elliot, Cartea gesturilor erotice, editura Trei,Bucuresti, 2006).

„Zambetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogati si al politicienilor de nivel inalt– il veti intalni deseori in fotografiile de directori in brosurile corporatiilor.” (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei,Bucuresti, 2005)

„Zambetul apasat ofera un mod de a zambi fara a zambi propriu-zis. In aceasta privinta este un zambet mascat, unde intentia nu este de a ascunde zambetul ci de a sublinia tocmai incercarea nereusita de ascundere. Zambetul apasat sugereaza ca persoana simte un puternic impuls de a zambi, dar ca a izbutit sa il tina sub control. Deseori acest aspect de control formeaza principalul mesaj al acestui zambet. (Peter Collet, Cartea gesturilor, edituraTrei, Bucuresti, 2005)

„Zambetul, probabil cel mai simplu, mai scurt si mai popular act de comunicare umana, surprinde prin ambiguitate, prezentand riscul de a fi interpretat gresit. Atunci cand ne aflam in fata unei persoane cu care nu putem comunica prin limbaj, ne putem salva in primul rand prin zambet, iar daca replica pe care o primim include la randul ei un zambet, suntem fericiti.”(Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed.Paralela 45, 2006)

„Zambetul poate deveni o rutina,dar aceasta rutina este de multe ori necesara, avem nevoie de ea, fapt de care ne convingem de indata ce zambetul devine absent.” (SolomonMarcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed. Paralela45, 2006)

„Priviti la oamenii de stat care,incarcati de mari si grave raspunderi sociale, se intalnesc pentru tratative! Zambetul lor rezuma sperantele noastre.” (Solomon Marcus,Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed. Paralela 45,2006)

„Zambeste, caci nici nu stii cine ar putea sa se indragosteasca de zambetul tau!” (anonim)

„Zambeste, maine ar putea fi si mai rau!” (Murphy)

La final, un sfat si de la mine: Zambiti, nu pentru a-i cuceri pe ceilalti, ci pe voi insiva!

Autor: Virginia-Smarandita Braescu
Institut: Presedinte executiv Centrul de Training, Consultanta si Mediere
Sursa: Revista PsihoLife