Primul ajutor in intoxicatii

Intoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi letale. Studiile epidemiologice au aratat ca exista diferente evidente in functie de varsta, atat in ceea ce priveste frecventa si caracterul intoxicatiei cat si in privinta substantelor implicate.
Astfel:
- la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt voluntare, in scop suicid
- majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani
- sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau utilizarea necorezpunzatoare a acestora
- intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice: detergenti, sampon, sapun, diversi solventi casnici, dezinfectanti, etc.
- la adolescenti predomina intoxicatiile voluntare cu alcool sau medicamente in scop suicid
- la adulti, predomina intoxicatiile voluntare cu alcool si in scop suicid, cu medicamente (barbiturice, benzodiazepine)
- dintre intoxicatiile accidentale la adulti, predomina cele cu insecticide, pesticide sau substante caustice.
In ultimii ani a crescut numarul intoxicatiilor cu droguri, in special in randul adultilor tineri. Mortalitatea este mai mare in cazul intoxicatiilor cu medicamente (atidepresive triciclice) si cu ciuperci otravitoare.

La cea mai mica suspiciune de intoxicatie trebuie actionat ca si cum intoxicatia ar fi certa si trebuie intervenit cat mai repede, deoarece fiecare minut inseamna o cantitate mai mare de toxic absorbit in organism si consecutiv leziuni mai grave.
De aceea in cazul unei posibile intoxicatii se va solicita ajutor medical calificat apeland 112. Exista un serviciu telefonic de urgenta: TOXAPEL (01)21.061.183, (01)21.062.282 - care functioneaza permanent si poate fi apelat de la orice telefon public sau mobil, din toata tara, si unde se pot solicita informatii asupra modului de acordare a primului ajutor in cazul intoxicatiei, pana la sosirea echipei medicale sau ajungerea la spital.
Se vor furniza echipei medicale cat mai multe date despre persoana intoxicata, despre starea de sanatate a acesteia si despre toxicul respectiv:
- nume, varsta, greutate, adresa si numar de telefon
- afectiuni preexistente
- toxicul incriminat: se va aduce daca este posibil flaconul sau ambalajul toxicului
- doza ingerata
- timpul scurs de la ingerare
- semnele si simptomele aparute si evolutia lor
- eventualele tratamente sau manevre aplicate pana la ajungerea la spital.

Limitarea absorbtiei toxicului

Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a absorbtiei toxicului, prin idepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in organism, masuri care se pot incepe la domiciliu:
- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului tubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie prin administrarea unor purgative
- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea victimei din mediu
- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si apa in cantati mari (dus)
- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu gheata pe locul injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii.
Provocarea varsaturilor este contraindicata la:
- victime inconstiente
- in caz de convulsii
- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.

Intoxicatiile cu medicamente pot apare in cazul intoxicatiilor voluntare, in scop suicidar sau in cazul supradozarii accidentale, situatii frecvente la copii si la varstnici. Tipurile de medicamente implicate in intoxicatii sunt variate: antidepresive, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante, analgezice, antipiretice, antiinflamatorii, fier medicamentos, digitalice, atropina etc.
Semnele clinice care pot apare variaza in functie de substanta medicamentoasa: de la tulburari digestive (greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburari cardio-respiratorii (hipo sau hipertensiune, hiperventilatie, tahicardie), agitatie sau somnolenta si pana la alterarea starii de constienta si coma.

Primul ajutor:
- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-respiratorie in cazul in care victima este in stop cardio-respirator
- apelarea serviciului de urgenta 112
- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o parte)
- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi
- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie
- pana la sosirea echpei medicale se poate apela serviciul TOXAPEL pentru a solicita informatii cu privire la acordarea primului ajutor.

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor (fara miros), care se amesteca foarte bine cu aerul si care rezulta din arderile incomplete (gaze, carbune, combustibil solid, gaze de esapament). Cele mai frecvente intoxicatii cu CO sunt cele din mediul casnic, prin utilizarea unor sobe (de obicei cu carbune) defecte. Acest gaz este toxic, datorita combinarii sale cu hemoglobina, ceea ce scade cantitatea de oxigen din sange si consecutiv oxigenarea tesuturilor.
Manifestarile clinice constau in tulburari neuropsihice (stare ebrioasa, agitatie, somnolenta), tahicardie si tulburari respiratorii si in final coma. Caracteristica este culoarea rosie-zmeurie a fetei.

Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediu
- transportul cat mai repede la spital
- daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul intoxicatiei cu CO.

