Atitudinile in cadrul familiei si la serviciu

1. Buldozerul: dominatorul agresiv

Este cel care se afirma strivind pe toata lumea. El este cel care spune:"Exista un loc, iar acesta este al meu. Tin cont de nevoile mele, nu de ale tale. Eu am dreptate, tu te inseli". Nu este niciodata de acord cu parerea altcuiva. "Nu sunt de acord" este raspunsul sau preferat. Ii blameaza, ii judeca si ii invinovateste pe ceilalti, este autoritar, autocratic, ba chiar tiranic. Procedand astfel, ii elimina pe ceilalti. Ia deseori atitudinea unui cap de familie: pater familias. Aceasta atitudine se intalneste si in cazul comportamentului patronului fata de secretara sa, al medicului fata de asistenta si, mai ales, al politicianului in relatie cu adversarii sai. Este "Parintele Critic" al analizei tranzactionale. Cand toata lumea joaca acest rol, se tinde spre o "familie atomizata". Nici o decizie nu mai este posibila. Fiecare pentru sine. Familia sfarseste prin a exploda.

2. "Papa-Lapte": dominatul pasiv

Painea uscata, muiata in lapte isi pierde consistenta si se rupe in bucati. Este exact imaginea celui care se eclipseaza in fata celorlalti.
Frazele sale preferate sunt: "De acord, cum vrei tu, ai dreptate, eu ma insel, exista un loc, iar acela este pentru tine, nu pentru mine, tin cont de nevoile tale, nu de ale mele".

El insusi se elimina, se blameaza, se judeca, se invinovateste. Le face pe plac celorlalti fara a tine seama de propriile sale nevoi. Nevoile parintilor sau ale celorlalti au prioritate. Aceasta este pozitia depresiva. Cand toata lumea actioneaza asa, se ajunge la o familie letala, "moarta in nucleu" : nici o decizie nu este posibila "cum vrei tu". Aceasta este cel mai adesea pozitia secretarei, infirmierei, a mamei care se sacrifica pentru familie, a surorii mai mari.

3. Autenticul: cel care se afirma in mod autonom

Exista un loc pentru mine, dar si unul pentru tine. Tin cont de nevoile mele, dar si de ale tale. Iata parerea mea. Care este parerea noastra? El isi afirma opinia ascultandu-i pe ceilalti si inainteaza in directia luarii unei decizii. Nu elimina pe nimeni. Atitudinea sa este democratica si matura. Maturitatea se dezvolta cand te bazezi mai mult pe tine decat pe ceilalti. Nu este nevoie sa domini, nici sa judeci de o maniera critica. Intr-o familie sanatoasa, parintii autentici dezvolta copii autentici. Cu cat familiile sunt mai sanatoase, cu atat o populatie este mai matura, mai autentica, cu atat mai mult ea poate dezvolta si mentine democratia si poate respecta deciziile majoritatii.

4. "Pe de laturi"

Acest rol este deseori jucat de copilul care se teme de tensiunile familiale si care atrage atentia catre exterior, pentru a diminua conflictul: sparge ceva, rateaza scoala, ii face rau pisicii care miauna. La extrema, este tipul de copil psihotic, aparent rupt de realitate.
5. Ordonatorul

El este cel care-i eticheteaza pe ceilalti. Ii vede pe toti ca fiind de stanga sau de dreapta, vede ce este rau in alimentatie (produsele chimice), este ecologistul care arunca toate medicamentele, priveste totul de o maniera new age, respinge prezentul (in tineretea mea ...). Se elimina si ii elimina si pe ceilalti.

6. Manipulatorul

Cel care a fost supraprotejat se bazeaza pe celalalt si nu are incredere in sine insusi. Nu si-a dezvoltat capacitatea de a da raspuns nevoilor sale, atunci cand se confrunta in mod inevitabil cu ele. Datorita acestui fapt, pentru a si le putea rezolva, trebuie sa-i manipuleze pe ceilalti, incercand sa-i faca sa actioneze in locul lui.

Daca reuseste, manipulatorul poate ramane pe termen nelimitat prizonierul pasivitatii si al dependentei. Astfel, un baiat supraprotejat isi va cauta o sotie-mama. O femeie "bine educata" va sta pe locul doi, va astepta initiativele barbatului si isi va alege un sot care sa o protejeze, "autorizand-o" sa ramana fetita dependenta. Astfel de casatorii comporta o optiune putin manipulatoare: ma casatoresc cu tine (fara sa stiu foarte bine de ce) pentru ca tu sa reactionezi in locul meu. Daca lucrurile nu decurg conform asteptarilor, manipularea va deveni mai explicita.

Baiatul supraprotejat va deveni furios daca sotia-mama nu i-a pregatit camasa, cravata, sosetele; fata "bine educata" va izbucni in plans daca sotul nu contramandeaza receptia la care ea nu vrea sa mearga.

