Prim ajutor in ingestia accidentala de baterii

Cea mai prudenta indicatie in cazul ingestiei accidentale de baterii este ca pacientul sa nu mai manance sau sa bea nimic si sa se prezinte la spital. Este recomandat sa duca si o mostra din tipul bateriei pentru ca medicii sa stie despre ce este vorba (majoritatea bateriilor au la suprafata un cod ce poate fi utilizat in vederea identificarii producatorului, marimii exacte si continutului bateriei). Daca nu poate fi dusa o baterie identica, atunci chiar si obiectul din care a fost scoasa poate fi de un minim ajutor (fie ca este vorba de un ceas de mana, de un calculator de buzunar, etc.).

Nu se recomanda administrarea de antiacide, chiar daca experimental s-a demonstrat eficienta acestora in a impiedica scurgerea continutului in tractul gastro-intestinal, mai ales in cazul copiilor, deoarece dozele cu real beneficiu terapeutic sunt considerate a fi prea mari pentru ei, raportat la greutatea corporala.

De asemenea, nu se recomanda administrarea siropului de ipeca (substanta proemetica) sau a altor medicamente ce induc voma, deoarece acestea pot determina intoarcerea bateriei din stomac in esofag, datorita miscarii retrograde din timpul emezei.

Managementul unui pacient care a inghitit accidental o baterie implica, printre altele:
- asigurarea masurilor de prim ajutor (daca starea pacientului o impune) cu verificarea permeabilitatii cailor respiratorii aeriene (pentru a asigura o ventilatie corespunzatoare), restabilirea sau mentinerea functiei respiratorii si cardiocirculatorii
- daca starea pacientului este stabila, se vor efectua radiografii toracice si abdominale pentru a determina localizarea exacta a bateriei
- in functie de localizarea bateriei se va trece la tratamentul specific ce are ca rezultat scoaterea bateriei din corpul pacientului.

Indicatie de interventie au:
- localizarile esofagiene, cand se recomanda indepartarea de urgenta a bateriei, deoarece poate duce in scurt timp la perforatie;
- bateriile cu diametru de peste 15,6 mm, ingerate de copii cu varste sub 6 ani, in cazul in care nu trec prin stomac in 48 de ore;
- bateriile aflate sub esofag nu impun indepartarea pe cale endoscopica decat daca determina o simptomatologie gastro-intestinala zgomotoasa, manifestata prin dureri abdominale, hematemeza (varsatura amestecata cu sange) sau hematochezie, sau daca diametrul bateriei este mare, aceasta neputand trece prin sfincterul piloric.

Exista specialisti care afirma ca, in cazul in care apare o intarziere a tranzitului intestinal distal de pilor mai mare de 8 ore, se impune interventia endoscopica sau chirurgicala, deoarece asociaza un risc crescut de aparitie a complicatiilor corozive. Simpla modificare a nuantei scaunului sau vomei, in absenta sangelui, nu reprezinta indicatii de interventie.

Necesitatea recuperarii bateriei folosind abordul endoscopic depinde si de dimensiunile corpului ingerat. Dintre bateriile cu diametru de peste 15 mm, 25% trebuie indepartate, in timp ce doar 2,8% din cele cu dimensiuni sub 15mm impun interventia endoscopica.

Metoda de electie in aceste cazuri este utilizarea endoscopului flexibil - acesta este un tub lung si flexibil, cu fibra optica, ce are la un capat un mini-cleste cu care se poate apuca, fixa si trage la exterior diferite materiale sau continuturi ale tubului digestiv. El este trecut prin cavitatea bucala si poate trece prin esofag si sa ajunga in stomac. Bateriile se pot indeparta folosind endoscopul, dar numai dupa o prealabila vizualizare si inspectie a esofagului (se verifica astfel aparitia eventualelor leziuni cauzate de prezenta fizica a bateriei).

Endoscopia are rezultate favorabile la aproximativ 90% dintre pacienti cu baterii localizate in esofag, iar experimente de actualitate indica faptul ca aceasta metoda pate fi folosita cu succes si pentru indepartarea bateriilor din stomac. In general, doar un mic procent din pacienti (sub 1%) au nevoie, in final, de interventie chirurgicala pentru scoaterea bateriei.

Timpul de tranzit al tubului digestiv, pentru o baterie de dimensiuni medii, variaza foarte mult: 12 ore-14 zile. Majoritatea trec insa in aproximativ 72 de ore, de aceea pacientul este sfatuit sa caute bateria in materiile fecale pentru a verifica eliminarea ei. Pentru a urmari progresia bateriei prin tractul digestiv se pot face radiografii, insa frecventa lor nu trebuie sa fie crescuta (mai ales in cazul copiilor).

In cazul in care la radiografii se vizualizeaza bateria ca fiind localizata dupa sfincterul piloric (deci, a trecut de stomac) se poate incerca evacuarea ei prin clisme, irigatii colonice, etc. Aceste metode sunt foarte eficiente in cazul copiilor cu tranzit intestinal lent.
Daca bateria contine mercur, iar la radiografii se observa ca s-a fragmentat si nu mai este integra, vor fi necesare recoltarea unor probe de urina si efectuarea hemoleucogramei, pentru a stabili cu exactitate nivelul mercurului din organism. I

n cazul in care acesta este crescut semnificativ se impune administrarea de medicatie chelatoare pentru a contracara efectele toxice ale acestuia.
Dupa ce corpul strain a fost indepartat, iar starea de sanatate a pacientului este stabila, acesta poate fi externat. Internarea pentru cazurile necomplicate este o practica rara si in general perioada de spitalizare este in jur de 2 zile.