Intoxicatia cu fum, se produce de obicei in timpul incendiilor, fumul fiind nociv atat prin monoxidul de carbon pe care-l contine cat si prin efectul iritant la nivelul cailor respiratorii superioare.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta pana la coma, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita, semne ale intoxicatiei cu CO.

Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratoare daca este necesar
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
- daca este disponibil, administrarea de oxigen.

Naftalina este o hidrocarbura aromatica, foarte volatila, utilizata in gospodarii ca insecticid (pentru molii). Se poate absorbi pe cale respiratorie (inhalare) sau pe cale digestiva (inghitire). Riscul de intoxicatie cu naftalina este mai mare la anumite persoane, care sufera de un defect genetic al unei enzime (G6PD eritrocitara).
Semnele clinice: greturi, varsaturi, dureri abdominale, cefalee, transpiratii, intoxicatiile grave evoluand cu disurie, hematurie, convulsii si coma.

Primul ajutor:
- in cazul intoxicatiei prin inhalare: parasirea incaperii, indepartarea naftalinei si aerisirea incaperii
- in cazul ingestiei: se administreaza apa si se provoaca varsaturile
- se transporta victima la spital.

De retinut!

NU se administreaza: ulei vegetal sau lapte, deoarece naftalina este solubila in grasimi si prin acestea ar creste absorbtia toxicului.

Substantele corozive (caustice) sunt: acizii (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) si bazele corozive (soda de rufe, soda caustica, amoniacul).
Calea de patrundere:
- cutanata: acizii concentrati la contactul cu pielea determina arsuri chimice de diferite grade
- respiratorie: inhalarea vaporilor acizi produce iritarea mucoaselor tractului respirator
- digestiva: - ingestia de acizi corozivi provoaca leziuni ulcero-necrotice severe ale tubului digestiv, manifestate prin varsaturi hemoragice, dureri violente la inghitire, arsuri retrosternale, diaree cu scaune sangvinolente, soc etc.
- ingestia de baze corozive determina leziuni severe si profunde la poarta de intrare, in cavitatea bucala, faringe, esofag, cu risc de perforare si de sechele ulterioare (stricturi esofagiene).

Primul ajutor:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar: in timpul respiratiei gura la gura nu se va intra in contact direct cu gura victimei decat prin intermediul unui tifon (deoarece exista ricul de contaminare)
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital in cel mai scurt timp
- spalarea cu multa apa (jet) timp de 20 minute, in cazul leziunilor cutanate sau oculare.

De retinut!

Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea purgativelor, deoarece exista riscul perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau diluarea toxicului!

Aceste intoxicatii se produc accidental prin consumarea de ciuperci recoltate din flora spontana, de catre persoane care nu pot deosebi bine tipurile de ciuperci sau datorita fenomenului de incrucisare cu spori intre ciuperci comestibile si ciuperci otravitoare. De aceea, cel mai prudent este sa se consume numai ciuperci din cultura si nu din flora spontana a padurilor.
Toxicitatea ciupercilor depinde de zona de unde au fost recoltate, de varsta lor, anotimp, de cantitatea ingerata, de modul termic de preparare a lor si de starea de sanatate anterioara a victimei.
Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de ciuperci, mai exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata perioadei de incubatie (timpul scurs de la ingestie pana la aparitia manifestarilor clinice). Astfel, in cazul intoxicatiilor cu incubatie lunga apare:
- sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu perioada de latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare hepatica si renala grava, edem cerebral
- sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar tulburari digestive, neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica
- sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari digestive si se instaleaza insuficienta renala acuta.
In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la ingestie, si desi tabloul clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai putin grave decat cele cu incubatie lunga.

Primul ajutor:
- prezentarea la spital in cel mai scurt timp
- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de incubatie.

Pesticidele sunt agenti utilizati pentru combaterea unor agenti daunatori, putand fi: insecticide, rodenticide, erbicide, fungicide sau fumigani. Cele mai utilizate sunt insecticidele, care, de asemenea, pot fi de diferite tipuri, in functie de tipul de toxic continut: nicotina, organofosforice, organoclorurati, carbamati etc.
Aceste substante pot fi absorbite pe toate caile: digestiva, respiratorie si cutanata. De aceea in cazul suspiciunii unei intoxicatii cu pesticide, primul ajutor consta in:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar, cu atentie la propria siguranta a salvatorului
- apelarea serviciului de urgenta 112
- decontaminare externa: inlaturarea imbracamintei si incaltamintei contaminate si spalarea tegumentelor sub jet de apa
- provocarea varsaturii
- transportul victimei la spital pentru administrarea antidotului specific.