Intalnim si alte mijloace prin intermediul carora se mentin dependenta si pasivitatea, cum ar fi frica si panica in fata actiunii, revolta clasica sau cea manipulatoare: "Oh! Ma acuzi ca n-am spalat bine vasele.. ei bine, atunci spala-le tu". Acest gen de persoana este deseori un buldozer deghizat sau un ordonator. El transforma realitatea pentru a avea dreptate. Ii critica pe cei care nu-i impartasesc parerile... Ale sale sunt corecte. "Pozitia corecta este cea in care ma aflu."

"Ceilalti sunt prea la stanga sau prea la dreapta". Manipulatorul redefineste: el interpreteaza evenimentele raportandu-le la criteriile sale in asa fel incat celalalt sa termine prin a-i da dreptate. Il acuza deseori pe acesta ca s-a inselat, ca nu a inteles bine sau atrage atentia cu privire la inconvenientele comportamentului sau fara a privi si la aspectele pozitive.

Este tentatia anumitor terapeuti care utilizeaza interpretarea si inconstientul clientului (care, prin definitie, nu este constient de incostientul sau) pentru a-i determina sa-si accepte opinia atinsa eventual de propriile sale proiectii. Cand sunt astfel criticat pentru o atare greseala ma straduiesc sa nu raspund intr-un mod defensiv si sa iau in considerare partea de adevar din ceea ce-mi spune celalalt. Uneori este dureros, dar in loc sa consider ca acest lucru ma umileste, ies deseori din asemenea situatii mai castigat.

Acest gen de manipulare se intalneste frecvent in conflictele de cuplu: "Tu esti cel care..." sau "Deci si tu... " si in dezbaterile dintre doi adversari politici. Manipulatorul ii elimina pe ceilalti in beneficiul sau. Critica religia slavindu-l pe Iisus. Isi coboara adversarii in ochii alegatorilor, valorizandu-i pe cei pe care ii admira: "Cel putin el... in timp ce tu...". Incearca chiar sa-si faca din adversar un aliat punandu-l in valoare si glorificandu-l: "esti minunat cand...". Poate ameninta si poate starni frica.

7. Contestatarul

"Contestationarul" este contestatarul persecutor si tiranic. Contestatia constructiva dovedeste lacunele unui sistem, efectele sale perverse, abuzurile sale. Ea propune remedii adecvate si actioneaza la locul potrivit, in cadrul profesional, familial, al cartierului sau trecand printr-un angajament politic sau religios. Este un demers sanatos, de dorit si necesar. Are tot dreptul sa existe in Vest (jurnale, asociatii de consumatori) ca si in tarile din Est, unde era redusa la zero. Am vizitat o ferma colectiva in Cehoslovacia. Beneficiile anuale impartite aduceau doua mii de coroane de persoana muncitorilor si saizeci de mii sefilor de ferme, in acelasi timp sefi de partid. Contestatia era aici interzisa.

Sa numim acum "contestationar", cu consonanta totalitara de la "concentrationar", persoana sau grupul care se deda "jocului contestatiei" in functie de un conflict intern, reactionand intr-o maniera ostila fata de orice tip de autoritate, fara sa distinga efectele ei pozitive si negative. In acest caz, critic ea este deseori distructiva, lipsita de propuneri constructive.

"Contestationarul" aspira la obtinerea puterii sau a dominatiei (prin masina sa, prin televiziune...). Se simte vinovat de acest lucru. Nu poate sa recunoasca dorinta ca atare si o proiecteaza asupra altcuiva, asupra societatii de consum sau asupra burgheziei. Este cel care distruge masina celorlalti in mod simbolic sau chiar la propriu (in cadrul unor razmerite). Contesta eventual ceea ce nu poate obtine el insusi fara a se culpabiliza. Este clar ca abundenta oferita de societatea de consum nu i-a adus omului fericirea, cu atat mai mult celor care au fost obisnuiti cu ea.

Sa mai adaugam ca acest "contestationar" este deseori in conflict cu mediul sau familial, scolar sau profesional; nu se simte nici destins, nici in armonie cu sine insusi. Cand manipulatorul sau contestatarul are putere, creeaza deseori conflicte in jurul lui, caci are drept asociati pe alti contestatari ca si el. Se gandeste sa realizeze revolutia si provoaca revolta. Aceste roluri sunt caricaturale. Este interesant sa le pui pe seama unui joc de roluri ca in exercitiul VII.14. Ideal ar fi intr-un grup de patru (sau trei) persoane. Este vorba despre o fictiune ce iti permite sa te recunosti, sa identifici rolul predominant pe care il jucati tu si ai tai in cadrul familiei sau la serviciu. Realizandu-l, iti va parea ciudat sa observi cat de mult se aseamana cu realitatea.

Autor: Dr Andre Moreau
Sursa: Revista PsihoLife